DECIZIE nr. 136 din 3 aprilie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 şi ale art. 316 din Codul de procedură penală



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorNicoleta Grigorescu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 şi ale art. 316 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Craciun în Dosarul nr. 4.599/2002 al Judecătoriei Baia Mare.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondata, sustinand ca dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 10 decembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 4.599/2002, Judecătoria Baia Mare a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 şi ale art. 316 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de inculpatul Viorel Craciun într-o cauza penală având ca obiect săvârşirea infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul în stare de ebrietate şi ultraj, prevăzute de art. 37 alin. 1 teza întâi şi a doua din Decretul nr. 328/1966 şi, respectiv, art. 239 alin. 1 şi 3 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile legale supuse controlului de neconstituţionalitate încalcă principiul privind imparţialitatea procurorilor consacrat de art. 131 alin. (1) din Constituţie, întrucât "conferă procurorului care a efectuat urmărirea penală proprie şi a întocmit rechizitoriul dreptul sa participe şi la şedinţele de judecată, ajungandu-se la situaţia în care acesta sa cumuleze funcţia de instrucţie penală cu funcţia de acuzare". Pe de altă parte, dispoziţiile art. 315 şi ale art. 316 din Codul de procedură penală încalcă dreptul autorului excepţiei la un proces echitabil, în sensul prevăzut de art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât "imparţialitatea se determina în mod obiectiv faţă de părţile procesului penal, presupunand ca magistratul care instrumenteaza şi exercită urmărirea penală proprie nu trebuie să exercite funcţiuni care ar naşte bănuieli legitime ca imparţialitatea sa obiectivă ar fi pusă în discuţie".Judecătoria Baia Mare considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, deoarece nu contravine prevederilor art. 131 alin. (1) din Constituţia României şi nici art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu motivarea ca în legislaţia noastră nu exista funcţia de judecător de instrucţie, situaţie în care procurorul care a instrumentat cazul şi a întocmit rechizitoriul poate prezenta în instanţa concluzii, în calitate de reprezentant al Ministerului Public.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază ca reglementarea constituţională şi procesual penală a activităţii procurorului asigura garanţia respectării drepturilor şi libertăţilor persoanei în procesul penal chiar dacă acesta a efectuat urmărirea penală, a pus în mişcare acţiunea penală, a luat măsuri preventive sau restrictive de libertate şi a dispus trimiterea în judecata. Dacă actele şi măsurile procesuale ar fi date în competenţa unor persoane diferite, acestea ar trebui efectuate cu respectarea aceluiaşi cadru legal.Nu se poate susţine ca exista o contradictie între faptul ca procurorul care supraveghează urmărirea penală şi dispune trimiterea în judecata a inculpatului susţine şi acuzarea în proces, atâta vreme cat soluţionarea cauzei revine instanţei judecătoreşti, respectiv unui magistrat independent şi impartial.Referitor la practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, invocată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate în susţinerea ei, Guvernul arata ca prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 28/2000 s-a statuat ca, "deşi jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a fixat în sensul că actele procesuale efectuate de procuror sunt susceptibile de lipsa de imparţialitate, aceasta nu conduce automat la concluzia neconstitutionalitatii dispoziţiilor referitoare la rolul procurorului din Codul de procedură penală, deoarece, astfel cum rezultă din analiza dispoziţiilor procedural penale în materie, prin aceste dispoziţii sunt asigurate drepturile fundamentale, neexistand o contrarietate cu prevederile Constituţiei".Avocatul Poporului considera, în motivarea punctului sau de vedere, ca "principiile imparţialităţii şi legalităţii, a căror nerespectare o invoca autorul excepţiei, sunt respectate, deoarece procurorii participa la şedinţele de judecată potrivit voinţei legiuitorului, exprimate în dispoziţiile art. 315 şi ale art. 316 din Codul de procedură penală, norme procedurale conforme dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţia României, potrivit cărora lt; lt;Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege gt; gt;.În acest sens, este de reţinut ca, prin organizarea procesului penal pe baza principiului contradictorialităţii, Codul de procedură penală în vigoare obliga organul de urmărire penală sa adune probele atât în favoarea, cat şi în defavoarea învinuitului sau inculpatului, iar aceste norme procedural penale sunt în deplina concordanta cu prevederile Constituţiei. În ceea ce priveşte rolul procurorului în faza de cercetare judecătorească, conform dispoziţiilor art. 316 din Codul de procedură penală, acesta exercita un rol activ în vederea aflarii adevărului şi a respectării dispoziţiilor legale, fiind liber să prezinte concluziile pe care le considera întemeiate, potrivit legii şi ţinând seama de probele administrate, iar atunci când cercetarea judecătorească nu confirma învinuirea sau când a intervenit vreuna din cauzele de încetare a procesului penal, procurorul este obligat sa pună concluzii, după caz, de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legat sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 315 şi ale art. 316 din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:– Art. 315: "Procurorul este obligat sa participe la şedinţele de judecată ale judecătoriilor, în cauzele în care instanţa de judecată a fost sesizată prin rechizitoriu, în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii de 2 ani sau mai mare, în cauzele în care vreunul din inculpaţi se afla în stare de detenţie sau este minor, precum şi în cazul în care se dispune înlocuirea pedepsei amenzii cu cea a închisorii. La şedinţele de judecată privind alte infracţiuni, procurorul participa când considera necesar.La şedinţele de judecată ale celorlalte instanţe, participarea procurorului este obligatorie în toate cazurile.";– Art. 316: "În desfăşurarea cercetării judecătoreşti şi a dezbaterilor, procurorul exercita rolul sau activ în vederea aflarii adevărului şi a respectării dispoziţiilor legale. Procurorul este liber să prezinte concluziile pe care le considera întemeiate, potrivit legii, ţinând seama de probele administrate.Cererile şi concluziile procurorului trebuie să fie motivate.Când cercetarea judecătorească nu confirma învinuirea sau când a intervenit vreuna din cauzele de încetare a procesului penal prevăzute în art. 10 lit. f)-h) şi j), procurorul pune, după caz, concluzii de achitare a inculpatului sau de încetare a procesului penal."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituţionale ale art. 131 alin. (1), care au următorul conţinut:"Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile criticate sunt incluse în Titlul II, Capitolul II, Secţiunea I din Codul de procedură penală, destinate desfăşurării judecării cauzelor care reglementează, printre altele, participarea procurorului la şedinţele de judecată şi rolul acestuia în faza de cercetare judecătorească. Astfel, prevederile legale contestate stabilesc condiţiile participării obligatorii şi facultative a procurorului la şedinţele de judecată şi rolul exercitat de acesta în faza de cercetare judecătorească, care trebuie realizat potrivit legii, în consonanta cu probele administrate.În faza de urmărire penală, procurorul este obligat, în virtutea rolului sau activ, sa administreze probe atât în favoarea, cat şi în defavoarea învinuitului sau inculpatului, în scopul aflarii adevărului şi pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.Aceleaşi obligaţii îi sunt opozabile reprezentantului Ministerului Public şi în cea de-a doua faza a procesului penal.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca posibilitatea conferita de textele atacate procurorului care a întocmit actul de sesizare a instanţei, de a participa şi la şedinţele de judecată, aduce atingere principiilor legalităţii şi imparţialităţii, sub egida cărora toţi procurorii trebuie să îşi desfăşoare activitatea.În examinarea criticilor formulate, Curtea retine ca imparţialitatea este un corolar al principiului legalităţii şi răspunde, ca şi acesta, exigenţei asigurării egalităţii cetăţenilor în faţa legii, formulată în Constituţie, cu statut de drept fundamental, în art. 16.Din acest principiu rezultă ca procurorul, în calitatea sa de reprezentant al întregii societăţi, de apărător al ordinii de drept, precum şi al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor [art. 130 alin. (1) din Constituţia României], are obligaţia să îşi exercite acţiunea cu obiectivitate, fără alt scop general prestabilit şi fără partinire în favoarea statului sau a vreuneia dintre părţile din procesele judiciare la care participa.Potrivit statutului sau constituţional şi legal, procurorul trebuie să vegheze ca organele la a căror activitate participa sau a căror activitate o supraveghează să aplice legea fără discriminare.Ţinând seama de aceste considerente, ca şi de faptul ca, în activitatea lor, procurorii sunt supuşi, conform art. 131 alin. (1) din Constituţie, în egala măsura, principiului legalităţii, susţinerea ca art. 315 şi 316 din Codul de procedură penală ar permite procurorului care participa la dezbaterile judiciare să fie partinitor nu poate fi primită nici chiar în ipoteza în care procurorul de şedinţa ar fi întocmit rechizitoriul în cauza sau ar fi efectuat ori supravegheat urmărirea penală.Obligaţia constituţională de imparţialitate subzistă pentru procuror şi în aceste ipoteze şi nimic nu se opune ca, în raport cu noile probe administrate în cauza sau cu o alta perspectiva de evaluare a probelor administrate în cursul urmăririi penale – perspectiva deschisă de dezbaterile contradictorii din faza de judecată -, procurorul să îşi schimbe opţiunea privind soluţia ce trebuie pronunţată şi sa pună concluzii de achitare a inculpatului sau de restituire a dosarului la parchet.Dimpotriva, în conformitate cu dispoziţiile art. 28 alin. 4 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, procurorul este liber să prezinte în instanţa concluziile pe care le considera întemeiate potrivit legii, ţinând seama de probele administrate în cauza.În sfârşit, Curtea constata ca s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură penală prin deciziile nr. 30 din 1 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 10 mai 2001, şi nr. 40 din 30 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 20 februarie 2003. Astfel, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată, cu motivarea ca procurorii participa la judecata potrivit voinţei legiuitorului exprimate în dispoziţiile contestate pe calea controlului constituţional, norme procedurale care, conform prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, "sunt stabilite de lege".Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c), al art. 145 alin. (2) şi al art. 131 alin. (1) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 şi ale art. 316 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Craciun în Dosarul nr. 4.599/2002 al Judecătoriei Baia Mare.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 aprilie 2003.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește