Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 264 din 3 octombrie 1997
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Acte care fac referire la acest act: | |
privind excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului nr. 176/1948 pentru trecerea în proprietatea statului a bunurilor bisericilor congregatiilor, comunităţilor sau particularilor, ce au servit pentru funcţionarea şi întreţinerea instituţiilor de învăţământ general, tehnic sau profesional
–––––Notă …
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 94 din 30 aprilie 1997.Lucian Stangu – preşedinteMihai Constantinescu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorGeorgeta Panoviciu – magistrat-asistentCompletul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:Prin Încheierea din 11 iulie 1996 a Judecătoriei Targu Mures, pronunţată în Dosarul nr. 120/1995, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului nr. 176/1948 pentru trecerea în proprietatea statului a bunurilor bisericilor congregatiilor, comunităţilor sau particularilor, ce au servit pentru funcţionarea şi întreţinerea instituţiilor de învăţământ general, tehnic sau profesional.Excepţia a fost invocată de reclamanta Parohia Româno-Catolica I Targu Mures, într-un litigiu având ca obiect recunoaşterea dreptului de proprietate asupra unui imobil trecut în proprietatea statului prin decretul sus-menţionat. Prin excepţia invocată, se considera ca prevederile Decretului nr. 176/1948 de trecere în proprietatea statului a imobilului sunt neconstituţionale, fiind contrare regimului juridic al dreptului de proprietate garantat de Constituţie.Exprimandu-şi opinia, în conformitate cu prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanţa apreciază ca prevederile Decretului nr. 176/1948 „nu sunt neconstituţionale şi ca reclamanta, Parohia Româno-Catolica I Targu Mures, poate să-şi valorifice, pe alta cale, pretenţiile invocate, potrivit noilor dispoziţii legale apărute în materia revendicării imobilelor naţionalizate, expropriate sau trecute în alt mod în proprietatea Statului Roman”.CURTEA,având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile Decretului nr. 176/1948, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:Problema de drept, a carei soluţionare formează obiectul acestei excepţii, a mai fost supusă jurisdicţiei Curţii Constituţionale.Astfel, prin Decizia nr. 3 din 2 februarie 1993, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 17 mai 1993, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului nr. 92/1950 privind naţionalizarea unor imobile.Aceeaşi soluţie a fost pronunţată de Curtea Constituţională şi prin Decizia nr. 134 din 6 decembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 februarie 1995, precum şi prin Decizia nr. 48 din 30 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 29 august 1996, cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor Decretului nr. 134/1949 pentru naţionalizarea unor unităţi sanitare.Motivele care au fundamentat, în drept, soluţia de respingere a excepţiilor de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului nr. 92/1950 şi a prevederilor Decretului nr. 134/1949 subzistă şi în cauza de faţa, cu privire la prevederile Decretului nr. 176/1948. Aceste motive sunt, în esenta, următoarele:În conformitate cu regimul constituţional al dreptului de proprietate privată, instituit prin Constituţia din anul 1991, naţionalizarea – asa cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 4/1992 – este o măsura neconstitutionala, singura posibilitate de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri proprietate privată fiind exproprierea, în condiţiile art. 41 alin. (3) şi (5) din Constituţie, precum şi confiscarea, în condiţiile alin. (8) al aceluiaşi articol.Suprematia dispoziţiilor constituţionale referitoare la regimul juridic al proprietăţii private, ca, de altfel, suprematia legii fundamentale, prevăzută la art. 51 din Constituţie, se aplică însă exclusiv faţă de legile şi alte reglementări adoptate sub imperiul Constituţiei actuale. Pe baza acestui criteriu nu se poate constata, de aceea, violarea de către o lege anterioară Constituţiei din anul 1991 a unor reguli instituite de aceasta, întrucât ele nu existau la data când acea lege a fost adoptată. Aplicarea criteriului ierarhic al supremaţiei Constituţiei faţă de o lege anterioară ar insemna sa confere regimului constituţional actual un efect retroactiv, cu încălcarea principiului neretroactivitatii legii, prevăzut la art. 15 alin. (2) din Constituţie. De aceea, în considerarea supremaţiei Constituţiei, o lege poate fi apreciată numai în funcţie de regimul constituţional sub imperiul căruia a fost adoptată. Legea, în înţeles de act juridic, este supusă regulii tempus regit actum, adică regimului constituţional din momentul în care a fost adoptată, inclusiv în ceea ce priveşte posibilitatea controlului constituţionalităţii sale.Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, neconstituţionalitatea unei legi preconstitutionale, având ca efect abrogarea acesteia în temeiul art. 150 din Constituţie, se poate constata doar cu referire la raporturile juridice stabilite după intrarea în vigoare a Constituţiei din anul 1991. Aceasta regula face inaplicabile dispoziţiile art. 150 din Constituţie în cazul imobilelor naţionalizate prin Decretul nr. 176/1948, deoarece, în ceea ce priveşte aceste imobile, dreptul subiectiv de proprietate al statului s-a constituit anterior Constituţiei. Exercitarea dreptului de proprietate al statului, astfel constituit, este supusă prevederilor constituţionale actuale, ca urmare a aplicării imediate a noii legi asupra regimului juridic al acestui drept, dar nu şi în ceea ce priveşte constituirea dreptului de proprietate al statului, care este supusă regimului constituţional de la data la care dreptul respectiv a fost stabilit.Întrucât nu exista elemente noi care să infirme practica jurisdicţională a Curţii în acest domeniu, excepţia de neconstituţionalitate invocată urmează a fi respinsă ca vadit nefondata.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c), al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului nr. 176/1948, invocată de Parohia Româno-Catolica I Targu Mures în Dosarul nr. 120/1995 al Judecătoriei Targu Mures.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată la data de 31 octombrie 1996.PREŞEDINTE,dr. Lucian StanguMagistrat-asistent,Georgeta Panoviciu––––-