DECIZIE nr. 14 din 20 ianuarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAurelia Popa – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bladocard” – S.R.L. din Mijlocenii Bârgăului în Dosarul nr. 3.352/2004 al Judecătoriei Bistriţa.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 11 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 3.352/2004, Judecătoria Bistriţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Bladocard” – S.R.L. din Mijlocenii Bârgăului, cu prilejul soluţionării plângerii contravenţionale împotriva Procesului-verbal de contravenţie seria D nr. 0046933 din 1 aprilie 2004, întocmit de Garda Financiară – Comisariatul Regional Cluj.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat contravine prevederilor art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţie, deoarece încalcă principiile fundamentale privind libertatea comerţului, precum şi principiile concurenţei loiale. Astfel, în opinia sa, dispoziţiile art. 5 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 instituie un monopol al agenţilor economici specializaţi şi autorizaţi pentru valorificarea deşeurilor industriale reciclabile. Argumentându-şi susţinerile, autorul arată că pentru aceşti agenţi economici nu există obligaţia legală de a practica anumite preţuri şi tarife minimale sau maximale, astfel că aceştia pot practica şi impune agenţilor economici care deţin deşeuri reciclabile preţurile stabilite de ei. Mai mult, nu este prevăzută nici obligaţia agenţilor economici de a prelua efectiv deşeurile industriale de la cei care le deţin, astfel încât aceştia pot refuza să trateze cu anumiţi furnizori de deşeuri industriale. Consecinţa este, în opinia sa, aceea că textul de lege criticat creează un climat favorabil practicilor anticoncurenţiale, respectiv „dă posibilitatea agenţilor economici specializaţi şi autorizaţi în valorificarea deşeurilor de a exploata starea de dependenţă în care se găseşte agentul economic care deţine astfel de deşeuri şi care nu dispune de o soluţie alternativă”. Un alt aspect pe care autorul excepţiei îl învederează este acela că nu există nici o publicitate a agenţilor economici specializaţi şi autorizaţi să valorifice deşeurile industriale reciclabile, astfel că cei interesaţi nu au posibilitatea să cunoască identitatea acestor agenţi. În plus, prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 nu prevăd nici o obligaţie în sarcina agentului economic deţinător de deşeuri de a solicita agenţilor economici care preiau deşeurile industriale prezentarea autorizaţiilor cerute, astfel încât existenţa şi valabilitatea acestor autorizaţii nu pot fi verificate. Aşa fiind, potrivit autorului excepţiei, organele de control ar trebui să sancţioneze agenţii economici care desfăşoară activităţi de valorificare fără autorizaţie valabilă, şi nu agenţii economici deţinători de deşeuri industriale reciclabile.Judecătoria Bistriţa apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că economia de piaţă, aşa cum este aceasta consacrată în Constituţie, "nu presupune imposibilitatea statului de a reglementa măsuri derogatorii de la regulile generale pentru anumite sectoare de activitate considerate de importanţă naţională, deoarece este atributul suveran al legiuitorului de a institui orice măsură pe care o consideră necesară pentru realizarea acestor obiective". Instanţa consideră că problema reciclării deşeurilor după anumite criterii economice, cu respectarea normelor de protecţie a mediului înconjurător, preocupă orice ţară civilizată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că dispoziţiile legale criticate nu instituie un monopol al agenţilor economici specializaţi şi autorizaţi să valorifice deşeurile industriale reciclabile, "ci stabilesc condiţiile în care, cu egalitate de şanse, în urma autorizării, agenţii economici pot să desfăşoare activităţi de reciclare pe piaţa deşeurilor industriale". De asemenea, luând în considerare faptul că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 permite deţinătorilor de deşeuri să le reutilizeze în propriile procese de producţie sau să le valorifice conform legii, consideră că „legiuitorul nu impune agenţilor economici, deţinători de deşeuri industriale, să între în raporturi economice cu agenţii specializaţi şi autorizaţi să desfăşoare operaţiuni pe piaţa deşeurilor industriale”. În continuare, referindu-se la faptul că accesul agenţilor economici pe piaţa deşeurilor industriale şi concurenţa pe această piaţă au fost restrânse, Guvernul consideră că legiuitorul a procedat astfel în considerarea interesului public general şi pe baza unor criterii obiective pe care le impune imperativul protecţiei mediului şi a sănătăţii populaţiei, astfel încât nu se contravine principiilor fundamentale ale economiei de piaţă, libertăţii comerţului şi concurenţei loiale. În continuare, referindu-se la celelalte argumente invocate de autorul excepţiei, arată că dispoziţiile criticate nu au ca obiect de reglementare stabilirea preţurilor. De asemenea, consideră că nu se poate vorbi de o „poziţie dominantă” a agenţilor economici autorizaţi să valorifice deşeuri industriale reciclabile, deoarece „îndeplinirea formalităţilor cerute de lege în considerarea interesului public care priveşte valorificarea acestor deşeuri, chiar în condiţiile unei concurenţe restrânse pe o astfel de piaţă, nu poate avea caracterul ilicit pe care îl presupune folosirea unei astfel de poziţii în detrimentul practicilor concurenţei loiale”. În ceea ce priveşte critica autorului excepţiei, potrivit căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 nu prevede obligaţia agenţilor economici autorizaţi pentru valorificarea deşeurilor industriale reciclabile de a le prelua efectiv de la agenţii economici care le deţin, Guvernul apreciază că aceasta se referă mai mult la „deficienţe” ale actului normativ, iar nu la o problemă de constituţionalitate.Avocatul Poporului consideră ca fiind neîntemeiate susţinerile autorului excepţiei. În acest sens arată că "opţiunea legiuitorului de a institui în sarcina persoanelor juridice obligaţia de reutilizare a deşeurilor industriale reciclabile, în propriile procese de producţie, nu contravine principiilor consacrate în art. 135 din Constituţie, ci se conformează acestor principii". Astfel se asigură, în opinia sa, cadrul normativ necesar pentru gestionarea eficientă a deşeurilor industriale reciclabile, în concordanţă cu interesul naţional de refacere şi ocrotire a mediului înconjurător, precum şi de menţinere a echilibrului ecologic. În plus, apreciază că prin prevederile Ordonanţei de urgenţă aGuvernului nr. 16/2001 se reglementează rolul statului în garantarea drepturilor la ocrotirea sănătăţii şi la un mediu sănătos.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2002, dispoziţii a căror redactare este următoarea: „Deţinătorii de deşeuri industriale reciclabile, persoane juridice, sunt obligaţi să asigure strângerea, sortarea şi depozitarea temporară a acestora, cu respectarea normelor de protecţie a mediului şi a sănătăţii populaţiei, precum şi reintroducerea lor în circuitul productiv prin: […]c) predarea către agenţii economici specializaţi, autorizaţi pentru valorificare, a deşeurilor industriale reciclabile, pe baza documentelor de provenienţă." … În susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), potrivit cărora: "(1) Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă.(2) Statul trebuie să asigure: … a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;". … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi cu invocarea aceloraşi argumente ca în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 506 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 20 ianuarie 2005, şi prin Decizia nr. 519 din 25 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 87 din 26 ianuarie 2005, Curtea a statuat că raţiuni evidente, ce ţin de asigurarea sănătăţii populaţiei şi a protecţiei mediului, justifică reglementarea unui regim juridic mai sever pentru persoanele juridice deţinătoare de deşeuri industriale reciclabile, aceşti agenţi economici fiind obligaţi să asigure strângerea, sortarea şi depozitarea acestor deşeuri cu respectarea exigenţelor menţionate, precum şi să le reintroducă în circuitul productiv, prin predarea lor către agenţii economici specializaţi, autorizaţi pentru valorificare. De asemenea, luând în considerare raţiunile şi finalitatea reglementării, Curtea a apreciat că aşa-zisul monopol pe care îl instituie textul de lege criticat în favoarea agenţilor economici specializaţi este impus exclusiv de preocuparea ca valorificarea deşeurilor industriale reciclabile să fie realizată de întreprinderi care deţin utilaje şi personal de deservire specializat şi care desfăşoară în mod curent sau obişnuit o asemenea activitate, ceea ce reprezintă garanţii atât în ceea ce priveşte calitatea corespunzătoare a lucrărilor, cât şi pentru prevenirea sau diminuarea riscurilor pe care această activitate o implică.În ceea ce priveşte critica potrivit căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 nu reglementează o procedură pentru asigurarea publicităţii legale a agenţilor economici specializaţi şi autorizaţi pentru valorificarea deşeurilor industriale reciclabile, Curtea a reţinut, cu acelaşi prilej, că, potrivit competenţei sale, astfel cum este ea prevăzută în art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, şi respectând principiul constituţional al separaţiei puterilor, instanţa de contencios constituţional nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului şi nici nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului ei contrar Constituţiei.Curtea apreciază că în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei amintite.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. c) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bladocard” – S.R.L. din Mijlocenii Bârgăului în Dosarul nr. 3.352/2004 al Judecătoriei Bistriţa.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2005.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește