DECIZIE nr. 133 din 6 iulie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 privind preţurile şi tarifele produselor şi serviciilor care se executa sau se prestează în ţara în cadrul activităţilor cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special sau al regiilor autonome, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, aprobată prin Legea nr. 88/1999



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorKozsokar Gabor – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 privind preţurile şi tarifele produselor şi serviciilor care se executa sau se prestează în ţara în cadrul activităţilor cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special sau al regiilor autonome, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, aprobată prin Legea nr. 88/1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Construcţii Nuclearo-Electrice” S.A. din Cernavoda în Dosarul nr. 7.920/1999 al Tribunalului Constanta, având ca părţi autorul excepţiei şi Oficiul Concurentei.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 27 iunie 2000 şi au fost consemnate în Încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 6 iulie 2000.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 15 decembrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 7.920/1999, Tribunalul Constanta a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 7/1998, aprobată şi modificată prin Legea nr. 88/1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Construcţii Nuclearo-Electrice” – S.A. din Cernavoda într-o cauza civilă având ca obiect soluţionarea recursului declarat de autorul excepţiei împotriva unei sentinţe judecătoreşti prin care i s-a respins plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie încheiat de Inspectoratul de concurenta Constanta.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a susţinut ca prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 7/1998, care stabilesc sancţiuni contravenţionale în cazul nerespectării art. 1 şi 2 din ordonanţa, sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 114 alin. (4), ale art. 58 alin. (1), ale art. 41 alin. (1) şi (8) şi ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, pentru următoarele motive:a) Potrivit art. 114 alin. (4) din Constituţie, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă, însă numai în situaţii excepţionale. În fapt, se arata în motivare, Parlamentul a adoptat Legea concurentei nr. 21 din 10 aprilie 1996, în care, prin art. 1, se prevede scopul acesteia de a menţine şi de a stimula concurenta, iar prin art. 55 şi 56, în care sunt stabilite încălcări ale legii ce constituie contravenţii, nu se menţionează şi încălcarea art. 4 din lege. La data de 30 martie 1998 Guvernul, în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţie, a adoptat Ordonanţa de urgenta nr. 7 care, prin prevederile art. 5, a instituit sancţiuni contravenţionale pentru nerespectarea de către agenţii economici a prevederilor art. 1 şi 2 din ordonanţa. Or, prin aceste reglementări, în opinia autorului excepţiei, nu sunt îndeplinite condiţiile constituţionale privind cazul excepţional. „Aprecierea ca situaţia normală produsă constituie sau nu un caz excepţional reprezintă nu numai o problemă de oportunitate de competenţa autorităţii legiuitoare, ci şi de constituţionalitate, atât în ce priveşte situaţia invocată – ea definind cazul excepţional -, cat şi a corespondentei dintre aceasta situaţie şi conţinutul ordonanţei, precum şi a faptului că nu existau alte mijloace legale şi constituţionale care prin aplicarea lor ar asigura reglementarea situaţiei produse, ceea ce justifica urgenta măsurilor luate prin ordonanţa.” … b) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 7/1998, precum şi Legea nr. 88/1999 de aprobare a ordonanţei sunt neconstituţionale, avându-se în vedere momentul în care aceasta a fost aprobată. Astfel, deşi actul normativ a fost emis la 30 martie 1998, când Parlamentul se afla în sesiune, el a fost aprobat la 25 mai 1999 prin Legea nr. 88/1999, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 114 alin. (4) fraza finala din Constituţie. … c) Prevederile art. 5 alin. (1) din ordonanţa, care prevăd ca sumele încasate necuvenit ca urmare a săvârşirii contravenţiei se confisca, sunt contrare dispoziţiilor art. 41 alin. (8) din Constituţie, care nu prevăd posibilitatea confiscării acestor sume. Prin aceasta dispoziţie se încalcă totodată şi art. 41 alin. (1) din Constituţie, deoarece se instituie posibilitatea confiscării sumelor ce reprezintă, potrivit înţelegerii părţilor contractante, preţul serviciilor prestate. În mod greşit, considera autorul excepţiei, s-a reţinut ca îi sunt aplicabile prevederile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 7/1998, fără a se tine seama de faptul că nu a desfăşurat şi nu desfăşoară o activitate cu caracter de monopol, condiţie esenţială pentru existenta contravenţiei prevăzute la art. 5 din ordonanţa, în condiţiile în care, potrivit art. 134 din Constituţie, economia României este o economie de piaţa, în care statul trebuie să asigure libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Întrucât preţurile se stabilesc de agenţii economici pe bază de negociere, fără intervenţia statului, acesta nu putea interveni decât în cazurile limitativ prevăzute de lege şi numai pentru apărarea unui interes public. Cum autorul excepţiei nu deţine monopolul natural al energiei electrice, acesta fiind deţinut de Societatea Comercială „Electra” din Constanta, considera ca în mod greşit s-a reţinut în sarcina sa contravenţia şi confiscarea sumei provenite din tariful de transformare a energiei electrice din medie în aceea de joasa tensiune. … Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată a apreciat ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 este neîntemeiată, pentru următoarele motive:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, excepţiile împotriva ordonanţelor Guvernului pot fi ridicate numai până la adoptarea legii de aprobare sau de respingere. După această dată excepţia poate fi ridicată numai în temeiul art. 144 lit. a), înainte de promulgarea legii de aprobare a ordonanţei. Ulterior promulgării legii de aprobare excepţia de neconstituţionalitate va putea fi din nou ridicată, dar ea va viza de această dată legea ce va conţine dispoziţiile ordonanţei supuse aprobării.În speta, autorul excepţiei a invocat neconstituţionalitatea art. 5 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, făcând trimitere la Legea nr. 88/1999, pe care o considera neconstitutionala, fără sa aducă însă vreun argument în acest sens. Prin Legea nr. 88/1999 Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 a fost aprobată fără ca art. 5 sa fi fost modificat, iar conform art. 1 din lege, tariful de refurnizare a energiei electrice intra sub incidenţa prevederilor ordonanţei. În aceste condiţii preţul energiei electrice este reglementat nu numai la producător, ci şi în faza de distribuire a acesteia până la consumatorul final, negocierea altor preţuri în afară celor avizate de Oficiul Concurentei fiind nelegală.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia este neîntemeiată, pentru următoarele motive:a) Art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 reglementează sancţiunea contravenţională a agenţilor economici care nu au respectat prevederile art. 2, potrivit cărora ajustarea periodică a preţurilor şi tarifelor produselor şi serviciilor care se executa sau se prestează în ţara în cadrul activităţilor cu caracter de monopol natural se realizează numai pe baza avizului Oficiului Concurentei, cu informarea prealabilă a Guvernului şi, respectiv, a acelor agenţi economici care au practicat alte preţuri sau tarife decât cele avizate ori fără avizul Oficiului Concurentei. … b) În legătură cu susţinerile autorului excepţiei potrivit cărora s-a reţinut în mod greşit săvârşirea contravenţiei în sarcina sa, întrucât nu deţine monopolul natural al energiei electrice, Guvernul considera ca prevederile art. 1 din Ordonanţa de urgenta nr. 7/1998 nu se referă la agenţii care deţin monopolul natural, ci la produsele şi serviciile ce se executa sau sunt prestate „în cadrul activităţilor cu caracter de monopol natural”, ceea ce nu exclude incidenţa prevederii şi asupra altor agenţi economici care desfăşoară activităţi în aceasta ramura a economiei. Totodată nu se poate susţine nici faptul ca dreptul de proprietate al autorului excepţiei a fost afectat în vreun fel prin măsura sanctionatorie luată, întrucât art. 41 alin. (1) din Constituţie dispune ca atât conţinutul, cat şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Or, legea (ordonanţa de urgenţă criticata) prevede drept sancţiune şi confiscarea, făcându-se astfel aplicarea şi a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie. … c) Dispoziţiile legale a căror constituţionalitate este contestată nu încalcă nici prevederile art. 134 alin. (1) din Constituţie, întrucât asigurarea libertăţii comerţului se realizează prin respectarea legislaţiei economice în ansamblul sau, urmărindu-se şi interesul public în activitatea comercială. Pe cale de consecinţa, unele restrangeri, condiţionari sau măsuri protectioniste pe care statul le-ar impune prin lege nu reprezintă o atingere adusă libertăţii comerţului şi nici interesului public. … Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 privind preţurile şi tarifele produselor şi serviciilor care se executa sau se prestează în ţara în cadrul activităţilor cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special sau al regiilor autonome, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, aprobată prin Legea nr. 88/1999.Art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 prevede: „Nerespectarea de către agenţii economici a prevederilor art. 2, practicarea altor preţuri sau tarife decât cele avizate sau fără avizul Oficiului Concurentei, precum şi prezentarea de date eronate la fundamentarea cererii de ajustare a preţurilor şi tarifelor constituie contravenţie, dacă fapta nu este săvârşită în astfel de condiţii încât să fie considerată, potrivit legii penale, infracţiune, şi se sancţionează cu amendă de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei. Sumele încasate necuvenit ca urmare a săvârşirii contravenţiei se confisca, iar preţurile şi tarifele practicate greşit se corecteaza. Nivelul amenzilor va fi actualizat prin hotărâre a Guvernului, în funcţie de nivelul inflaţiei.”Art. 2 din ordonanţa de urgenţă, text la care se face trimitere prin aceste prevederi, are următorul cuprins: "(1) Preţurile şi tarifele produselor şi serviciilor prevăzute la art. 1 se pot ajusta periodic pe baza avizului Oficiului Concurentei, cu informarea prealabilă a Guvernului, în limitele preţului nominal rezultat din aplicarea, la preţul iniţial, a modificării parametrului de ajustare pentru fiecare produs sau serviciu, ţinându-se seama şi de prevederile programelor proprii de reducere a costurilor.(2) În cazurile în care, pe baza analizei situaţiei financiare a producătorilor sau a prestatorilor, a influentelor reale în costuri şi a avantajului cuvenit consumatorilor, Oficiul Concurentei avizează preţuri sau tarife mai mici decât nivelul nominal rezultat din aplicarea la preţul iniţial a modificării parametrului de ajustare, diferenţa nu se va lua în calcul la ajustarile ulterioare. În avizul Oficiului Concurentei se va menţiona, pe lângă preţul sau tariful ajustat, şi nivelul parametrului existent la data respectiva, faţă de care se va determina modificarea parametrului respectiv la ajustarea ulterioară. … (3) Pentru energia electrica, energia termica şi serviciile internaţionale de telefonie şi de posta, ajustarea preţurilor şi tarifelor se va face pe baza cursului mediu de schimb al leului faţă de dolarul S.U.A. pe primele 20 de zile ale lunii în care se solicita ajustarea, calculat pe baza datelor comunicate de Banca Naţionala a României. … (4) Pentru celelalte produse şi servicii prevăzute în anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă, preţurile şi tarifele se ajusteaza pe baza ultimului indice al preţurilor de consum publicat de Comisia Naţionala pentru Statistica." … 1. Autorul excepţiei susţine ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 a fost adoptată în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţie, deşi nu era îndeplinită condiţia cazului excepţional prevăzută de acest text.Analizând excepţia de neconstituţionalitate sub acest aspect, Curtea constata ca este nefondata. Potrivit art. 114 alin. (4) din Constituţie, "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu". Rezultă din analiza acestui text ca pentru adoptarea ordonanţei de urgenta este necesară îndeplinirea a doua condiţii: să fie emisă în cazuri excepţionale, iar măsurile adoptate să prezinte caracter de urgenta. Deşi Constituţia nu precizează expres conţinutul notiunii de "cazuri excepţionale", prin Decizia nr. 65 din 20 iunie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 28 iunie 1995, Curtea Constituţională a statuat ca "prin cazuri excepţionale, în sensul art. 114 alin. (4) din Constituţie, se înţelege acele situaţii care nu se pot încadra în cele avute în vedere expres de lege. În consecinţa, dacă legiuitorul nu a instituit o norma specifică unei circumstanţe excepţionale, ar fi contrar insesi voinţei acestuia ca regulile existente să fie aplicate cazurilor excepţionale la care se referă art. 114 alin. (4) din Constituţie". Prin aceeaşi decizie s-a mai arătat ca, în considerarea unor asemenea situaţii extreme, intervenţia Guvernului pe calea ordonanţei de urgenta, în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţie, este justificată de interesul public legat de caracterul anormal şi exclusiv al cazurilor excepţionale; "de aceea o astfel de măsura se poate fundamenta numai pe necesitatea şi urgenta reglementării unei situaţii care, datorită circumstanţelor sale excepţionale, impune adoptarea de soluţii imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public". Tot astfel, prin Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998, Curtea Constituţională a subliniat caracterul obiectiv al cazului excepţional, "în sensul că existenta sa nu depinde de voinţa Guvernului, care, în asemenea împrejurări, este constrâns sa reactioneze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenta". În consecinţa, ordonanţa de urgenţă a Guvernului nu este condiţionată de posibilitatea utilizării altor mijloace constituţionale, cum ar fi adoptarea iniţiativei legislative în procedura legislativă obişnuită.În lumina acestor considerente se constată că din Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 rezultă ca adoptarea acestei ordonanţe în regim de urgenta se justifica prin existenta unor carente legislative în modul de funcţionare a mecanismelor preţurilor şi tarifelor, „cu dezavantajul de a nu sincroniza cererile de modificare a preţurilor şi tarifelor unor produse şi servicii importante în economie, concentrandu-le în valuri succesive devalorizarii interne şi externe a leului şi prelungind puseurile inflationiste, fără a tine seama de situaţia financiară a producătorilor şi prestatorilor şi de avantajul cuvenit consumatorilor”. În aceste condiţii, se arata în continuare în nota de fundamentare, adăugarea unor prevederi legale care să precizeze mai bine responsabilităţile agenţilor economici şi sa definească rolul Guvernului poate determina progresele necesare în sensul atenuarii impactului asupra evoluţiei nivelului general al preţurilor. Se propun, de asemenea, reguli care să reducă influenţa timpului în rezolvarea cererii de modificare a preţurilor şi completări prin care categoriile de preţuri să se poată negocia în cadrul unor acorduri de împrumut extern sau al unor programe de dezvoltare şi reabilitare a utilităţilor. În acest mod prevederile ordonanţei de urgenta se înscriu în programul de apropiere a legislaţiei în domeniu de legislaţia europeană şi contribuie la consolidarea stabilitatii macroeconomice.De altfel, la aceeaşi soluţie de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate se ajunge şi pe baza argumentelor înfăţişate în opinia separată formulată la Decizia Curţii Constituţionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia o menţin şi în cauza de faţa.2. În legătură cu critica autorului excepţiei privind neconstituţionalitatea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 7/1998, avându-se în vedere momentul adoptării ei de către Parlament, Curtea constata ca şi aceasta critica este neîntemeiată.Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 a fost aprobată prin Legea nr. 88/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 1 iunie 1999. Dispoziţiile art. 114 alin. (4) fraza finala din Constituţie prevăd convocarea în mod obligatoriu a Parlamentului, dacă nu se afla în sesiune, fără să se condiţioneze de o anumită data valabilitatea aprobării ordonanţei de urgenta. Or, ordonanţa de urgenţă supusă controlului de constituţionalitate a fost adoptată la 30 martie 1998, data la care Parlamentul se afla în sesiune şi deci nu era necesară convocarea acestuia. Faptul ca organul legislativ nu a aprobat ordonanţa în acea sesiune nu are nici o consecinţa asupra validităţii acesteia.3. Critica prevederilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 7/1998, în sensul că se stabilesc sancţiuni contravenţionale în cazul săvârşirii de către agenţii comerciali a unor fapte care sunt reglementate şi prin art. 4 din Legea concurentei nr. 21/1996, lege care nu prevede nici o sancţiune, nu poate fi primită.Din Procesul-verbal de contravenţie din 26 martie 1999 al Inspectoratului de concurenta Constanta rezultă ca autorul excepţiei a fost sancţionat contraventional în temeiul art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 7/1998, iar nu şi pentru încălcarea unor dispoziţii din Legea concurentei nr. 21/1996. În aceasta situaţie necorelarea unor dispoziţii din ordonanţa criticata cu alte legi sau prevederi din acestea nu are relevanta în cauza, având în vedere ca, potrivit alin. (1) al art. 2 din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituţională asigura controlul constituţionalităţii legilor, a regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului”, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte ca „Sunt neconstituţionale prevederile actelor normative prevăzute la alin. (1), care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei”.4. În legătură cu susţinerea ca prevederea din art. 5 alin. (1) al Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 a măsurii confiscării sumelor încasate necuvenit ca urmare a săvârşirii contravenţiei încalcă art. 41 alin. (1) şi (8) din Constituţie, Curtea constata ca este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor alin. (1) al art. 41 din Legea fundamentală "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", iar în conformitate cu dispoziţiile alin. (8) al aceluiaşi articol "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii". În consecinţa, prin ordonanţa criticata, care are putere de lege, au fost prevăzute, în conformitate cu textul constituţional, condiţiile confiscării sumelor încasate ilicit ca urmare a săvârşirii contravenţiei, şi nicidecum confiscarea unor bunuri dobândite licit.5. În ceea ce priveşte critica formulată de autorul excepţiei, potrivit căreia dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 contravin prevederilor art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, Curtea constata ca şi aceasta este neîntemeiată. Alin. (1) al art. 134 stabileşte, într-adevăr, ca „Economia României este economie de piaţa”. În conformitate însă cu alin. (2) lit. a) al aceluiaşi articol, „Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;”, iar potrivit lit. f), „crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii”. Or, aceste cerinţe imperative nu pot fi realizate decât prin respectarea legislaţiei economice, în ansamblul sau, de către toate persoanele care participa la activitatea economică. De aceea dispoziţiile constituţionale invocate nu sunt incalcate prin prevederile art. 1 din ordonanţa de urgenţă criticata, potrivit cărora „Produsele şi serviciile care se realizează sau, respectiv, se prestează în ţara în cadrul activităţilor cu caracter de monopol natural, cele care sunt supuse prin lege unui regim special sau cele realizate de regiile autonome şi ale căror preţuri şi tarife se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanţă de urgenţă”. Între produsele prevăzute în anexa, la prima poziţie figurează energia electrica, iar preţurile şi tarifele produselor din anexa se pot ajusta periodic, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 7/1998.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 7/1998 privind preţurile şi tarifele produselor şi serviciilor care se executa sau se prestează în ţara în cadrul activităţilor cu caracter de monopol natural, al celor supuse prin lege unui regim special sau al regiilor autonome, care se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei, aprobată prin Legea nr. 88/1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Construcţii Nuclearo-Electrice”-S.A. din Cernavoda în Dosarul nr. 7.920/1999 al Tribunalului Constanta.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2000.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Mihai Paul CottaOPINIE SEPARATĂConsider ca în cauza de faţa nu sunt întrunite cerinţele constituţionale impuse de art. 114 alin. (4) din Legea fundamentală, în sensul că împrejurările invocate de Guvern pentru a se apela la adoptarea Ordonanţei de urgenta nr. 7/1998, aprobată şi modificată prin Legea nr. 88 din 25 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 1 iunie 1999, nu indreptateau adoptarea ei.În opinia separată pe care am formulat-o la Decizia nr. 234 din 20 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 11 aprilie 2000, aratam ca "…în exerciţiul atribuţiilor sale privitoare la conducerea generală a administraţiei publice, Guvernul dispune de un drept de apreciere asupra măsurilor pe care trebuie să le ia, fiind îndreptăţit, atunci când este confruntat cu o situaţie excepţionala, sa recurgă la adoptarea unei sau unor ordonanţe de urgenţă, atunci când […] un interes public major este periclitat şi nu este în măsura să facă faţa situaţiei prin celelalte mijloace pe care Constituţia i le prevede pentru situaţii obişnuite".Subliniam ca "…aceasta putere de apreciere nu poate avea caracter discretionar, arbitrar chiar, iar abuzul de ordonanţe de urgenţă poate produce chiar un efect devastator asupra întregului sistem de izvoare ale dreptului pozitiv, perturband buna funcţionare a ansamblului autorităţilor publice instituite de Constituţie". Autorităţile afectate, evident la modul negativ, de un astfel de abuz sunt tocmai cele alese de electorat prin vot direct, având astfel cel mai înalt grad de legitimitate, şi anume Parlamentul României, a cărui funcţie de unica autoritate legislativă ar fi simtitor ştirbită, precum şi Preşedintele României, care n-ar mai avea posibilitatea de a recurge la mijloacele pe care Constituţia i le conferă pentru a solicita – în cazul când măsurile respective s-ar lua, firesc, pe cale de lege – o noua examinare a legii, potrivit art. 77 alin. (2), aceasta fără a mai lua în seama imposibilitatea pentru şeful statului de a declansa controlul de constituţionalitate asupra normelor respective – dacă socoteşte ca este cazul – potrivit prerogativei pe care i-o rezervă art. 144 lit. a) din Legea noastră fundamentală.Or, aceste autorităţi – Parlamentul şi Preşedintele României – fac parte din categoria organelor reprezentative prin care, potrivit art. 2 din Constituţie, poporul român exercita suveranitatea naţionala, astfel încât adoptarea unor ordonanţe de urgenţă cu încălcarea art. 114 alin. (4) din Constituţie este de natura a perturba conceptia generală a puterii constituante originare, potrivit căreia Guvernul nu poate avea decât un rol subsecvent, în raport cu autorităţile publice desemnate direct de popor prin vot universal, el extragandu-şi sursa şi legitimitatea din exerciţiul atribuţiilor constituţionale ce revin tocmai acestor autorităţi. În consecinţa, se produce astfel o inversare a rolului şi insemnatatii autorităţilor publice din sistemul nostru constituţional, în sensul că, pe o astfel de cale – prin care se adoptă norme cu caracter primar, fără o indreptatire constituţională intemeiata – Guvernul apare în ipostaza de organ supraordonat faţă de autorităţi publice – care, prin poziţia lor constituţională, nu au cum să-i fie inferioare – pe perioada în care ordonanţele de urgenta se aplică îndată după depunerea lor la Parlament, urmată de publicarea în Monitorul Oficial al României, şi până la data la care urmează să fie dezbătute şi aprobate de către Parlament.Relevam în aceeaşi opinie separată ca, prin definiţie, "…cazul excepţional trebuie să prezinte o însemnătate deosebită, manifestată prin existenta incontestabila a unui interes public major, care să fie pus în pericol;" ca el "…trebuie să fie cert şi, desigur, iminent", în sensul că este pe cale să se producă, "…situaţie în care Executivul nu este în măsura sa îi facă faţa pe alte cai instituite de Constituţie […], decât prin ordonanţa de urgenţă".În sfârşit, consideram în aceeaşi opinie ca "…aprecierea asupra caracterului excepţional al situaţiei intervenite, ce revine Guvernului, nu poate scapa controlului de constituţionalitate, deoarece preexistenta unei împrejurări de fapt comportand necesitate şi urgenta în măsura sa determine, în mod obligatoriu, recurgerea la ordonanţa de urgenţă trebuie să constituie o condiţie de validitate a normei sub raport constituţional, aflată astfel în competenţa Curţii Constituţionale".Dacă n-ar fi asa, ar insemna ca elementul care da valoare constituţională normei din ordonanţa sa nu poată să fie cercetat de Curte, indiferent de natura lui; or, tocmai caracterul excepţional al situaţiei intervenite fundamentează constituţionalitatea normei cuprinse în ordonanţa respectiva. Derobarea Curţii de la examinarea realităţii cazului excepţional ar insemna, de fapt, considerarea normei ca aprioric constituţională, eliminandu-se astfel orice posibilitate de abuz, prin definiţie în afară Constituţiei, până la data la care, ipotetic, autorităţile publice arătate mai sus vor putea să îşi exercite atribuţiile, inclusiv pe plan constituţional.După părerea mea, în cauza de faţa nu se poate susţine ca adoptarea ordonanţei de urgenta criticate de autorul excepţiei a fost dictata de apariţia unui caz excepţional, concluzie care poate fi desprinsa din examinarea probelor aflate la dosar.Astfel, din Nota de fundamentare a ordonanţei reiese ca adoptarea acesteia a fost impusa de îmbunătăţirea mecanismului preţurilor care prezintă "carente" ce constau "…într-un volum mare de muncă consumat în activitatea de ajustare a acestora", cu serioase efecte negative, pe fundalul "…unei slabe informări a Guvernului şi al lipsei posibilităţilor unei minime implicari a acestuia în procesul de ajustare a preţurilor"."Păstrarea actualului cadru procedural, cu adăugarea unor prevederi care să precizeze mai bine responsabilitatea agenţilor economici şi sa definească şi rolul Guvernului, se mai arata în aceeaşi nota, este de natura sa conducă la înregistrarea progreselor necesare în sensul eliminării impactului asupra evoluţiei nivelului general al preţurilor." În fine, adoptarea ordonanţei mai este justificată de obligaţia autorităţii competente de a informa Guvernul asupra modificărilor de preţuri şi de faptul ca regulile pe care ea le cuprinde "…vor reduce presiunea timpului în rezolvarea cererii de modificare a preţurilor", subliniindu-se ca prevederile ordonanţei se înscriu în programul de apropiere a legislaţiei în domeniu de legislaţia europeană.Simptomatic şi definitoriu pentru situaţia în cauza este faptul ca în aceeaşi nota, ca de altminteri şi în punctul de vedere comunicat de Guvern cu nr. 5/2.624 din 12 aprilie 2000, aflat la dosar, nu este evocata prezenta unui caz excepţional, căruia Guvernul nu avea cum să-i facă faţa decât prin adoptarea acestei ordonanţe.În aceste condiţii nici nu se poate pune problema unei "erori manifeste de apreciere" a situaţiei respective de către Guvern, asa cum subliniam în opinia separată formulată la Decizia nr. 234/1999 evocata mai sus; în cauza de faţa nu poate fi vorba de nici o eroare, deoarece Guvernul a recurs la aplicarea art. 114 alin. (4) din Constituţie, ca şi cum acest fapt ar fi intrat în aria sa normală de reglementare, ca o modalitate alternativa la lege, dar fără indreptatirea constituţională pe care, unica, ar fi putut-o fundamenta.Aceasta împrejurare nu a trecut neobservata.În Avizul nr. 233 din 25 martie 1998, aflat la dosar, emis cu privire la proiectul acestei ordonanţe, Consiliul Legislativ preciza: "În raport cu procedura de legiferare aleasă de Guvern, respectiv cea prevăzută în art. 114 alin. (4) din Constituţie, este necesar ca în Nota de fundamentare să se motiveze în ce constau urgenta şi situaţia excepţionala care motiveaza aceasta cale."Observatia a rămas însă fără urmări.În aceasta împrejurare, a considera aceasta ordonanţa ca fiind conformă cu prevederile art. 114 alin. (4) din Constituţie înseamnă a-i atribui, chiar în afară ratiunilor invocate pentru adoptarea ei, caracterul de act impus de un caz excepţional, pe care însăşi autoritatea emitenta nu îl invoca. Pe cale de consecinţa, în situaţii similare celei de faţa, simplul fapt al intitularii actului guvernamental drept "ordonanţa de urgenţă" îi va conferi acestuia ipso facto caracter constituţional, de vreme ce Curtea nu are competenţa să se preocupe de realitatea cazului excepţional, chiar dacă Guvernul însuşi nu îi demonstreaza, cu argumente credibile, existenta, pentru a se putea susţine ca exigenţele constituţionale au fost respectate.Considerând, în concluzie, ca prevederile art. 114 alin. (4) din Constituţie au fost incalcate în cazul de faţa, opinez ca, pe acestei temei, excepţia de neconstituţionalitate trebuia admisă.Judecător,conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește