DECIZIE nr. 136 din 23 aprilie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (3), art. 3, 5 şi art. 48 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (3), art. 3, 5 şi art. 48 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, excepţie ridicată de Dorin Andronic în Dosarul nr. 404/2000 al Curţii de Apel Targu Mures – Secţia penală.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent informează asupra cererii formulate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate pentru acordarea unui nou termen de judecată. În motivarea acesteia se arata ca firma de avocatura Societatea Comercială "Veritas Nova" – S.R.L. din Suceava, al carei asociat este autorul excepţiei, a fost citata prin telegrama, incalcandu-se astfel prevederile art. 85 şi ale art 87 pct. 2 din Codul de procedură civilă. Deliberând, Curtea respinge cererea, întrucât potrivit art. 17 alin. 5 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 12 noiembrie 1997, cu modificările ulterioare, "Chemarea în faţa Curţii se poate face […] prin telegrama […]".Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, deoarece într-o cauza anterioară, în care aceeaşi parte a invocat excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 146/1999, care este definitivă şi obligatorie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 5 septembrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 404/2000, Curtea de Apel Targu Mures – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (3), art. 3, 5 şi ale art. 48 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, excepţie ridicată de Andronic Dorin într-o cauza penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (3), art. 3, 5 şi art. 48 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, modificată prin Legea nr. 231/2000, sunt neconstituţionale pentru următoarele motive:– art. 1 alin. (2), potrivit căruia "Profesia de avocat se exercită numai de membrii baroului", cuprinde o formulare exclusivista şi care operează o restrangere neconstitutionala a exerciţiului unor drepturi (dreptul la munca, dreptul la asociere etc.) şi o restrangere a exercitării activităţii profesionale de asistenţa şi reprezentare juridică pentru o anumită categorie de avocaţi, respectiv pentru categoria "avocaţilor jurisconsulti";– art. 1 alin. (2), coroborat cu art. 2 alin. (3) care permite avocatului sa asiste şi sa reprezinte persoanele fizice şi juridice, cu art. 3 care reglementează modalităţile de exercitare a profesiei de avocat, cu art. 5 care se referă la formele de exercitare a profesiei de avocat şi cu art. 48 care stabileşte componenta şi statutul juridic al baroului, contravine prevederilor constituţionale prin faptul ca "avocaţii jurisconsulti" au fost excluşi de la exerciţiul liber al activităţilor de avocatura, de la activitatea lor profesională curenta, concretizata în asistenţa şi reprezentarea persoanelor juridice. În felul acesta se creează o discriminare vadit neconstitutionala între avocaţi şi jurisconsulti, aceştia din urma fiind consideraţi de către legiuitor o categorie inferioară de avocaţi.Curtea de Apel Targu Mures – Secţia penală apreciază ca "prevederile art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (3), art. 3, art. 5 alin. (1) şi ale art. 48 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, modificată prin Legea nr. 231/2000, nu contravin Constituţiei României”.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca prin Decizia nr. 1.637/1990 Curtea Suprema de Justiţie a statuat ca avocatura nu poate constitui obiect de activitate în sensul Decretului-lege nr. 54/1990. De asemenea, se arata ca neincluderea consilierilor juridici în corpul profesional al avocaţilor nu este neconstitutionala.Guvernul apreciază, în esenta, ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (3), art. 3, 5 şi ale art. 48 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, apare ca neîntemeiată.Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, dispoziţii cuprinse în: art. 1 alin. (2), care stabileşte ca numai membrii barourilor pot exercita profesia de avocat, art. 2 alin. (3) referitor la dreptul avocatului de a asista şi de a reprezenta persoanele fizice şi juridice în faţa instanţelor de judecată, art. 3 privind modalităţile prin care se realizează activitatea avocatului, art. 5 privind formele de exercitare a profesiei de avocat şi art. 48 alin. (1) referitoare la constituirea barourilor.Potrivit criticii de neconstituţionalitate aceste texte de lege încalcă prevederile Constituţiei, cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 37 privind dreptul de asociere, art. 38 privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 39 privind interzicerea muncii forţate şi art. 49 privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.De asemenea, în opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate încalcă şi prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cuprinse în art. 4 pct. 1 privind interzicerea sclaviei, art. 7 care stabilesc ca nici o pedeapsă nu poate fi aplicată fără lege, art. 11 privind libertatea de întrunire şi de asociere şi art. 14 privind interzicerea discriminarii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata următoarele:I. Cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 1 şi 3 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 146 din 7 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 23 decembrie 1999, cu prilejul soluţionării excepţiei ridicate de acelaşi autor într-o cauza penală în care s-a invocat, ca şi în prezentul dosar, încălcarea art. 37, 38 şi 49 din Constituţie. Prin decizia menţionată Curtea Constituţională a reţinut, în esenta, pe de o parte, ca „excepţia de neconstituţionalitate ce vizează dispoziţiile Legii nr. 51/1995 are un scop abuziv, anume acela de a împiedica aplicarea prevederilor legale care interzic juristilor care nu au calitatea de avocat practicarea avocaturii”, iar, pe de altă parte, ca textele constituţionale invocate ca fiind incalcate nu au „nici o concludenta în demonstrarea neconstitutionalitatii legii”.Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, de exemplu, Decizia nr. 44 din 14 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 14 iulie 2000, partea care a invocat excepţia nu o poate reitera, deoarece, fiind contrară puterii lucrului judecat, ea este inadmisibila. Decizia anterioară de respingere a excepţiei este obligatorie potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, deoarece motivele care au justificat-o sunt aceleaşi.Ca atare, deşi în cauza excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 1 şi 3 din Legea nr. 51/1995, modificată prin Legea nr. 231/2000, Curtea constata ca soluţia legislativă, în noua redactare a textelor, nu este alta decât cea iniţială, astfel ca excepţia urmează să fie respinsă ca inadmisibila, întrucât Decizia Curţii Constituţionale nr. 146 din 7 octombrie 1999 are autoritate de lucru judecat, obiectul, cauza şi părţile fiind aceleaşi.II. În legătură cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 51/1995, republicată, Curtea constata, de asemenea, ca prin mai multe decizii, de exemplu, prin Decizia nr. 97 din 29 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 19 octombrie 1999, s-a statuat în sensul constituţionalităţii acestora. Deşi dispoziţiile art. 5 au fost modificate prin Legea nr. 231/2000 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, soluţia de principiu din redactarea anterioară a textului se menţine, astfel încât şi soluţia pronunţată prin deciziile anterioare ale Curţii îşi menţine valabilitatea în prezenta cauza, excepţia urmând să fie respinsă ca neîntemeiată.III. În sfârşit, o alta critica de neconstituţionalitate a Legii nr. 51/1995 priveşte dispoziţiile art. 2 alin. (3), referitoare la drepturile avocatului în exercitarea profesiei, precum şi cele ale art. 48 alin. (1) care prevăd modul de constituire a baroului, prin raportare la aceleaşi texte din Constituţie şi din documentele internaţionale menţionate anterior. Analizând susţinerile autorului excepţiei, Curtea nu retine contrarietatea dintre prevederile de lege ce fac obiectul controlului de constituţionalitate şi prevederile invocate ca fiind incalcate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) şi art. 3 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, excepţie ridicată de Dorin Andronic în Dosarul nr. 404/2000 al Curţii de Apel Targu Mures – Secţia penală.2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (3), art. 5 şi art. 48 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, republicată, excepţie ridicată de acelaşi autor în dosarul aceleiaşi instanţe.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 aprilie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește