DECIZIE nr. 137 din 20 februarie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi şi ale art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003 privind preluarea activităţii jurisdicţionale şi a personalului instanţelor Curţii de Conturi de către instanţele judecătoreşti



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi şi ale art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003 privind preluarea activităţii jurisdicţionale şi a personalului instanţelor Curţii de Conturi de către instanţele judecătoreşti, excepţie ridicată din oficiu de către Curtea de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 3.678/45/2006.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât aceasta vizează aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii de către instanţele judecătoreşti.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.678/45/2006, Curtea de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 şi art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003. Excepţia a fost ridicată din oficiu de către instanţa de judecată în cadrul soluţionării unui recurs împotriva sentinţei civile a Tribunalului Vaslui prin care s-a admis sesizarea formulată de Camera de Conturi Vaslui – Direcţia de control financiar ulterior pentru stabilirea răspunderii juridice în vederea recuperării prejudiciului de la Lupaşcu Viorica – salariată a Consiliului Local al Comunei Ştefan cel Mare, judeţul Vaslui.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată susţine că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003 legiuitorul nu a pus de acord dispoziţiile Legii nr. 94/1992 cu prevederile din Constituţie şi nici din Codul de procedură civilă. Astfel, dispoziţiile din capitolul IV din Legea nr. 94/1992 au rămas, formal, neabrogate, deşi funcţia jurisdicţională pe care o exercitase anterior Curtea de Conturi a încetat, iar noul cadru de soluţionare a litigiilor născute din activitatea Curţii de Conturi nu permite instanţelor judecătoreşti ordinare să se conducă după aceleaşi reguli. Completul format din 3 consilieri de conturi are o compunere schimbătoare, iar nici Legea nr. 94/1992, nici Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003 nu stabilesc măsura în care actul acestui complet este considerat actul instituţiei în cadrul căreia acesta a fost constituit şi, mai ales, care este poziţia procesuală a Curţii de Conturi. Cum art. 140 din Constituţie priveşte exclusiv instituţia Curţii de Conturi, dispoziţia legală care permite ca sesizarea instanţei de judecată să se facă de către o structură ad-hoc, fără corespondent în organigrama Curţii de Conturi, şi să acţioneze independent de aceasta este neconstituţională din moment ce legea nu obligă Curtea de Conturi să-şi însuşească acţiunea completului şi să figureze în proces alături de acesta. Pe de altă parte, se încalcă şi principiul separaţiei puterilor în stat, întrucât se permite unei instituţii din sistemul puterii executive să aibă cu puterea judecătorească aceeaşi relaţie funcţională pe care o avea cu o structură – colegiul jurisdicţional -, parte componentă a Curţii de Conturi. Totodată, faptul transmiterii raportului întocmit de către completul format din cei 3 consilieri de conturi pentru valorificarea din punct de vedere juridic a constatărilor făcute într-o procedură administrativă echivalează cu plasarea instanţei de contencios administrativ în postura de instrument juridic al uneia din părţi, respectiv al Curţii de Conturi, căreia i se cere să acţioneze asemenea organelor chemate a îndeplini funcţia de jurisdicţională pe care aceasta o exercitase până la data adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003 este inadmisibilă, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, întrucât această ordonanţă şi-a încetat aplicabilitatea ca urmare a realizării obiectivului său de reglementare – preluarea activităţii jurisdicţionale şi a personalului instanţelor Curţii de Conturi de către instanţele judecătoreşti.Referitor la dispoziţiile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, apreciază că acestea sunt constituţionale. Astfel, Curtea de Conturi este o autoritate publică autonomă, având, potrivit art. 140 din Constituţie, rolul de a exercita controlul asupra modului de formare, administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, iar dispoziţiile legale criticate nu împiedică părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 16 martie 2000, şi ale art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003 privind preluarea activităţii jurisdicţionale şi a personalului instanţelor Curţii de Conturi de către instanţele judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 752 din 24 octombrie 2003.Legea nr. 94/1992 a fost abrogată prin art. 76 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2006 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 19 iunie 2006, însă prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 544/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 30 iunie 2006, s-a constatat că această ordonanţă de urgenţă este neconstituţională.Prin urmare, Curtea reţine că dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 94/1992 sunt în vigoare şi au următorul cuprins: „Asupra rapoartelor, completul, astfel format, pronunţă încheieri prin care dispune fie descărcarea de gestiune, fie sesizarea Colegiului jurisdicţional al Curţii sau, după caz, a colegiului jurisdicţional al camerei de conturi, pentru stabilirea răspunderii juridice potrivit legii.”Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003 privind preluarea activităţii jurisdicţionale şi a personalului instanţelor Curţii de Conturi de către instanţele judecătoreşti a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 49/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 25 martie 2004, dispoziţiile art. 4 având următorul cuprins: „După intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, învestirea instanţelor judecătoreşti, competente potrivit art. 2 alin. (1), se realizează prin actul de sesizare al procurorului financiar, prin încheierea completelor din cadrul Curţii de Conturi, precum şi prin alte modalităţi prevăzute de lege.”Instanţa de judecată susţine că textele legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, ale art. 21 alin. (1) referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 140 alin. (1) privind Curtea de Conturi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că instanţa de judecată critică, în esenţă, posibilitatea de sesizare a instanţelor judecătoreşti de către un complet format din 3 consilieri de conturi din cadrul Curţii de Conturi, printr-o încheiere.Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât activitatea completului din cadrul Curţii de Conturi nu este o activitate de judecată, de înfăptuire a justiţiei, specifică doar instanţelor judecătoreşti, aşa cum prevede art. 124 din Constituţie, ci această structură din cadrul Curţii de Conturi, denumită de legiuitor complet, are doar posibilitatea de a sesiza instanţele de judecată în vederea stabilirii răspunderii juridice potrivit legii. Ca atare, principiul separaţiei puterilor în stat, prevăzut de art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală, nu este încălcat de dispoziţiile legale criticate, nefiind vorba de nicio imixtiune între puterile statului.Totodată, Curtea constată că, potrivit art. 140 alin. (1) teza finală din Constituţie, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi sunt soluţionate de către instanţele judecătoreşti specializate, iar faptul că o structură din cadrul Curţii de Conturi, denumită complet, sesizează instanţele judecătoreşti competente a stabili răspunderea juridică nu echivalează cu o încălcare a prevederilor constituţionale sus-menţionate.În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (1) din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu împiedică părţile interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor legitime.Referitor la celelalte aspecte invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, şi anume, pe de-o parte, cele privind necorelarea Legii nr. 94/1992 cu Codul de procedură civilă şi cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003, iar, pe de altă parte, cele privind interpretarea şi aplicarea legii, Curtea constată că acestea nu pot fi examinate, întrucât sunt de competenţa legiuitorului, respectiv a instanţelor de judecată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi şi ale art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003 privind preluarea activităţii jurisdicţionale şi a personalului instanţelor Curţii de Conturi de către instanţele judecătoreşti, excepţie ridicată din oficiu de către Curtea de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 3.678/45/2006.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 februarie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește