DECIZIE nr. 139 din 5 octombrie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 şi 248 din Codul penal



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 şi 248 din Codul penal, ridicată de Dan Corneliu Pascariu în Dosarul nr. 7.474/1998 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 30 septembrie 1999 şi au fost consemnate în încheierea din acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 5 octombrie 1999.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 8 decembrie 1998 Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 şi 248 din Codul penal, excepţie ridicată de Dan Corneliu Pascariu într-un dosar având ca obiect soluţionarea cauzei penale privind pe autorul excepţiei şi pe Vitali Ustroi, trimişi în judecata pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art. 289, 248 şi la art. 291 din Codul penal.În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine ca prevederile art. 145 din Codul penal, care explica înţelesul termenului "public", sunt în contradictie cu dispoziţiile art. 135 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora proprietatea este publică sau privată, precum şi cu dispoziţiile alin. (4) al aceluiaşi articol, în care sunt enumerate bunurile ce fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, printre care, arata autorul excepţiei, nu se regăsesc bunurile ce constituie patrimoniul unei societăţi comerciale. Se mai afirma totodată ca art. 145 din Codul penal este în contradictie şi cu dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Constituţia României, care prevăd ca proprietatea privată este ocrotită în mod egal, indiferent de titular. Aceste prevederi sunt incalcate, în opinia autorului excepţiei, şi de dispoziţiile art. 248 din Codul penal, care instituie o pedeapsă mai grava pentru abuzul în serviciu, în funcţie de natura proprietăţii: publică sau privată. Or, în cazul societăţilor comerciale cu capital de stat trebuie să se vorbeasca de proprietatea privată a statului. De aceea, considera autorul excepţiei, se impune modificarea art. 145 şi 248 din Codul penal, care sunt neconstituţionale.Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, instanţa de judecată apreciază ca atât dispoziţiile art. 248 din Codul penal, cat şi cele ale art. 145 din acelaşi cod, la care primele fac trimitere, nu contravin prevederilor art. 135 şi ale art. 41 alin. (2) din Constituţie, deoarece nu este vorba despre o discriminare, sub aspect sanctionator, între fapte ce aduc atingere proprietăţii publice sau private, ci despre un tratament diferit între diferitele forme de abuz în serviciu, după cum acestea aduc atingere intereselor unor persoane sau intereselor publice. Dispoziţiile art. 248 din Codul penal nu au în vedere în mod expres atingerea adusă proprietăţii publice prin activitatea subiectului activ, ci tulburarea bunului mers al activităţii subiectului pasiv sau pagubirea patrimoniului acestuia. Împrejurarea ca una dintre urmările imediate prevăzute în art. 248 din Codul penal este o paguba adusă patrimoniului unei instituţii, din cele menţionate în art. 145 din Codul penal, nu trebuie privită prin raportare la noţiunea de proprietate publică, deoarece proprietatea nu se confunda cu patrimoniul. Pe de altă parte, faptul ca Banca Română de Comerţ Exterior – S.A. se încadrează sau nu în tiparul subiectului pasiv avut în vedere de art. 248 din Codul penal este o chestiune de aplicare a legii şi nu una de contencios constituţional.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere primit din partea Guvernului se considera ca excepţia este neîntemeiată. Criticile privind neconstituţionalitatea art. 145 şi 248 din Codul penal nu pot fi reţinute, deoarece prevederile art. 248 nu contravin Constituţiei, iar art. 145, care explica înţelesul termenului "public", este redactat suficient de clar, instituţiile publice fiind cele calificate astfel de lege, iar o reglementare care omite sa cuprindă anumite aspecte nu poate fi considerată neconstitutionala, dacă nu încalcă prevederile Constituţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi ale părţii prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Reglementările criticate de autorul excepţiei sunt dispoziţiile art. 145 şi 248 din Codul penal, care au următorul cuprins:"Art. 145. – Prin termenul public se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.""Art. 248. – Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţa, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani."Din examinarea de ansamblu a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate Curtea constata ca prevederile art. 248 din Codul penal nu contravin vreunei norme constituţionale, deoarece acestea reglementează o infracţiune de serviciu şi nu o infracţiune contra patrimoniului, cum susţine autorul excepţiei.De asemenea, critica adusă prevederilor art. 145 din Codul penal este neîntemeiată. Prin aceasta reglementare legiuitorul nu şi-a propus sa explice noţiunea de proprietate publică, ci înţelesul termenului public, raportat nu numai la noţiunea de proprietate, ci şi la "tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, … serviciile de interes public, …". De aceea, dispoziţiile art. 145 din Codul penal nu contravin prevederilor art. 41 alin. (2) din legea fundamentală, potrivit cărora "Proprietatea este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular", şi ale art. 135 alin. (2) din Constituţie, care stabilesc ca "Proprietatea este publică sau privată".Critica formulată de autorul excepţiei, în legătură cu distincţia între proprietatea publică şi cea privată, nu prezintă vreun interes pentru calificarea faptei săvârşite, ca infracţiune prevăzută la art. 248 din Codul penal. Abuzul în serviciu contra intereselor publice reprezintă însă cea mai grava forma a abuzului în serviciu, deoarece este fapta unui funcţionar public şi lezeaza activitatea unei persoane juridice de interes public, producand fie o tulburare deosebit de grava a activităţii acesteia, fie o paguba adusă patrimoniului ei. Asadar, infracţiunea exista chiar dacă prin fapta săvârşită nu s-a produs o paguba. Într-o interpretare sistematica a dispoziţiilor art. 248 din Codul penal rezultă ca acestea se aplică şi în cazul în care subiectul activ al infracţiunii este alt funcţionar, în conformitate cu art. 258 din Codul penal, prevederi ignorate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Calitatea de funcţionar public sau de funcţionar a făptuitorului, în cazul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, trebuie constatată însă de instanţa de judecată, deoarece interpretarea şi aplicarea legii ţin de competenţa acesteia.Prevederile art. 145 şi 248 din Codul penal au mai fost examinate de Curtea Constituţională, care, prin Decizia nr. 178/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999, a constatat constituţionalitatea lor. Deoarece în cauza nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, urmează ca excepţia să fie respinsă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 şi 248 din Codul penal, excepţie ridicată de Dan Corneliu Pascariu în Dosarul nr. 7.474/1998 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie 1999.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Ioan MuraruMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește