DECIZIE nr. 137 din 10 martie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorDana Titian – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Dumitru Guţă în Dosarul nr. 8.451/2004 al Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Astfel, arată că stabilirea de către legiuitor, în temeiul prerogativelor conferite acestuia de dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, a unor reguli procedurale privind competenţa de soluţionare a căii de atac a recursului nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 septembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 8.451/2004, Curtea de Apel Cluj – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă.Din examinarea notelor scrise depuse de autorul excepţiei în motivarea acesteia reiese că obiectul criticii de neconstituţionalitate îl constituie numai dispoziţiile art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 195/2004.Excepţia a fost ridicată de Dumitru Guţă, cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 546 din 12 septembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. 200/2003, ce are ca obiect un litigiu de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), precum şi celor ale art. 16 alin. (2). În acest sens arată că transmiterea către Curtea de Apel Cluj a recursului promovat împotriva sentinţei civile pronunţate de Tribunalul Bistriţa-Năsăud s-a dispus prin încălcarea Constituţiei, "întrucât la data promovării recursului norma juridică în vigoare şi aplicabilă era cea a art. 308 raportat la art. 4 din Codul de procedură civilă", astfel încât soluţionarea recursului intră în competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.Curtea de Apel Cluj – Secţia civilă arată că, potrivit dispoziţiilor art. II din Legea nr. 195/2004, recursurile împotriva hotărârilor date fără drept de apel, potrivit legii în vigoare la data pronunţării lor, şi aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se trimit spre judecată instanţelor imediat superioare celor care au pronunţat hotărârea în primă instanţă. În acest context, precizează faptul că hotărârile la care se referă textul legal mai sus menţionat „au ajuns” pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca urmare a modificării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003.Totodată, arată că, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), "Legea nr. 195/2004 ar trebui să dispună numai pentru viitor, instanţele deja învestite neavând posibilitatea trimiterii cauzelor aflate pe rolul lor altor instanţe”. Instanţa consideră că „excepţia de neconstituţionalitate nu este admisibilă”, deoarece, ca urmare a revizuirii Constituţiei, la art. 115 alin. (8) se prevede că prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, apreciază că textul legal criticat nu aduce atingere principiilor statului de drept, al aplicării legii în timp ori celui al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, ci, dimpotrivă, reprezintă o expresie a aplicării acestor norme. În acest sens arată că procedura de judecată, în ansamblul său, se întemeiază pe dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, care prevăd în mod expres că reglementarea competenţei, a procedurii de judecată şi a exercitării căilor de atac se face numai prin lege. Prin dispoziţiile legale deduse controlului, care prevăd judecarea recursului de către instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea atacată, legiuitorul a avut în vedere soluţionarea cauzei într-un termen mai scurt, cu respectarea însă a tuturor celorlalte drepturi şi garanţii procesuale.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Legea nr. 195/2004 faţă de art. 15 alin. (2) din Constituţie, din „formularea textelor de lege criticate rezultă că acestea se aplică pentru viitor, de la data intrării lor în vigoare şi nu produc efecte retroactive”. Totodată, precizează faptul că dispoziţiile criticate stabilesc competenţa instanţelor judecătoreşti, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie. De asemenea, Avocatul Poporului consideră că nu poate fi primită nici critica privind contrarietatea dispoziţiilor art. II din Legea nr. 195/2004 faţă de prevederile art. 115 alin. (8) din Constituţie, potrivit cărora măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanţei se vor reglementa, dacă este cazul, prin legea de aprobare sau de respingere a acesteia, ceea ce, în cauza de faţă, s-a realizat prin Legea nr. 195/2004.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum reiese din notele scrise depuse de autorul acesteia, îl constituie dispoziţiile art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate şi completate prin art. I pct. 5 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, dispoziţii care au următorul conţinut: „În situaţiile în care, potrivit dispoziţiilor prezentului cod sau ale legii speciale, încheierile sau alte hotărâri pronunţate de instanţele judecătoreşti sunt supuse numai recursului, judecarea acestei căi de atac este de competenţa instanţei imediat superioare celei care a pronunţat hotărârea în cauză sau, după caz, de competenţa instanţei expres prevăzute de lege.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (2), care au următoarea redactare:– Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";– Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";– Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că normele procedurale criticate nu retroactivează, ci, dimpotrivă, au semnificaţia aplicării imediate a unor reguli de competenţă. Prin dispoziţiile legale deduse controlului de constituţionalitate, legiuitorul a avut în vedere soluţionarea cauzei într-un termen mai scurt, cu respectarea însă a tuturor celorlalte drepturi şi garanţii procesuale. Astfel, prin excluderea din sfera competenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a recursurilor împotriva hotărârilor pentru care legea prevede numai această cale de atac, s-a avut în vedere deblocarea activităţii acestei instanţe, în scopul evitării posibilelor dificultăţi în aplicarea principiilor privind echitatea procesului civil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.În acest sens, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 436 din 26 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.263 din 28 decembrie 2004, apreciind că „reglementarea care formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate se înscrie în rândul măsurilor de perfecţionare a procedurii civile, în cadrul reformei sistemului judiciar”. De asemenea, prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că, „potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are libertatea de a stabili competenţa instanţelor de judecată şi normele de procedură judiciară, cu condiţia implicită de a nu contraveni altor norme şi principii constituţionale. Or, dispoziţiile legale atacate, prin care s-a stabilit competenţa instanţelor în judecarea căilor de atac, nu contravin normelor şi principiilor consacrate prin Constituţia României.”Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 299 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Dumitru Guţă în Dosarul nr. 8.451/2004 al Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 martie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora_____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește