DECIZIE nr. 138 din 21 februarie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) şi (2) şi ale art. 130 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi ale art. 29 alin. (6) fraza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorIon Tiucă – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) şi (2) şi ale art. 130 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi ale art. 29 alin. (6) fraza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ovi Prod Com” – S.R.L din Crişeni în Dosarul nr. 2.644/2005 al Tribunalului Sălaj – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.644/2005, Tribunalul Sălaj – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 58 alin. (1) şi (2) şi ale art. 130 alin. (4) din Legea nr. 304/2004, precum şi ale art. 29 alin. (6) fraza întâi din Legea nr. 47/1992. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Ovi Prod Com” – S.R.L din Crişeni într-un litigiu de muncă în contradictoriu cu angajatul Vasile Cornel Giugium.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate din Legea nr. 304/2004 sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că asistenţii judiciari pot intră în compunerea altor instanţe decât cele specializate, întrucât se creează posibilitatea unor persoane din afara magistraturii de a lua parte la înfăptuirea justiţiei. Cu privire la art. 29 alin. (6) fraza întâi din Legea nr. 47/1992, arată că instanţa de judecată ar putea în mod nejustificat să respingă o excepţie de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, ceea ce contravine competenţei exclusive şi limitative a Curţii Constituţionale de a se pronunţa cu privire la aceste excepţii.Tribunalul Sălaj – Secţia civilă şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale, întrucât asistenţii judiciari nu au decât un rol consultativ.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că, după republicarea Legii nr. 304/2004, art. 130 alin. (4) nu a mai fost preluat şi, ca atare, excepţia este inadmisibilă. Cu privire la dispoziţiile art. 58 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, republicată, arată că soluţionarea cauzelor deduse judecăţii este hotărâtă de judecători, iar asistenţii judiciari nu au decât un rol consultativ, iar referitor la prevederile art. 29 alin. (6) fraza întâi din Legea nr. 47/1992 consideră că acestea nu contravin Constituţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 58 alin. (1) şi (2) şi ale art. 130 alin. (4) din Legea nr. 304/2004, precum şi ale art. 29 alin. (6) fraza întâi din Legea nr. 47/1992.După republicarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, anterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 130 alin. (4), potrivit cărora „Până la înfiinţarea tribunalelor specializate în toate judeţele şi în municipiul Bucureşti, în cadrul tribunalelor de drept comun vor funcţiona secţii sau complete specializate”, nu au mai fost preluate.Totodată, în urma republicării, art. 58 alin. (1) şi (2) a devenit art. 55 alin. (1) şi (2), având următorul cuprins:"(1) Completul pentru soluţionarea în primă instanţă a cauzelor privind conflictele de muncă şi asigurări sociale se constituie din 2 judecători şi 2 asistenţi judiciari.(2) Asistenţii judiciari participă la deliberări cu vot consultativ şi semnează hotărârile pronunţate. Opinia acestora, se consemnează în hotărâre, iar opinia separată se motivează." … De asemenea, obiect al excepţiei îl reprezintă şi dispoziţiile art. 29 alin. (6) fraza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, potrivit cărora „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. […]”.Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 124 alin. (3) privind independenţa judecătorilor, ale art. 126 alin. (1) şi alin. (6) fraza a doua referitoare la realizarea justiţiei prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti şi la posibilitatea înfiinţării de instanţe specializate şi ale art. 146 lit. d) privind competenţa Curţii Constituţionale.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:I. Având în vedere că după republicarea Legii nr. 304/2004, anterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 130 alin. (4) nu au mai fost preluate şi ţinând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea nu se poate pronunţa decât asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale „în vigoare”, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 130 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 este inadmisibilă.Cu privire la prevederile art. 29 alin. (6) fraza întâi din Legea nr. 47/1992, Curtea reţine că, în cadrul controlului constituţionalităţii legilor, sesizarea instanţei de contencios constituţional în vederea declanşării controlului poate fi făcută numai dacă soluţionarea cauzei are legătură cu dispoziţiile criticate ca neconstituţionale. Astfel, Curtea constată că textul invocat nu este determinant în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată, excepţia de neconstituţionalitate fiind aşadar inadmisibilă.II. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 55 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii acestora prin Decizia nr. 494/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 18 ianuarie 2005, constatând că acestea nu contravin prevederilor constituţionale, întrucât soluţionarea cauzelor deduse judecăţii este hotărâtă de judecători, iar magistraţii consultanţi nu au decât un rol consultativ, util judecăţii în vederea stabilirii adevărului cu privire la drepturile subiective ale părţilor în litigiu.Neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, argumentele şi soluţia acestei decizii sunt valabile şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 130 alin. (4) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi ale art. 29 alin. (6) fraza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ovi Prod Com” – S.R.L din Crişeni în Dosarul nr. 2.644/2005 al Tribunalului Sălaj – Secţia civilă.2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește