DECIZIE nr. 139 din 8 mai 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 10, art. 11, art. 13 şi art. 23 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorCristina Radu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 10, art. 11, art. 13 şi art. 23 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ion Mihai şi Viorica Mihai în Dosarul nr. 18.805/1999 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal răspunde avocat Teodor Rus pentru părţile Valentin Zeana, Corneliu Zeana şi Alexandru Zeana, lipsind autorii excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Avocatul părţilor reprezentate solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, considerând ca dispoziţiile legale invocate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 20, 43 şi ale art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituţie.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocand în acest sens practica jurisdicţională în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 1 iunie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 18.805/1999, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 10, art. 11, art. 13 şi art. 23 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ion Mihai şi Viorica Mihai.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin ca, "deşi cetăţenii sunt egali în faţa legii, deşi statul are obligaţia de a lua măsuri concrete de protecţie socială […], în realitate, din modul de redactare a articolelor menţionate, rezultă măsuri discriminatorii împotriva chiriaşilor". Se apreciază ca astfel se încalcă "dreptul la stabilirea locuinţei şi la oferirea unor condiţii de locuit, ce se circumscriu notiunii de trai decent". Se susţine, de asemenea, ca dispoziţiile legale invocate contravin art. 25 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, prin aceea ca "dreptul la un nivel de trai corespunzător cuprinde, printre altele, dreptul la o locuinta corespunzătoare".Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale.Preşedintele Senatului şi preşedintele Camerei Deputaţilor nu au transmis punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2, art. 10, art. 11, art. 13 şi art. 23 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe. Acestea au următorul conţinut:– Art. 2: "Durata contractelor de închiriere încheiate după prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere în baza Legii nr. 17/1994, pentru suprafeţele cu destinaţia de locuinta redobândite de foştii proprietari sau de moştenitorii acestora anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se prelungeşte, la cererea chiriaşului, pentru o perioadă de cel mult 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.”;– Art. 10: "(1) În vederea încheierii noului contract de închiriere, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă sau de la deschiderea rolului fiscal, după caz, proprietarul îi va notifica chiriaşului sau fostului chiriaş, prin executorul judecătoresc, data şi locul intalnirii. Notificarea va fi comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.(2) Chiriaşul sau fostul chiriaş este obligat sa comunice proprietarului, în scris, cu confirmare de primire, cererea pentru încheierea unui nou contract de închiriere, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea notificării. … (3) În cazul în care chiriaşul sau fostul chiriaş comunică proprietarului că nu cere sa încheie un nou contract de închiriere, acesta este obligat sa îi predea proprietarului locuinta pe bază de proces-verbal, în termen de cel mult 60 de zile de la data notificării prevăzute la alin. (1). Nepredarea locuinţei înăuntrul acestui termen îl indreptateste pe proprietar sa ceara în justiţie evacuarea necondiţionată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale."; … – Art. 11: "(1) Nerespectarea de către proprietar a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior până la încheierea unui nou contract de închiriere. Neplata chiriei până la încheierea noului contract de închiriere nu poate fi invocată de proprietar ca motiv de evacuare a chiriaşului sau a fostului chiriaş.(2) Lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriaşului sau al fostului chiriaş de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl indreptateste pe proprietar sa ceara în justiţie evacuarea necondiţionată a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale."; … – Art. 13: "Prelungirea contractelor de închiriere nu se aplică:a) în cazul contractelor de închiriere încheiate de chiriaşi cu proprietari persoane fizice, altele decât cele prevăzute la art. 2-7; … b) în cazul contractelor de închiriere pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, prevăzute la art. 1-7, ai căror titulari de contract sau membri de familie menţionaţi în contract sunt proprietari ai unei locuinţe corespunzătoare ori au înstrăinat o locuinta corespunzătoare după data de 1 ianuarie 1990, în aceeaşi localitate. Fac excepţie contractele de închiriere ai căror titulari sau membri de familie menţionaţi în contract au redobândit, în calitate de fosti proprietari sau moştenitori ai acestora, locuinţe care sunt efectiv ocupate de chiriaşi persoane fizice, de una dintre persoanele juridice prevăzute la art. 1 sau de o instituţie publică; … c) chiriaşului care refuza sa preia în folosinţă o alta locuinta pusă la dispoziţie în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă de către fostul proprietar sau de moştenitorii acestuia ori de către autorităţile publice locale; … d) în cazul litigiilor determinate de refuzul chiriaşilor cărora li s-a notificat sa încheie un nou contract de închiriere cu proprietarul potrivit Legii nr. 17/1994, Legii nr. 112/1995 sau Legii nr. 114/1996, republicată; … e) în cazul litigiilor dintre proprietar şi chiriaş având ca obiect schimbul obligatoriu de locuinţe; … f) în cazul chiriaşilor care au subinchiriat locuinta fără consimţământul scris al proprietarului; … g) în cazul chiriaşilor care au schimbat total sau parţial destinaţia ori structura interioară a locuinţei fără consimţământul scris al proprietarului şi fără aprobările legale; … h) chiriaşului care a pricinuit însemnate stricăciuni locuinţei, clădirii în care este situata aceasta, instalaţiilor sau bunurilor aferente acestora ori care a înstrăinat fără drept părţi din acestea; … i) chiriaşului care are un comportament ce face imposibila convieţuirea sau care împiedica folosirea normală a locuinţei; … j) în cazul prevăzut la art. 6, dacă persoana care a cumpărat locuinta în baza Legii nr. 112/1995 a înstrăinat-o sub orice formă, inclusiv prin schimb; … k) în cazul prevăzut la art. 6, dacă persoana care a cumpărat locuinta în baza Legii nr. 112/1995 a ipotecat-o, a concesionat-o sau a încheiat un contract de leasing pentru o parte sau pentru întreaga locuinta; … l) în cazul prevăzut la art. 6, dacă persoana care a cumpărat locuinta în baza Legii nr. 112/1995 a închiriat-o în totalitate sau în parte. Dacă locuinta a fost închiriată în parte, prevederile prezentului articol se aplică numai pentru suprafaţa din locuinta, închiriată de persoana care a cumpărat-o în baza Legii nr. 112/1995.”; … – Art. 23: "(1) Proprietarii au dreptul sa ceara şi să obţină mutarea chiriaşilor din spaţiile cu destinaţia de locuinta pe calea unui schimb obligatoriu.(2) Pentru aceasta, proprietarul este obligat sa pună la dispoziţie chiriaşului, cu contract de închiriere, un alt spaţiu cu destinaţia de locuinta în aceeaşi localitate sau într-o alta localitate cu acordul chiriaşului, cu respectarea suprafeţei locuibile minime de 15 mp persoana. … (3) Dacă locuinta oferită în schimb este proprietatea altei persoane, contractul de închiriere se încheie de către aceasta pentru un termen care nu poate fi mai mic decât cel prevăzut în contractul iniţial." … Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei ca fiind incalcate sunt următoarele:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale."; … – Art. 43: "(1) Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natura să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţa medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asistenţa socială prevăzute de lege."; … – Art. 134 alin. (2) lit. f): "(2) Statul trebuie să asigure: […]f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii." … Dispoziţiile art. 25 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, considerate, de asemenea, ca fiind incalcate, au următorul conţinut: "1. Orice persoană are dreptul la un nivel de viaţa corespunzător asigurării sănătăţii sale, bunastarii proprii şi a familiei, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinta, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de şomaj, de boala, de invaliditate, vaduvie, batranete sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta ca urmare a unor împrejurări independente de voinţa sa.2. Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire speciale. Toţi copiii, indiferent dacă s-au născut în cadrul sau în afară căsătoriei, se bucura de aceeaşi ocrotire socială."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice. Într-adevăr, dispoziţiile legale invocate nu creează discriminări între cetăţeni pe criterii de rasa, naţionalitate, origine etnică, limba, religie, sex, opinie, apartenenţa politică, avere sau origine socială, criterii ale egalităţii în drepturi prevăzute atât la art. 4 alin. (2) din Constituţie, cat şi la art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată Curtea retine ca egalitatea în drepturi nu împiedica stabilirea de către legiuitor a unor soluţii legislative diferite pentru situaţii diferite. Dispoziţiile legale criticate îi ocrotesc în mod egal pe proprietar şi pe chiriaş, stabilind, pe de o parte, în ce măsura proprietarul poate refuza în mod justificat prelungirea contractului, iar pe de altă parte, dând chiriaşului posibilitatea să îşi apere dreptul locativ în condiţiile în care nu i se poate reprosa vreo conduita culpabilă.Cu privire la susţinerea ca prin dispoziţiile legale criticate a fost încălcat dreptul fundamental la un nivel de trai decent şi, implicit, la o locuinta satisfăcătoare, drept consacrat prin art. 43 din Constituţie, Curtea retine ca acest principiu nu este încălcat, deoarece prin conţinutul lor dispoziţiile legale criticate nu împiedica dreptul la condiţii rezonabile de viaţa şi la ameliorarea lor continua. Dreptul la un nivel de trai decent are în vedere asigurarea unor condiţii adecvate tuturor cetăţenilor tarii. Or, în speta dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere acestui drept, ci, dimpotriva, se constituie ca o garanţie a asigurării drepturilor locative ale chiriaşilor, în condiţiile apărării drepturilor şi intereselor legitime ale proprietarilor.Curtea constata, de asemenea, ca textele legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 25 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, întrucât nu conţin dispoziţii prin care să se aducă atingere dreptului la un nivel de viaţa corespunzător, cu referire la locuinta, în condiţiile dobândirii acestui drept în condiţiile legii.De altfel, Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a mai fost supusă controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională pronunţând mai multe decizii prin care a respins excepţiile de neconstituţionalitate având acest obiect (de exemplu, Decizia nr. 102 din 6 iunie 2000 şi Decizia nr. 99 din 23 mai 2000, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000). Soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţa, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, art. 10, art. 11, art. 13 şi art. 23 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ion Mihai şi Viorica Mihai în Dosarul nr. 18.805/1999 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 mai 2001.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Cristina Radu–––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește