DECIZIE nr. 135 din 23 aprilie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, excepţie ridicată de Pavel Traian Danca în Dosarul nr. 3.143/CA/2001 al Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi contencios administrativ.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arata ca prevederile legale criticate au un temei constituţional. Astfel, potrivit art. 48 alin. (2) din Constituţie, condiţiile şi limitele exercitării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică se stabilesc prin lege. Totodată actele administrative sunt supuse controlului judecătoresc.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 22 noiembrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 3.143/CA/2001, Curtea de Apel Oradea – Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, excepţie ridicată de Pavel Traian Danca într-o cauza având ca obiect anularea unei hotărâri a Consiliului Local Bacau.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990, care exceptează actele de gestiune săvârşite de stat în calitate de persoana juridică pentru administrarea patrimoniului sau de la posibilitatea atacarii în justiţie, încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, precum şi dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Constituţie privind egalitatea în faţa legii şi principiul ocrotirii egale a proprietăţii private, indiferent de proprietar, prevăzut la art. 41 alin. (2) din Constituţie. Se arata ca „proprietatea publică pe care statul o exercită nu poate fi mai presus decât proprietatea privată şi, deci, nu poate fi exceptată de la controlul contenciosului administrativ”.Curtea de Apel Oradea – Secţia comercială şi contencios administrativ apreciază ca prevederile art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 nu contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (2), art. 21 şi art. 41 alin. (2) din Constituţie, deoarece „exceptarea de sub incidenţa procedurii speciale a contenciosului administrativ prevăzut de Legea nr. 29/1990 nu este o exceptare de sub incidenţa şi competenţa generală a instanţelor judecătoreşti; actele de gestiune exceptate de sub incidenţa legii speciale a contenciosului administrativ rămân supuse cenzurii instanţei după procedura şi competenţa dreptului comun”.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate este nefondata. În argumentarea acestui punct de vedere se arata ca "prin reglementarea în Legea fundamentală a accesului liber la justiţie au fost avute în vedere instanţele de drept comun. Atunci când a dorit sa prevadă ca unele litigii trebuie soluţionate de anumite instanţe, în speta de cele de contencios administrativ, constituantul a consacrat acestui drept un text distinct, respectiv, art. 48". Potrivit opiniei preşedintelui Camerei Deputaţilor, dispoziţia cuprinsă la art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990 reprezintă o limitare a dreptului persoanei de a se adresa instanţei de contencios administrativ, care este conformă cu dispoziţiile art. 48 alin. (2) din Constituţie. Se invoca în susţinerea punctului de vedere exprimat jurisprudenta Curţii Constituţionale (Decizia nr. 153 din 19 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 14 noiembrie 2000).Guvernul arata ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 este neîntemeiată, întrucât exista o delimitare a autorităţii judecătoreşti de contencios administrativ faţă de autoritatea judecătorească de drept comun. În consecinţa, „unele acte ale autorităţii administrative vor fi de competenţa instanţelor de contencios administrativ, iar altele vor rămâne de competenţa instanţelor de drept comun”. Ratiunea acestei departajari o reprezintă „distincţia dintre actele de autoritate şi cele de gestiune ale autorităţii administrative”. Aceasta distincţie, care este tradiţionala în dreptul administrativ românesc, nu trebuie asimilată cu „intenţia legiuitorului de a scoate aceste acte din sfera oricărui control judecătoresc”. În concluzie, Guvernul apreciază ca „prevederile care fac obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate nu vin deloc în contradictie cu art. 21 din Constituţie care prevede accesul liber la justiţie, pentru ca articolul contestat nu interzice accesul la justiţie, ci doar păstrează competenţa de drept comun, şi nu contravine nici dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Constituţie”. În legătură cu invocarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie privind ocrotirea egala a proprietăţii private, indiferent de titular, Guvernul considera ca acest text nu este incident în cauza.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990, text care are următorul cuprins:Art. 2: "Nu pot fi atacate în justiţie: […]d) actele de gestiune săvârşite de stat în calitate de persoana juridică şi pentru administrarea patrimoniului sau […]". … Autorul excepţiei considera, în esenta, ca exceptarea actelor administrative de gestiune de la aplicarea prevederilor Legii nr. 29/1990, deci de la controlul judecătoresc realizat în cadrul contenciosului administrativ, contravine dispoziţiilor constituţionale privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi ocrotirea egala a dreptului de proprietate privată. Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei au următorul conţinut:– Art. 16. alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 41 alin. (2) teza întâi: "(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. […]".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata ca este neîntemeiată pentru următoarele considerente:Legea nr. 29/1990 stabileşte, în conformitate cu dispoziţiile art. 48 alin. (2) din Constituţie, condiţiile şi limitele exercitării dreptului persoanei de a se adresa instanţei de contencios administrativ. Art. 48 constituie temeiul constituţional al răspunderii autorităţilor publice pentru vătămările produse persoanelor prin încălcarea sau nesocotirea drepturilor şi libertăţilor acestora, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri. Exceptarea prevăzută de textul de lege criticat pentru neconstituţionalitate a actelor administrative de gestiune de la controlul judecătoresc, pe calea contenciosului administrativ, nu, are semnificatia sustragerii acestei categorii de acte administrative de la controlul judecătoresc. Pe calea dreptului comun, prevăzut la nivel constituţional, de art. 21, iar la nivelul legii, de Codul de procedură civilă, şi aceste acte intra sub cenzura instanţelor judecătoreşti. Actele administrative emise de autorităţile publice sunt diverse, putând fi acte de autoritate, de drept public, supuse controlului jurisdicţional de contencios administrativ, sau acte de drept privat, încheiate de autorităţile publice în calitatea lor de persoane juridice civile, care includ şi actele administrative de gestiune, care sunt supuse controlului judecătoresc de drept comun. Deosebirea de tratament juridic existenta are la baza deci diferenţa de natura a celor două categorii de acte administrative.În ceea ce priveşte sfera autorităţilor publice ale căror acte administrative de gestiune sunt exceptate de la dispoziţiile legale criticate pentru neconstituţionalitate, aceasta nu se limitează la actele autorităţilor publice centrale, cum prevedea iniţial Legea nr. 29/1990, adoptată anterior Constituţiei, ci include şi autorităţile publice locale. În acest sens prevederile art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ au fost modificate implicit prin Legea nr. 18/1991, Legea nr. 215/2001, precum şi prin Constituţia adoptată în anul 1991.În consecinţa, nici susţinerea potrivit căreia exceptarea actelor administrative de gestiune de la aplicarea prevederilor Legii nr. 29/1990 ar contraveni dispoziţiilor art. 16 alin. (2) şi ale art. 41 alin. (2) din Constituţie nu este intemeiata, întrucât legea însăşi prevede sistemul diferenţiat de control judecătoresc asupra celor două categorii de acte administrative, fără a se diminua prin aceasta protecţia egala a proprietăţii private.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. d) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, excepţie ridicată de Pavel Traian Danca în Dosarul nr. 3.143/CA/2001 al Curţii de Apel Oradea – Secţia comercială şi contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 aprilie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof.univ.dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește