DECIZIE nr. 139 din 10 martie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Media Group" – S.R.L. şi de Mihail Gavrilă în Dosarul nr. 18.214/2004 al Judecătoriei Craiova.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece incriminarea infracţiunii de calomnie dă expresie prevederilor constituţionale potrivit cărora libertatea de exprimare nu poate prejudicia onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. De altfel, delictul de presă, deşi nedefinit in terminis, este o subcategorie circumstanţiată a infracţiunii care aduce atingere demnităţii persoanei şi nu reprezintă, în nici un caz, o faptă care nu este prevăzută de legea penală.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 decembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 18.214/2004, Judecătoria Craiova a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 206 din Codul penal.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Media Group" – S.R.L. şi Mihail Gavrilă în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unui proces penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că textul legal criticat contravine dispoziţiei constituţionale potrivit căreia legea stabileşte delictele de presă. Or, la data iniţială a promulgării Legii fundamentale, răspunderea pentru delictele de presă nu era reglementată de Codul penal. Nici ulterior revizuirii Constituţiei codul nu prevedea vreo dispoziţie referitoare la răspunderea pentru delictele de presă, ci numai la răspunderea civilă. De altfel, noul Cod penal, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, care va intra în vigoare la un an de la data publicării, a înlăturat pedeapsa închisorii pentru infracţiunea de calomnie, deoarece această faptă nu prezintă un grad de pericol social ridicat. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate aduc atingere şi art. 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la libertatea de exprimare.Judecătoria Craiova opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin art. 206 din Codul penal legiuitorul ocroteşte una dintre valorile importante ale societăţii, şi anume demnitatea persoanei, privită atât sub aspectul obiectiv al aprecierii de care se bucură o persoană din partea celorlalţi membri ai colectivităţii, cât şi sub aspectul subiectiv al sentimentului de autopreţuire pe care îl are faţă de sine. De aceea, libertatea de exprimare garantată de Constituţie nu trebuie să aducă prejudicii onoarei sau vieţii particulare a persoanei.Garantarea libertăţii de exprimare este însă susceptibilă de anumite limite care vizează demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi dreptul la propria imagine, iar orice depăşire a acestora constituie, în esenţă, un abuz de drept ce atrage răspunderea juridică.Pe de altă parte, potrivit art. 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, obiectul libertăţii de exprimare îl constituie exteriorizarea unor idei sau opinii prin simple afirmaţii, imputări sau comunicări, care însă nu trebuie să afecteze reputaţia ori onoarea persoanei. Tocmai de aceea stabilirea prin lege a anumitor restrângeri ori sancţiuni nu este o măsură incompatibilă cu libertatea de exprimare, ci, dimpotrivă, este o măsură necesară într-o societate democratică.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul României apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin art. 206 din Codul penal legiuitorul a incriminat faptele contra demnităţii persoanei ca valoare supremă garantată de statul de drept şi consacrată de art. 1 alin. (3) din Constituţie.Libertatea de exprimare garantată de art. 30 din Legea fundamentală impune respectarea cerinţei de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi dreptul la propria imagine. Caracterul inviolabil al acestei libertăţi nu justifică o atare atingere. De altfel, toate prevederile constituţionale şi cele din actele internaţionale prin care se consacră libertatea de exprimare cuprind precizarea că acest drept nu poate fi absolut, el putând suferi restrângeri în măsura în care sunt necesare pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor altor persoane.În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia art. 206 din Codul penal încalcă art. 20 alin. (2) din Constituţie, raportat la art. 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Guvernul arată că dispoziţiile art. 20 din Legea fundamentală trebuie interpretate prin coroborarea cu art. 11 din Constituţie, care consacră corelaţia dintre dreptul intern şi cel internaţional, ele fiind o aplicaţie specifică acestei corelaţii în domeniul drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale.De asemenea, dacă există nepotriviri, contradicţii, conflicte ori neconcordanţe între reglementările interne şi cele internaţionale, au prioritate acestea din urmă. Însă, chiar aşa fiind, prevederile art. 206 din Codul penal nu aduc atingere în nici un fel dispoziţiilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la libertatea de exprimare.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece libertatea de exprimare, astfel cum este consfinţită de art. 30 din Legea fundamentală, impune respectarea cerinţei înscrise în alin. (6) al aceluiaşi articol, şi anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi dreptul la propria imagine. Incriminarea infracţiunii de calomnie dă expresie, aşadar, restrângerii dreptului la exprimare prevăzut de art. 30 alin. (6) din Constituţie, în scopul apărării unor valori care sunt de esenţa unei societăţi democratice. De altfel, posibilitatea limitării libertăţii de exprimare este prevăzută şi în art. 10 alin. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 206 din Codul penal, cu următorul conţinut: "Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară, ori dispreţului public, se pedepseşte cu închisoare de la 2 luni la 2 ani sau cu amendă.Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală."Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 30 alin. (8) teza finală, potrivit cărora "Delictele de presă se stabilesc prin lege", şi ale art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală, raportat la art. 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la Libertatea de exprimare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, aceasta s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 276 din 24 iunie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 30 iulie 2004, într-o cauză în care, de asemenea, se indica încălcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la libertatea de exprimare. Prin acea decizie, Curtea a constatat că textul legal criticat este în deplină concordanţă cu Legea fundamentală, statuând că dispoziţiile art. 206 din Codul penal incriminează şi sancţionează faptele de calomnie ca infracţiuni contra demnităţii persoanei, valoare supremă, garantată în statul de drept şi consacrată în art. 1 alin. (3) din Constituţie. Libertatea de exprimare, astfel cum este consfinţită de dispoziţiile art. 30 din Constituţie, impune respectarea cerinţei înscrise în alin. (6) al aceluiaşi articol, şi anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi dreptul la propria imagine. Totodată, acest drept permite cetăţenilor să participe la viaţa socială, politică şi culturală manifestându-şi gândurile, opiniile, credinţele etc. Dar această libertate nu poate fi absolută şi, ca atare, în scopul apărării unor valori care sunt de esenţa unei societăţi democratice, este supusă unor coordonate juridice expres prevăzute de lege. De aceea, înlăuntrul acestor coordonate menite a preîntâmpina abuzul în exerciţiul libertăţii de exprimare, legiuitorul a incriminat infracţiunea de calomnie.În plus, posibilitatea limitării libertăţii de exprimare este prevăzută şi în art. 10 pct. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care dispune că "Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru […] protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora […]."Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Media Group" – S.R.L. şi de Mihail Gavrilă în Dosarul nr. 18.214/2004 al Judecătoriei Craiova.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 martie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește