DECIZIE nr. 139 din 21 februarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. 2 teza finală din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. 2 teza finală din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Victor Matyas şi Daniela Matyas în Dosarul nr. 2.263/300/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 159D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii în această materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 20 ianuarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 2.263/300/2008, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. 2 teza finală din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost invocată de Victor Matyas şi Daniela Matyas într-o cauză având ca obiect recursul declarat împotriva unei decizii civile prin care s-a soluţionat o plângere formulată împotriva unei încheieri privind cartea funciară.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că normele legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece încalcă dreptul părţilor de a beneficia de calea de atac a apelului în cauze în care legea prevede acest drept procesual. Astfel, ori de câte ori este anulată în apel hotărârea pronunţată în primă instanţă, instanţa de apel va trebui să procedeze ea însăşi la analizarea fondului cauzei, realizând în aceste condiţii o primă judecată valabilă a cauzei. Prin urmare, este neconstituţional ca în cazul anulării hotărârii judecătoreşti pronunţate de instanţa de fond, în temeiul oricărui alt motiv decât lipsa de competenţă a acesteia, legea să prevadă reţinerea spre judecare de către instanţa de apel, această soluţie legislativă restrângând dreptul părţilor la un grad de jurisdicţie, cu încălcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă îşi exprimă opinia în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât regula de procedură criticată nu reprezintă altceva decât o aplicare a principiului efectului devolutiv al apelului şi o materializare a regimului juridic de drept comun al nulităţii actelor de procedură în procesul civil.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 297 alin. 2 teza finală din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: "Dacă prima instanţă s-a declarat competentă şi instanţa de apel stabileşte că a fost necompetentă, anulând hotărârea atacată, va trimite cauza spre judecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent, afară de cazul când constată propria sa competenţă. În acest caz, precum şi atunci când există vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanţă a judecat în fond, instanţa de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată şi hotărârea pronunţată, va reţine procesul spre judecare."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 – Universalitatea, art. 21 – Accesul liber la justiţie şi art. 53 – Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra dispoziţiilor art. 297 alin. 2 teza a doua din Codul de procedură civilă, raportate la aceleaşi prevederi constituţionale, s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.024 din 7 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 10 noiembrie 2008, sau prin Decizia nr. 1.032 din 9 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 25 septembrie 2009, statuând, în esenţă, că aceste dispoziţii constituie o garanţie a aplicării principiului potrivit căruia judecarea unei cauze se face în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces. Totodată, cu acel prilej, Curtea a reţinut că reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.În plus, Curtea reţine că prevederile art. 53 din Constituţie referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi nu sunt incidente în cauză, întrucât, aşa cum s-a arătat în prealabil, Curtea nu a reţinut vreo atingere adusă dreptului privind liberul acces la justiţie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 alin. 2 teza finală din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Victor Matyas şi Daniela Matyas în Dosarul nr. 2.263/300/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Mihaela Senia Costinescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește