DECIZIE nr. 139 din 8 aprilie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor, excepţie ridicată de Ioan Danciu în Dosarul nr. 916/2001 al Judecătoriei Reghin.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca neîntemeiată, arătând ca limitarea temporară a exercitării dreptului de dispoziţie asupra unui teren are ca scop asigurarea securităţii circuitului civil.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 30 septembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 916/2001, Judecătoria Reghin a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor, excepţie ridicată de Ioan Danciu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile criticate încalcă art. 41 şi 49 din Constituţie.În susţinerea excepţiei se aduc, în esenta, următoarele argumente:– restrangerea dreptului de a dispune de terenurile în litigiu poate aduce serioase prejudicii, însemnând scoaterea din circuitul civil a terenurilor respective;– se încurajează abuzurile şi şantajul justiţiabililor care au posibilitatea de a împiedica, în modul respectiv, circulaţia terenurilor;– simpla existenta a unui litigiu judiciar nu poate justifica sancţiunea nulităţii, întrucât doar soluţiile definitive şi irevocabile pot influenţa situaţia juridică a actului atacat;– în fine, n-ar fi nevoie de sancţionarea generală şi abstracta a tuturor instrainarilor, de vreme ce exista alte cai pentru protejarea drepturilor justiţiabililor.Pe de altă parte, se mai susţine ca restrangerea dreptului de înstrăinare a terenurilor nu are nici o motivatie juridică; singura ipoteza în care o asemenea limitare ar fi intemeiata este aceea la care se referă art. 948 din Codul civil, referitoare la elementele actului juridic.Instanţa de judecată apreciază textul criticat ca fiind constituţional, el având tocmai scopul de a apara ordinea şi morala publică. Astfel se considera ca a admite excepţia ar insemna "o grava conturbare a ordinii şi moralei publice, în sensul că s-ar crea posibilitatea legală pentru toţi proprietarii de terenuri aflate în litigii să le poată instraina în mod nestanjenit, iar cel ce reclama un drept cu privire la dreptul de proprietate aflat în litigiu s-ar afla inevitabil în faţa unui proces interminabil şi totodată lipsit de proteguire legală".Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Preşedintele Camerei Deputaţilor considera excepţia ca fiind neîntemeiată, "întrucât limitarea exerciţiului dreptului de proprietate are loc în condiţii expres stabilite, pe o perioadă determinata şi din ratiuni de ocrotire a ordinii publice şi a drepturilor cetăţenilor".Guvernul arata ca limitarea "instituită prin art. 15 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 54/1998 a fost impusa de necesitatea evitării fraudelor şi a curmarii unor procese în cascada, fără ca, în acest mod, să se aducă atingere dreptului de proprietate”. Totodată se arata ca limitarea priveşte cazurile în care litigiile se referă la titlul de proprietate, iar nu şi la alte elemente ale raporturilor juridice între părţi.Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 54/1998 sunt constituţionale, deoarece, în esenta, prin ele legiuitorul a urmărit tocmai apărarea unui drept, dreptul de proprietate, prin soluţionarea unor litigii care, odată finalizate, conferă posibilitatea celui îndreptăţit de a se bucura şi de a dispune de acel lucru în mod exclusiv şi absolut.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.În legătură cu obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constata ca, deşi în concluziile scrise depuse la dosar autorul excepţiei invoca şi neconstituţionalitatea art. 14 alin. (1) din Legea nr. 54/1998, din motivarea excepţiei rezultă ca aceasta critica priveşte doar art. 15 alin. (1) şi (2).Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea se poate pronunţa asupra prevederii atacate numai în limitele sesizării. Ea nu poate exercita un control de neconstituţionalitate din oficiu, deoarece s-ar substitui în acest fel părţii.În acest sens este şi practica jurisdicţională a Curţii Constituţionale, asa cum rezultă din Decizia nr. 338 din 18 iulie 1997 şi din Decizia nr. 392 din 15 octombrie 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997 şi, respectiv, nr. 299 din 4 noiembrie 1997.În consecinţa, controlul de constituţionalitate exercitat în prezenta cauza se va limita la dispoziţiile art. 15 alin. (1) şi (2), al cărui conţinut este următorul:"(1) Sunt interzise înstrăinările, sub orice formă, a terenurilor cu privire la titlul cărora exista litigii la instanţele judecătoreşti, pe tot timpul soluţionării acestor litigii.(2) Înstrăinările încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (1) sunt nule. Nulitatea va fi constatată de către instanţa judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate şi a procurorului." … Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate, urmând a fi respinse pentru considerentele ce urmează.Potrivit art. 41 alin. (1) din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Examinând art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 54/1998, Curtea constata ca acest text nu instituie o restrangere a exerciţiului unui drept constituţional (în cazul de faţa al dreptului de proprietate), în înţelesul dat de dispoziţiile art. 49 alin. (1) şi (2) din Constituţie.Restrangerea exerciţiului dreptului de proprietate, spre a fi caracterizată ca atare, trebuie să decurgă nemijlocit din lege. De asemenea, aceasta restrangere trebuie să aibă caracter temporar, fiind instituită doar pentru perioada în care acţionează cauzele ce au determinat-o şi care sunt enumerate limitativ la alin. (1) al art. 49 din Constituţie.Or, în speta legea nu instituie o restrangere a exerciţiului dreptului de proprietate, ci doar limitarea temporară a exercitării dreptului de dispoziţie asupra unui teren, având drept scop securitatea circuitului civil şi protecţia celor care ar dobândi dreptul de proprietate de la persoane care, ulterior, s-ar invedera a nu fi avut un titlu valabil asupra imobilului.Critica nu poate fi primită chiar dacă, indiscutabil, textul ar putea sa stea la baza unor abuzuri din partea acelora care, dorind zădărnicirea înstrăinării unor terenuri, ar contesta, în prealabil, în justiţie titlul de proprietate al înstrăinătorului, emitand pretenţii asupra imobilelor respective. Exista însă suficiente mijloace juridice de natura a stopa abuzurile şi de a sanctiona pe autorii acestora.Aceste aspecte exced însă competentei Curţii Constituţionale, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, „În exercitarea controlului, Curtea Constituţională se pronunţa numai asupra problemelor de drept…”.Jurisprudenta Curţii Constituţionale a stabilit în mod constant, prin decizii definitive şi obligatorii, ca aspectele privind situaţia de fapt şi justificarea drepturilor subiective ale părţilor sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti. În acest sens pot fi menţionate, de exemplu, deciziile: nr. 64 din 8 aprilie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 27 mai 1997, nr. 158 din 3 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 22 decembrie 1997, şi nr. 441 din 13 noiembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 343 din 5 decembrie 1997. Deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, aceasta soluţie îşi menţine valabilitatea şi în cauza de faţa.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor, excepţie ridicată de Ioan Danciu în Dosarul nr. 916/2001 al Judecătoriei Reghin.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 aprilie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Maria Bratu──────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește