DECIZIE nr. 137 din 22 octombrie 1998

privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 397, 399, 400 şi 403 din Codul de procedură penală



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIoan Griga – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 397, 399, 400 şi 403 din Codul de procedură penală, ridicată de Rogojina Mihai în Dosarul nr. 223/1998 al Curţii de Apel Suceava.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 15 octombrie 1998, în lipsa părţii şi în prezenta reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 22 octombrie 1998.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 20 mai 1998, Curtea de Apel Suceava a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 397, 399, 400 şi 403 din Codul de procedură penală, ridicată de Rogojina Mihai.În motivarea excepţiei, se arata ca textele legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 125 care stabilesc ca justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti prevăzute de lege, şi ale art. 128 privind folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti. Potrivit acestor dispoziţii constituţionale, folosirea căilor de atac trebuie facuta numai la instanţa judecătorească şi în nici un caz prin administrarea, în prealabil, de probe de către Ministerul Public. Or, conform textelor criticate, Ministerul Public este acela care face verificări şi administrează probe, deşi numai instanţa judecătorească trebuie să desfăşoare astfel de activităţi.Exprimandu-şi opinia, instanţa apreciază ca dispoziţiile art. 397, 399, 400 şi 403 din Codul de procedură penală nu sunt neconstituţionale. În baza textelor constituţionale, invocate în cauza, justiţia se realizează de instanţele judecătoreşti, iar competenţa şi procedura de judecată sunt cele stabilite de lege. În ce priveşte căile de atac, acestea se exercită în condiţiile legii. În cazul revizuirii, conform art. 397, 399, 400 şi 403 din Codul de procedură penală, cererea de revizuire se adresează procurorului, care asculta, dacă este cazul, persoana care solicită revizuirea şi efectuează, când este necesar, cercetările care se impun, după care trimite lucrările efectuate la instanţa competenţa să soluţioneze cauza. Potrivit art. 403 din Codul de procedură penală, instanţa poate însă verifica oricare dintre probele pe care se întemeiază cererea sau poate, când este necesar, sa administreze probe noi. Rezultă ca, prin verificarea tuturor probelor şi administrarea unor probe noi, atunci când e necesar, instanţa este aceea care administrează întregul probator. Rezultă ca prevederile legale atacate ca neconstituţionale nu sunt de natura sa lezeze drepturile revizuientului, întrucât rezultatul verificării este supus controlului instanţei.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Textele criticate reglementează activitatea procesuala în scopul soluţionării cererilor de revizuire introduse de persoane condamnate, în vederea desfiinţării hotărârilor de condamnare.Şi în cazul revizuirii, justiţia se înfăptuieşte tot de instanţele judecătoreşti, asa cum cere art. 125 din Constituţie, iar nu de procuror, care, în calitate de organ de urmărire penală, efectuează numai cercetări prealabile, pentru a ajuta aflarea adevărului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Textele din Codul de procedură penală criticate ca neconstituţionale prevăd:"Art. 397. – Cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanţa care a judecat cauza în prima instanţa.Cererea se face în scris, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază şi a mijloacelor de proba în dovedirea acestuia.Dacă cererea nu îndeplineşte condiţiile arătate în alin. 2, procurorul cheamă persoana care a făcut cererea în vederea completării sau precizarii acesteia.""Art. 399. – După introducerea cererii de revizuire procurorul asculta, dacă este cazul, potrivit art. 397 alin. 3, persoana care solicită revizuirea. În cazul când este necesară efectuarea de cercetări pentru a verifica temeinicia cererii de revizuire, procurorul dispune aceasta prin ordonanţa.Totodată, procurorul cere, dacă este necesar, dosarul cauzei.Pentru efectuarea actelor de cercetare procurorul poate delega organul de cercetare penală. Dispoziţiile art. 217 alin. ultim sunt aplicabile.Termenul de efectuare a actelor de cercetare este de 2 luni şi curge de la data introducerii cererii de revizuire.După efectuarea cercetărilor, procurorul înaintează întregul material împreună cu concluziile sale instanţei competente.""Art. 400. – În tot timpul efectuării actelor de cercetare, procurorul ierarhic superior poate dispune suspendarea executării hotărârii, în limitele cererii de revizuire.""Art. 403. – Instanţa, ascultând concluziile procurorului şi ale părţilor, examinează dacă cererea de revizuire este facuta în condiţiile prevăzute de lege şi dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu. Instanţa poate verifica oricare dintre probele pe care se întemeiază cererea sau poate, când este necesar, sa administreze probe noi.Persoanele prevăzute în art. 394 lit. b) şi d) nu pot fi ascultate ca martori în cauza supusă revizuirii.Instanţa, în baza celor constatate, dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire sau, prin sentinta, respingerea acesteia.Când cererea de revizuire a fost facuta pentru un condamnat decedat sau când condamnatul care a făcut cererea ori în favoarea căruia s-a făcut revizuirea a decedat după introducerea cererii, prin derogare de la dispoziţiile art. 10 alin. 1 lit. g), procedura de revizuire îşi va urma cursul, iar în cazul admiterii în principiu, după rejudecarea cauzei, instanţa va hotărî potrivit dispoziţiilor din art. 13 alin. 2 şi 3, care se aplică în mod corespunzător".Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considera ca dispoziţiile legale menţionate, potrivit cărora parchetul face verificări şi administrează probe, deşi aceste probe ar trebui administrate doar de instanţa, contravin prevederilor art. 125 din Constituţie, în special celor din alin. (1), care consacra principiul ca "justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege."Aceasta critica nu este intemeiata. Prezenta procurorului şi, în general, a organelor de urmărire penală în procedura revizuirii se explica prin specificul acestei cai de atac, al carei scop îl constituie repararea erorilor judiciare cuprinse în hotărâri penale definitive. Deşi este îndreptată împotriva hotărârilor penale definitive, revizuirea are totuşi un echivalent procesual în procedura prevăzută de art. 273 din Codul de procedură penală referitor la reluarea urmăririi penale în caz de redeschidere a acesteia, pentru situaţii când se dovedeşte ca din eroare s-a dispus încetarea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penală. Şi în cazul revizuirii, redeschiderea urmăririi penale constituie un remediu contra unei erori judiciare care s-a produs la începutul procesului penal, în faza urmăririi penale, după cum şi în cazul revizuirii procesul penal este reluat, iar restabilirea adevărului duce la o alta soluţionare a cauzei penale decât cea dispusă anterior. Spre deosebire de contestaţia în anulare, calea de atac a revizuirii presupune reluarea procesului penal din faza de urmărire penală. Or, este firesc ca aceasta activitate să fie desfăşurată de organele de urmărire penală, deoarece parchetul, spre deosebire de instanţe, are posibilităţi mai mari de investigare.Întreaga activitate desfăşurată de procuror şi, după caz, de organele de urmărire penală, precum şi întregul probator administrat sunt supuse controlului instanţei judecătoreşti.Asa cum se prevede în art. 399 alin. ultim din Codul de procedură penală, după efectuarea cercetărilor, procurorul înaintează întregul material împreună cu concluziile sale instanţei competente. Aceasta, potrivit dispoziţiilor art. 403 din Codul de procedură penală, asculta concluziile procurorului şi ale părţilor, examinează probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror şi poate administra probe noi, iar în final dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de revizuire sau, prin sentinta, respingerea acesteia. Din analiza acestor dispoziţii legale, rezultă ca soluţionarea cererii de revizuire se face de către instanţele judecătoreşti şi nu de către Ministerul Public, care nu are rol de decizie, astfel încât textele criticate nu contravin prevederilor art. 125 din Constituţie.În susţinerea excepţiei se invoca şi încălcarea prevederilor art. 128 din Constituţie, referitoare la folosirea căilor de atac în condiţiile legii, fără a se arata însă în ce consta contrarietatea. În legătură cu aceasta sustinere, Curtea constata ca reglementarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti este atributul exclusiv al legiuitorului, iar textele criticate nu contravin acestor dispoziţii constituţionale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 397, 399, 400 şi 403 din Codul de procedură penală, ridicată de Rogojina Mihai în Dosarul nr. 223/1998 al Curţii de Apel Suceava. Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 octombrie 1998.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu ––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește