DECIZIE nr. 134 din 20 februarie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Aurica Bardaşu în Dosarul nr. 1.143/32/2006 al Curţii de Apel Bacău Secţia penală.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, apărătorul ales, cu delegaţie la dosar. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Apărătorul ales arată că autorul excepţiei este internat în spital, sens în care formulează o cerere de acordare a unui nou termen de judecată pentru a putea oferi acestuia din urmă posibilitatea de a se prezenta personal în faţa Curţii.Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată, apreciind că, prin prezenţa apărătorului ales, autorului excepţiei i s-a respectat dreptul la apărare.Curtea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă, dispune respingerea cererii formulate.Cauza se află în stare de judecată.Apărătorul ales al autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, deoarece dispoziţiile legale criticate nu conferă suficiente garanţii în vederea respectării dreptului la un proces echitabil. În opinia sa, pentru a se putea dispune de către instanţa română măsura arestării preventive în vederea extrădării, ar trebui să existe probe temeinice de vinovăţie şi indicii potrivit cărora lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că nu există identitate instituţională între arestarea preventivă dispusă în temeiul Codului de procedură penală român şi arestarea preventivă dispusă în vederea extrădării potrivit Legii nr. 302/2004.Absenţa verificării de către statul român a temeiniciei arestării preventive dispuse ca urmare a existenţei unei hotărâri judecătoreşti de condamnare de către un stat al Uniunii Europene nu este o chestiune aleatorie, ci reprezintă expresia firească a bunei-credinţe, în scopul cooperării judiciare internaţionale în materie penală. De aceea, controlul formal exercitat de instanţa română se rezumă la condiţiile de regularitate a arestării, persoana extrădată urmând să îşi exercite dreptul la apărare şi eventual să conteste legalitatea şi temeinicia măsurii privative de libertate în faţa instanţei din statul care a dispus-o.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.143/32/2006, Curtea de Apel Bacău – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Aurica Bardaşu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cereri de extrădare pasivă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 17 referitoare la cetăţenii români în străinătate şi ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil, deoarece instanţa judecătorească din România se supune fără niciun fel de cenzură unui mandat de arestare emis în străinătate în lipsa şi fără citarea resortisantului.Curtea de Apel Bacău – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate sunt în concordanţă cu prevederile art. 19 din Legea fundamentală şi cu convenţiile internaţionale la care România este parte.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstitu-ţionalitate este neîntemeiată, deoarece, dacă instanţa de judecată competentă să se pronunţe asupra îndeplinirii condiţiilor de extrădare s-ar pronunţa şi asupra temeiniciei urmăririi penale sau a condamnării ori asupra oportunităţii luării acestei măsuri, s-ar aduce atingere prevederilor art. 19 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora, "Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate."Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerea apărătorului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitu-ţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, modificată şi completată prin Legea nr. 224/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006, care au următorul conţinut:"Curtea de apel nu este competentă să se pronunţe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunităţii extrădării."Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele: Procedura extrădării pasive prevăzută în Legea nr. 302/2004 este expresia firească a normei constituţionale potrivit căreia cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate art. 19 alin. (2). Aşa fiind, reglementarea procedurii de judecată a unui astfel de incident este, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, în sarcina legiuitorului român, evident cu respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale care implică, între altele, şi dreptul la un proces echitabil. De altfel, art. 24^1 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 instituie motive obligatorii de refuz al extrădării, potrivit cărora:"(1) Extrădarea va fi refuzată dacă:a) nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil în sensul Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument internaţional pertinent în domeniu, ratificat de România." … Aceasta este însă o problemă ce ţine de aplicarea legii, fiind de resortul instanţei de judecată de drept comun, competentă să soluţioneze cererea de extrădare, şi nu intră în sfera de competenţă a instanţei de contencios constituţional.În sfârşit, ca urmare a apartenenţei la statul român, cetăţenii români din străinătate, în temeiul art. 17 din Constituţie, se bucură de protecţia statului. Aceasta presupune existenţa unor acorduri şi convenţii care permit o colaborare juridică conformă cu normele general admise ale dreptului internaţional. Altfel spus, protecţia invocată de autorul excepţiei nu poate fi convertită într-o cauză de impunitate pentru faptele antisociale comise pe teritoriul unui stat străin, instanţa română fiind datoare să verifice numai dacă sunt întrunite condiţiile extrădării şi nicidecum să se pronunţe cu privire la temeinicia urmăririi sau condamnării dispuse de autoritatea străină şi nici asupra oportunităţii extrădării. În caz contrar, s-ar aduce atingere principiului referitor la recunoaşterea reciprocă a hotărârilor penale. Aceasta presupune, pentru România, că, după aderarea la Uniunea Europeană, mandatul european de arestare este cheia de boltă a cooperării judiciare care implementează principiul recunoaşterii reciproce a hotărârilor represive. De altfel, ca urmare a Deciziei-cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002, s-a urmărit, pe de o parte, instituirea unei proceduri simplificate care să înlocuiască procedura formală şi greoaie de extrădare prevăzută de documentele internaţionale, iar, pe de altă parte, transformarea Uniunii Europene într-o zonă liberă a securităţii şi justiţiei.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Aurica Bardaşu în Dosarul nr. 1.143/32/2006 al Curţii de Apel Bacău – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 februarie 2007.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește