DECIZIE nr. 135 din 26 aprilie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 lit. d) şi ale art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 lit. d) şi ale art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Anton Sommert în Dosarul nr. 5.226/2000 al Judecătoriei Sectorului 4, municipiul Bucureşti.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 19 aprilie 2001, în prezenta autorului excepţiei şi a reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa celorlalte părţi faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 26 aprilie 2001.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 26 septembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 5.226/2000, Judecătoria Sectorului 4, municipiul Bucureşti, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 lit. d) şi ale art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Anton Sommert într-o cauza penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 48 lit. d) din Codul de procedură penală permit şi generează pentru judecători şi procurori situaţii care îi determina sa acţioneze subiectiv, partinitor şi chiar ilicit, incalcandu-se astfel prevederile art. 16, art. 18 alin. (1), art. 20, 22, art. 50 alin. (2), art. 123, 130 şi ale art. 131 alin. (1) din Constituţie. Cu privire la dispoziţiile art. 52 alin. 2 din acelaşi cod se arata ca acestea dau posibilitatea instanţei de judecată de a nu asculta părţile şi de a nu răspunde cererilor de recuzare, ceea ce contravine prevederilor art. 1 alin. (3), art. 11, art. 15 alin. (1), art. 16, art. 18 alin. (1), art. 20, 22, art. 24 alin. (1), art. 48 alin. (3), art. 50 alin. (2), art. 123, art. 125 alin. (1) şi ale art. 130 din Constituţie.Judecătoria Sectorului 4, municipiul Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia este neîntemeiată. În acest sens se motiveaza ca abţinerea, ca şi recuzarea judecătorului, se poate solicita de oricare dintre părţile din proces, cu arătarea motivelor ce stau la baza cererilor şi numai în cazuri strict reglementate de Codul de procedură penală. Se mai arata ca pentru a evita tergiversarea soluţionării unor asemenea cereri art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală prevede că examinarea lor să se facă de îndată, lăsând la aprecierea judecătorului dacă se impune sau nu şi ascultarea părţilor din cauza respectiva. Se apreciază, de asemenea, ca "în condiţiile în care s-ar prevedea obligativitatea pentru judecător de a asculta şi părţile pentru soluţionarea cererii de recuzare s-ar ajunge la amânarea cauzei în mod nejustificat şi la acordarea unor termene suplimentare pentru rezolvarea acestui incident în desfăşurarea procesului, impuse de citarea părţilor".Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi examina punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciază ca dispoziţiile art. 48 lit. d) şi ale art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituţionale invocate şi, în consecinţa, propune respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. În acest sens se arata ca instituţia incompatibilitatii constituie un remediu procesual pentru cazurile în care prezumţia de obiectivitate şi imparţialitate este pusă la indoiala, iar "prin reglementarea acestor situaţii, se respecta dreptul oricărui cetăţean de a beneficia de drepturile şi libertăţile consacrate prin dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Constituţie şi în condiţii de egalitate în faţa legii, conform art. 16 alin. (1), când constata ca se impune rezolvarea unor incidente procedurale". Se apreciază ca prevederile art. 52 din Codul de procedură penală conduc "la o corecta desfăşurare a procedurii de soluţionare a abtinerii sau recuzării", în concordanta cu prevederile art. 18 alin. (1), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 47 din Constituţie. Se mai considera ca ratiunea instituirii dispoziţiilor de lege criticate este celeritatea desfăşurării procesului penal, completul de judecată apreciind dacă este oportuna şi necesară ascultarea părţilor, astfel încât aceste prevederi sunt în concordanta şi cu art. 123 alin. (1) şi art. 125 alin. (3) din Constituţie.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca art. 48 lit. d) şi art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală nu contravin nici uneia dintre dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât acestea din urma "se referă la situaţii ce nu au nimic comun cu aspectele procedurale prevăzute în textele susmenţionate". Se arata ca reglementarea unei proceduri mai simple pentru soluţionarea abtinerii sau recuzării se explica prin aceea ca în asemenea situaţii nu se judeca fondul cauzei, ci se rezolva numai un incident ivit în cursul judecaţii, iar prin posibilitatea prevăzută la art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală ca instanţa sa aprecieze asupra necesităţii participării părţilor la judecarea cererii de abţinere sau recuzare se evita tergiversarea soluţionării cauzelor.Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 48 lit. d) şi ale art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, care prevăd:– Art. 48 lit. d): "Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca, dacă în cauza respectiva: […]d) exista împrejurări din care rezultă ca este interesat sub orice formă el, soţul sau vreo ruda apropiată."; … – Art. 53 alin. 2: "Examinarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultandu-se procurorul când este prezent în instanţa, iar dacă se găseşte necesar, şi părţile, precum şi persoana care se abţine sau a carei recuzare se cere.";Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca aceste texte de lege contravin următoarelor articole din Constituţie:– Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.";– Art. 11: "(1) Statul român se obliga sa îndeplinească întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern."; … – Art. 15 alin. (1): "Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.";– Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege."; … – Art. 18 alin. (1): "Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucura de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi.";– Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale."; … – Art. 22 alin. (1) şi (2): "Dreptul la viaţa, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihică ale persoanei sunt garantate.(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant."; … – Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat.";– Art. 26 alin. (1): "Autorităţile publice respecta şi ocrotesc viaţa intima, familială şi privată.";– Art. 48 alin. (3): "Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârşite în procesele penale.";– Art. 50 alin. (2): "Cetăţenii cărora le sunt încredinţate funcţii publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credinţa a obligaţiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege.";– Art. 123: "(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.(2) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii."; … – Art. 125 alin. (1): "Justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.";– Art. 130 alin. (1): "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor.";– Art. 131 alin. (1): "Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei."Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea Constituţională retine ca aceasta vizează, în principal, dispoziţiile art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, referitoare la procedura de soluţionare a declaraţiilor de abţinere ale judecătorilor sau a cererilor de recuzare formulate împotriva acestora, dispoziţii în legătură cu care autorul excepţiei afirma ca pot fi interpretate şi aplicate în mod subiectiv şi arbitrar de către judecători. Deşi în susţinerea acestei critici se invoca încălcarea celor 15 articole din Constituţie redate mai sus, din motivarea formulată nu reiese în ce consta contrarietatea dintre dispoziţiile art. 48 lit. d) şi, în special, cele ale art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, pe de o parte, şi acele texte constituţionale, pe de altă parte.Asa fiind, Curtea constata ca în realitate se contesta modul în care au fost aplicate dispoziţiile din Codul de procedură penală criticate, dar acest aspect nu intră în competenţa sa de soluţionare, întrucât, în temeiul art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, aceasta „[…] nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei”.Pe de altă parte, Curtea constata ca procedura de soluţionare a declaraţiilor de abţinere sau a cererilor de recuzare, despre care autorul excepţiei susţine ca pot fi interpretate şi aplicate în mod subiectiv şi arbitrar de către judecători, este o procedură specială, prevăzută de lege, ce nu aduce atingere drepturilor procesuale ale părţilor. Art. 52 alin. 1 din Codul de procedură penală prevede că "Abţinerea sau recuzarea judecătorului, procurorului sau grefierului se soluţionează de un alt complet, în şedinţa secreta, fără participarea celui ce declara ca se abţine sau este recuzat", iar pentru a se evita amânarea judecării cauzei, alin. 2 al aceluiaşi articol din cod stabileşte procedura de soluţionare a abtinerii şi recuzării, în sensul că examinarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare se face de îndată, cu ascultarea procurorului, când este prezent în instanţa, precum şi cu ascultarea, dacă se considera necesar, a părţilor şi a persoanei care se abţine sau a carei recuzare se cere. Prin aceasta simplificare a procedurii nu se aduce atingere intereselor părţilor, ci, dimpotriva, se evita tergiversarea în soluţionarea cauzei, se rezolva un incident procesual, iar nu fondul cauzei, şi părţile nemultumite pot ataca în recurs încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare.De altfel, asupra constituţionalităţii prevederilor art. 48 lit. d) şi ale art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală Curtea Constituţională s-a mai pronunţat într-o alta cauza în care autorul din prezentul dosar a invocat alături de alte texte din Codul de procedură penală şi neconstituţionalitatea acestor prevederi, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale. Cu acel prilej, prin Decizia nr. 83 din 8 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 11 mai 2001, Curtea Constituţională, respingând excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 48 lit. d) şi ale art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, a constatat ca acestea "nu contravin nici unei dispoziţii sau principiu constituţional", iar "stabilirea incompatibilitatii judecătorului, precum şi rezolvarea declaraţiei de abţinere ori a cererii de recuzare reprezintă probleme de fapt şi de aplicare a legii, de competenţa exclusiva a instanţelor de judecată".Curtea constata ca soluţia, precum şi cele statuate prin decizia anterior menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura să justifice reconsiderarea jurisprudenţei sale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 lit. d) şi ale art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Anton Sommert în Dosarul nr. 5.226/2000 al Judecătoriei Sectorului 4, municipiul Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 aprilie 2001.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu–––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește