DECIZIE nr. 139 din 25 februarie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15-19, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15-19, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, excepţie ridicată de Alexandru Gheorghe Matei în Dosarul nr. 2.561/306/2008 al Tribunalului Sibiu – Secţia comercială şi de contencios administrativ, cauză ce constituie obiectul Dosarului nr. 5.594D/2009 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 5.595D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate ridicată de Lucian Matei în Dosarul nr. 2.559/306/2008 al aceleiaşi instanţe de judecată.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a acestor cauze, pune în discuţie problema conexării lor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 5.595D/2009 la Dosarul nr. 5.594D/2009, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, având în vedere jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în această materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 19 iunie 2009, pronunţate în dosarele nr. 2.561/306/2008 şi nr. 2.559/306/2008, Tribunalul Sibiu – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15-19, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice.Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de Alexandru Gheorghe Matei şi, respectiv, de Lucian Matei în cauze de contencios administrativ având ca obiect acţiuni în anulare a unor procese-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut identic, se susţine că textele de lege criticate contravin normelor constituţionale şi convenţionale invocate, deoarece "sarcina probei în cazul plângerii formulate de contravenient împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei revine contravenientului, iar nu organului care i-a aplicat sancţiunea". Totodată, deşi prevăd obligaţia, şi nu latitudinea de a lăsa la aprecierea organului constatator conţinutul procesului-verbal, ele nu stabilesc nicio sancţiune în cazul neîndeplinirii acestei obligaţii. Mai menţionează autorii excepţiei că prevederile art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 au constituit temeiul legal pentru întocmirea proceselor-verbale contestate.Tribunalul Sibiu – Secţia comercială şi de contencios administrativ opinează în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, având în vedere, în principal, că acestea nu operează în sensul răsturnării prezumţiei de nevinovăţie, ci al aplicării principiului general al procedurii civile, potrivit căruia cel ce face o afirmaţie în cadrul judecăţii trebuie să o dovedească.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15-19, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.Textele art. 15-19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 fac parte din cap. II al ordonanţei, intitulat „Constatarea contravenţiei”, şi reglementează aspecte procedurale referitoare la stabilirea contravenţiei, conţinutul procesului-verbal de contravenţie şi condiţiile de întocmire a acestuia.Dispoziţiile art. 21, 24 şi 30 fac parte din cap. III al aceluiaşi act normativ, intitulat "Aplicarea sancţiunilor contravenţionale", şi reglementează aspecte procedurale referitoare la cuprinsul procesului-verbal de contravenţie şi la modalitatea de aplicare a sancţiunii de către agentul constatator.De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 18 august 2000, având următoarea redactare: „Art. 2. – Constituie contravenţie săvârşirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni:1) săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi, obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenţă împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora sau a instituţiilor publice."În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la principiul egalităţii în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 23 alin. (11) care consacră principiul prezumţiei de nevinovăţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 124 – Înfăptuirea justiţiei, şi ale art. 126 – Instanţele judecătoreşti. Sunt invocate, de asemenea, prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la instanţă şi la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că s-a mai pronunţat asupra conformităţii dispoziţiilor legale criticate faţă de normele şi principiile constituţionale şi convenţionale invocate în cauză.Astfel, cu referire la dispoziţiile art. 15-19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, Curtea a pronunţat, de pildă, Decizia nr. 520 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2008, prin care a respins excepţia de neconstituţionalitate, constatând, pentru argumentele acolo reţinute, că acestea nu instituie privilegii sau discriminări şi nici nu afectează dreptul părţilor la un proces echitabil sau la apărare.Prin Decizia nr. 69 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 15, 21, 24 şi 30 din acelaşi act normativ nu încalcă nici prezumţia de nevinovăţie, deoarece instanţa competentă să soluţioneze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparţine celui care afirmă ceva în instanţă, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenţie.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a reţinut, prin Decizia nr. 750 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557 din 23 iulie 2008, că „dispoziţiile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei şi nu afectează în niciun fel dreptul la un proces echitabil, consacrat atât de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cât şi de art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deoarece nu instituie vreo măsură menită să lezeze dreptul oricărei persoane de a fi ascultată în mod echitabil şi public de un tribunal independent şi imparţial care va hotărî asupra drepturilor sale. În plus, art. 9 din Legea nr. 61/1991 prevede in terminis dreptul de a formula la judecătorie plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor”.Întrucât în prezenta cauză au fost criticate aceleaşi dispoziţii de lege, prin raportare la aceleaşi norme fundamentale şi critici asemănătoare celor analizate în deciziile menţionate, atât soluţia, cât şi considerentele acolo reţinute îşi păstrează valabilitatea şi în dosarul de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15-19, 21, 24 şi 30 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, excepţie ridicată de Alexandru Gheorghe Matei în Dosarul nr. 2.561/306/2008, respectiv de Lucian Matei în Dosarul nr. 2.559/306/2008, ambele cauze fiind înregistrate pe rolul Tribunalului Sibiu – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 februarie 2010.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește