DECIZIE nr. 139 din 23 aprilie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorŞerban Bengescu – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Nastase în Dosarul nr. 215/2002 al Judecătoriei Focsani.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiată, arătând ca asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 41/2002 şi prin Decizia nr. 708/1997, statuand ca aceste dispoziţii sunt constituţionale. Se mai arata ca, deşi textul art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală a fost modificat prin Legea nr. 169 din 10 aprilie 2002, modificarea survenită nu este de natura a schimba soluţia legislativă supusă criticii de neconstituţionalitate şi, în concluzie, se solicita respingerea excepţiei, întrucât aceste dispoziţii nu contravin prevederilor art. 23 alin. (7) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 6 februarie 2002 Judecătoria Focsani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Nastase în Dosarul nr. 215/2002 al acelei instanţe.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul sau susţine ca dispoziţiile art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală, privitoare la condiţiile liberării provizorii pe cauţiune, sunt neconstituţionale, deoarece prevăd ca aceasta liberare nu se acordă celor care au săvârşit infracţiuni intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 7 ani, cum era cazul în speta, contravenind, astfel, dispoziţiilor art. 23 alin. (7) din Constituţie, potrivit cărora persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune, fără sa prevadă vreo condiţie.Judecătoria Focsani apreciază ca dispoziţiile art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Dispoziţiile art. 23 alin. (7) din Constituţie prevăd dreptul persoanei arestate de a cere punerea sa în libertate provizorie pe cauţiune, dar numai în condiţiile legii. Se invedereaza ca este atributul exclusiv al legiuitorului de a stabili condiţiile în care poate opera liberarea provizorie pe cauţiune.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în cauza.Preşedintele Camerei Deputaţilor arata ca dispoziţiile art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală, care prevăd că nu se poate acorda liberarea provizorie pe cauţiune, printre altele, persoanelor inculpate pentru infracţiuni grave, la care maximul special al pedepsei depăşeşte 7 ani de închisoare, nu contravin prevederilor art. 23 alin. (7) din Constituţie, întrucât textul legal, apreciat ca fiind neconstitutional, recunoaşte, în realitate, dreptul oricărei persoane care îndeplineşte condiţiile fixate de legiuitor de a cere liberarea provizorie pe cauţiune, potrivit prevederilor constituţionale. Se mai arata ca stabilirea condiţiilor în care pot fi luate măsurile procesuale, inclusiv liberarea provizorie, este de competenţa legiuitorului. Acesta poate opta pentru restrangerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, conform dispoziţiilor art. 49 din Constituţie, dar numai prin lege, în speta prin Codul de procedură penală.Guvernul apreciază ca dispoziţiile art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, întrucât măsura liberării provizorii pe cauţiune reprezintă un mijloc aflat la indemana organelor judiciare de a pune în libertate o persoană arestata preventiv, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi dacă organele judiciare apreciază ca scopul şi desfăşurarea procesului penal nu sunt periclitate prin lăsarea acestei persoane în libertate. De asemenea, se mai arata ca liberarea provizorie pe cauţiune reprezintă o vocaţie a persoanei arestate, iar nu un drept. Art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală acorda organelor judiciare posibilitatea de a aprecia asupra oportunităţii luării măsurii liberării provizorii în condiţiile determinate de lege.Preşedintele Senatului nu a trimis punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: "Liberarea provizorie pe cauţiune nu se acordă în cazul săvârşirii infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 7 ani ori când inculpatul este recidivist, ori exista date care justifica temerea ca inculpatul va săvârşi o alta infracţiune sau va incerca sa zadarniceasca aflarea adevărului prin influentarea unor martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de proba, sau prin alte asemenea fapte."Prin Legea nr. 169 din 10 aprilie 2002 privind modificarea şi completarea Codului penal, a Codului de procedura penală şi a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 18 aprilie 2002, textul art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală a fost modificat şi are următoarea redactare: „Liberarea provizorie pe cauţiune nu se acordă în cazul săvârşirii infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani ori când inculpatul este recidivist, ori din datele existente rezultă ca acesta va săvârşi o alta infracţiune sau va incerca sa zadarniceasca aflarea adevărului prin influentarea unor martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte.”Cu privire la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a unei dispoziţii legale modificate ulterior ridicării excepţiei, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea a statuat ca "În cazul în care, după invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecătoreşti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituţională se pronunţa asupra constituţionalităţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluţia legislativă din legea sau ordonanţa modificată este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării". În cazul de faţa modificarea limitei maxime a pedepsei cu închisoarea până la care inculpatul poate cere liberarea provizorie pe cauţiune, de la 7 ani la 12 ani, nu este de natura sa schimbe soluţia legislativă din legea procesual penală. Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra constituţionalităţii textului de lege criticat în noua sa redactare.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală stabilesc condiţii pentru liberarea provizorie pe cauţiune, deşi art. 23 alin. (7) din Constituţie, potrivit căruia "Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune", nu prevede nici o condiţie restrictiva pentru luarea acestei măsuri procesuale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constata ca prevederile art. 160^4 din Codul de procedură penală nu contravin art. 23 alin. (7) din Constituţie. Curtea retine ca dispoziţiile constituţionale invocate prevăd dreptul inculpatului de a cere luarea uneia dintre măsurile privind liberarea provizorie – sub control judiciar sau pe cauţiune -, dar numai în condiţiile legii, potrivit regulilor de procedura penală. Legiuitorul are competenţa exclusiva de a stabili condiţiile ce trebuie respectate de persoana arestata preventiv pentru a beneficia de liberarea provizorie, în virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 125 alin. (3), conform cărora: "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege", şi ale art. 49 alin. (1), care prevăd ca exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, printre altele, pentru desfăşurarea instrucţiei penale. Prin urmare, reglementand măsura liberării provizorii pe cauţiune, legiuitorul a apreciat ca, în anumite situaţii, nu se poate dispune o astfel de măsura procesuala, tocmai pentru a se asigura buna desfăşurare a instrucţiei penale şi realizarea scopului procesului penal.De altfel prevederile art. 160^4 din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie, şi, prin Decizia nr. 708 din 19 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 25 martie 1998, Curtea a statuat ca prevederile art. 160^4 din Codul de procedură penală sunt constituţionale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^4 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Nastase în Dosarul nr. 215/2002 al Judecătoriei Focsani.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 aprilie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește