DECIZIE nr. 137 din 5 octombrie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. 1 pct. 2 lit. b) şi ale art. 5 alin. 3 din Legea nr. 118/1996 privind constituirea şi utilizarea Fondului special al drumurilor publice, republicată, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 72/1998



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. 1 pct. 2 lit. b) şi ale art. 5 alin. 3 din Legea nr. 118/1996 privind constituirea şi utilizarea Fondului special al drumurilor publice, republicată, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 72/1998, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Moisan Transimpex” – S.R.L. Bistrita în Dosarul nr. 3.790/1998 al Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 30 septembrie 1999, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 5 octombrie 1999.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 16 decembrie 1998, pronunţată în Dosarul nr. 3.790/1998, Curtea de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. 1 pct. 2 lit. b) şi ale art. 5 alin. 3 din Legea nr. 118/1996, republicată, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 72/1998, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Moisan Transimpex” – S.R.L. Bistrita.Cele doua texte contravin, în opinia autoarei excepţiei, prevederilor art. 41 şi 135 din Constituţie.În motivarea excepţiei autoarea acesteia considera ca primul dintre textele contestate "încalcă prevederile constituţionale, fixând o cota de plată pentru un bun care nu aparţine detentorului şi nici nu se ştie dacă va deveni vreodata proprietatea sa".În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 5 alin. 3 din Legea nr. 118/1996, care prevăd scutiri de la plata sumei fixe anuale pentru agenţii economici care efectuează transport de călători în comun, autoarea excepţiei susţine ca prin intermediul lor legiuitorul a acordat un regim juridic preferenţial acestor agenţi, „în detrimentul societăţilor comerciale cu capital privat şi chiar persoanelor fizice, care sunt obligate sa plătească această sumă fixa; în caz contrar, potrivit art. 4 alin. 1 pct. 3, nu pot dobândi dreptul de utilizare a drumurilor publice”.Exprimandu-şi opinia, instanţa considera ca "aplicarea unei cote de 5% din valoarea în vama a autovehiculelor introduse în ţara în mod temporar este o dispoziţie neconstitutionala, cu atât mai mult cu cat legea vamală şi Legea nr. 90/1998 stabilesc obligaţia cumpărătorului la plata taxelor vamale calculate în momentul transferului dreptului de proprietate. Utilizatorul este însă obligat la plata taxelor pentru Fondul special al drumurilor publice pe toată perioada derulării contractului de leasing, potrivit art. 4 pct. 3 din lege. Taxa de 5% este o taxa datorată de proprietarul autovehiculului, iar modificarea legii, în sensul de a include în această categorie şi pe utilizatorul temporar al bunului, echivaleaza proprietatea cu folosinţă unui bun". În concluzie, considera ca dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 41 şi 135 din Constituţie.În temeiul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi al Guvernului.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca ambele excepţii sunt neintemeiate. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 4 alin. 1 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 118/1996, Guvernul considera ca acestea nuingradesc în nici un fel exercitarea atributelor dreptului de proprietate: posesia, folosinţă şi dispoziţia. De altfel, se arata ca "stabilirea taxelor chiar şi pentru autovehiculele care nu sunt proprietatea, ci numai în folosinţă plătitorului taxei este o problemă ce implica aprecierea de către legiuitor a oportunităţii măsurii din punct de vedere economic."În ceea ce priveşte textul art. 5 din Legea nr. 118/1996, Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate a rămas fără obiect, dat fiind ca acest text a fost abrogat implicit prin Ordonanţa Guvernului nr. 72/1998, care scuteşte de la plata taxei numai pe proprietarii autovehiculelor radiate din circulaţie sau neutilizate temporar, iar nu şi societăţile comerciale care efectuează transporturi de călători în comun.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost sesizată.Textele art. 4 alin. 1 pct. 2 lit. b) şi ale art. 5 alin. 3 din Legea nr. 118/1996, republicată, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 72/1998, au următorul conţinut:"Art. 4. – Sursele Fondului special al drumurilor publice se constituie după cum urmează: […]2. prin aplicarea unei cote de 5% asupra:…………………………………………………………b) valorii în vama a autovehiculelor şi remorcilor importate, indiferent de regimul vamal aplicabil, inclusiv a celor introduse în ţara în scopul utilizării în sistem leasing ori închiriate din străinătate, cu excepţia celor achiziţionate din fonduri nerambursabile PHARE;" […] … "Art. 5. […] alin. 3 – Obligaţia varsarii sumelor fixe anuale, prevăzute la art. 4 alin. 1 pct. 3, revine tuturor proprietarilor de autovehicule şi remorci sau utilizatorilor de autovehicule şi remorci în sistem leasing ori închiriate din străinătate, persoane fizice sau persoane juridice, indiferent de data achiziţionării, cu excepţia proprietarilor de autovehicule şi remorci radiate din circulaţie sau neutilizate temporar, timp de 3 luni în cursul unui an, în construcţii sau în agricultura, ca urmare a întreruperii activităţii productive, datorită caracterului sezonier sau calamităţilor."Excepţia a fost invocată într-un proces de contencios administrativ de Societatea Comercială "Moisan Transimpex" – S.R.L. Bistrita, în al cărui cadru aceasta solicita instanţei de judecată anularea Adresei Ministerului Transporturilor nr. 20/1.279/1998 şi obligarea acestui minister la restituirea unei sume de bani reprezentând taxa de 5% din valoarea în vama a autovehiculelor introduse temporar în ţara, pentru Fondul special al drumurilor publice, taxa instituită prin art. 4 alin. 1 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 118/1996, republicată, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 72 din 25 august 1998.Prin aceasta adresa, a carei anulare este cerută de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, Ministerul Transporturilor a dispus ca taxa să fie plătită pentru autovehiculele şi semiremorcile introduse în ţara în sistem leasing. Aceasta soluţie a fost ulterior consacrată prin completarea art. 4 alin. 1 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 118/1996, republicată, în sensul că taxa de 5% din valoarea în vama a autovehiculelor se aplică şi în cazul în care acestea sunt importate în sistem leasing sau închiriate. În forma modificată, textul face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate. Autoarea excepţiei a cerut în instanţa de contencios administrativ restituirea taxei de 5% plătite pentru un număr de autovehicule introduse în ţara, la data de 21 iunie 1998, în sistem leasing, pretinzand ca, în ceea ce o priveşte, s-ar fi cuvenit ca taxa pentru utilizarea drumurilor să fie plătită în cuantumul rezultat din aplicarea art. 4 pct. 3 din Legea nr. 118/1996.Cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 4 alin. 1 pct. 2 lit. b), care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constata ca ele nu sunt aplicabile în rezolvarea cauzei de către instanţa de fond, întrucât au intrat în vigoare la data de 25 august 1998, iar raporturile juridice care fac obiectul cauzei au luat naştere la data de 21 iunie 1998. Aplicarea acestor dispoziţii unor raporturi juridice create înainte de intrarea în vigoare a modificărilor cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 72/1998 ar conferi legii un caracter retroactiv, ceea ce ar duce la încălcarea principiului neretroactivitatii legii, prevăzut la art. 15 alin. (2) din Constituţie.Potrivit prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei.Din împrejurarea ca dispoziţiile art. 4 alin. 1 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 118/1996, republicată, au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 72/1998, rezultă ca textul criticat prin excepţie ca fiind neconstitutional nu este aplicabil în soluţionarea acestui litigiu.Potrivit art. 23 alin. (1) coroborat cu alin. (6) al aceluiaşi articol din Legea nr. 47/1992, republicată, excepţia privind dispoziţiile art. 4 alin. 1 pct. 2 lit. b) urmează să fie respinsă ca inadmisibila.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 5 alin. 3 din Legea nr. 118/1996, republicată, Curtea Constituţională constata ca prin Ordonanţa Guvernului nr. 72/1998 acest text a fost modificat, în sensul că sunt scutiţi de la plata taxei fixe anuale numai proprietarii de autovehicule şi remorci radiate din circulaţie sau neutilizate temporar, dar nu şi societăţile comerciale care efectuează transportul de călători în comun. Deoarece Curtea Constituţională este competenţa, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, să se pronunţe numai asupra constituţionalităţii legilor sau ordonanţelor în vigoare, excepţia a rămas fără obiect. Faţa de cele arătate, potrivit art. 23 alin. (6) din legea menţionată, instanţa avea obligaţia sa o respingă ca inadmisibila printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. 1 pct. 2 lit. b) şi ale art. 5 alin. 3 din Legea nr. 118/1996 privind constituirea şi utilizarea Fondului special al drumurilor publice, republicată, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 72/1998, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Moisan Transimpex” – S.R.L. Bistrita în Dosarul nr. 3.790/1998 al Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 octombrie 1999.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Ioan MuraruMagistrat-asistent,Maria Bratu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește