DECIZIE nr. 134 din 20 octombrie 1998

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 105/1997, invocată de Societatea Comercială „Silicom” – S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 838/1998 al Judecătoriei Arad.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 13 octombrie 1998, în prezenta reprezentantului Ministerului Public, a autoarei excepţiei şi în lipsa celorlalte părţi legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 20 octombrie 1998.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Judecătoria Arad, prin Încheierea din 9 martie 1998, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 105/1997, ridicată de Societatea Comercială „Silicom” – S.R.L. din Arad.Prin excepţia de neconstituţionalitate invocată se susţine ca dispoziţiile Legii nr. 105/1997, în totalitatea lor, contravin prevederilor art. 16 şi 21, precum şi art. 41, 53 şi 138 din Constituţie. Motivarea acesteia este formulată într-o cerere separată, depusa la instanţa de judecată, prin care se arata ca în lege se foloseşte termenul „cale de atac administrativă” în loc de „cale administrativ-jurisdicţională”, iar Curtea Constituţională nu a examinat, chiar şi în situaţia procedurilor administrativ-jurisdicţionale, posibilitatea ca acestea să fie date spre rezolvare în sarcina aceluiaşi organ care a stabilit obligaţia. Procedându-se astfel, organele de constatare au o situaţie privilegiată faţă de ceilalţi justiţiabili, incalcandu-se principiul constituţional al egalităţii în drepturi. Se susţine totodată ca şi termenele stabilite de Legea nr. 105/1997 sunt neconstituţionale, deoarece împiedica cetăţenii de a se adresa instanţelor cu rapiditate şi fără cheltuieli suplimentare.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază excepţia ca neîntemeiată, deoarece dispoziţiile Legii nr. 105/1997 nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie privind liberul acces la justiţie. Astfel cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, procedurile administrativ-jurisdicţionale sunt legitime. Cat priveşte susţinerea ca în lege se vorbeşte despre o alta notiune, şi anume despre „cai de atac administrative”, instanţa o apreciază ca netemeinica, deoarece este vorba despre o procedură administrativă prealabilă, iar instituirea procedurii în faţa instanţelor judecătoreşti competente este reglementată separat prin art. 9 din Legea nr. 105/1997.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât Legea nr. 105/1997 a prevăzut o cale administrativă de soluţionare a plangerilor, care nu are nici o legătură cu împiedicarea accesului la justiţie. Prin art. 9 se prevede că împotriva deciziei Ministerului Finanţelor se poate face acţiune la instanţa judecătorească.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile autoarei excepţiei, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate invocată.În esenta, autorul excepţiei se referă la căile de atac şi termenele prevăzute de Legea nr. 105/1997 în vederea rezolvarii obiectiunilor, contestaţiilor şi plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor.Prin această lege este reglementată o procedură administrativă pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi plangerilor privind sumele constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, prin care cei nemultumiti solicita diminuarea sau anularea impozitelor, taxelor, contribuţiilor la fondurile speciale, a majorărilor de întârziere sau a penalitatilor şi amenzilor ori a altor sume. Competenţa de soluţionare aparţine organului care a întocmit actul de impunere sau de control, precum şi, după caz, organelor ierarhic superioare.Aceasta procedura nu încalcă principiul egalităţii în drepturi prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece, pe de o parte, numai aceste organe, sub imperiul respectării prevederilor legale, pot face o corecta verificare pentru înlăturarea posibilelor erori, iar pe de altă parte, principiul constituţional are în vedere numai cetăţenii, nu şi persoanele juridice. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 102 din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995.Potrivit dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Constituţie, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea accesului liber la justiţie. Acest principiu nu este încălcat, deoarece art. 9 alin. 1 din Legea nr. 105/1997 prevede că „împotriva deciziei Ministerului Finanţelor se poate face acţiune, în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei, la instanţa judecătorească prevăzută în legea specială de instituire a impozitelor şi taxelor locale contestate”.Modul în care este denumita procedura de constatare – cale de atac administrativă, iar nu cale administrativ-jurisdicţională – nu are nici o relevanta asupra conţinutului real al instituţiei respective, iar faptul ca prin lege s-au instituit mai multe modalităţi consecutive de realizare a procedurii administrative pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi plangerilor împotriva actelor întocmite de organele Ministerului Finanţelor, iar nu una singura, este o opţiune a organului legislativ şi nu o problemă de constituţionalitate.Prin instituirea procedurilor şi termenelor în modalitatea reglementată în Legea nr. 105/1997 nu este îngrădit liberul acces la justiţie al cetăţenilor. Asupra acestor aspecte Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 36 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, ocazie cu care s-a stabilit ca instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicţionale nu este contrară principiului accesului liber la justiţie, atâta timp cat decizia organului administrativ poate fi atacată la instanţa judecătorească.Prevederile art. 53 şi 138 din Constituţie nu sunt incalcate prin dispoziţia legală atacată. Aceste texte constituţionale reglementează obligaţia ca sistemul legal de impuneri să asigure aşezarea justa a sarcinilor fiscale şi, respectiv, faptul ca impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc prin lege. Or, legea nr. 105/1997, asa cum s-a mai arătat, nu are în vedere stabilirea taxelor, impozitelor sau a altor contribuţii către stat, ci procedura de soluţionare a obiectiunilor, contestaţiilor şi plangerilor privind impozitele, taxele şi alte venituri bugetare.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, excepţie invocată de Societatea Comercială „Silicom” – S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 838/1998 al Judecătoriei Arad.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 octombrie 1998.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta–––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește