DECIZIE nr. 133 din 3 martie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) şi (3), art. 22, art. 29 şi a celor cuprinse în secţiunea a 3-a şi secţiunea a 4-a ale cap. III din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie



Constantin Doldur – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorNicoleta Grigorescu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) şi (3), art. 22, art. 29 şi a celor cuprinse în secţiunea a 3-a şi secţiunea a 4-a ale cap. III din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, excepţie ridicată de Ion Marin în dosarele nr. 2.900/2003 şi nr. 2.193/2004 ale Tribunalului Gorj – Secţia penală, precum şi de Sorin Popescu şi Ion Nicolae în Dosarul nr. 2.900/2003 al Tribunalului Gorj – Secţia penală, cât priveşte dispoziţiile art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000, cuprinse în cap. III secţiunea a 3-a a acestei legi.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 24 februarie 2005, când s-a dispus şi conexarea Dosarului nr. 566 D/2004 la Dosarul nr. 565 D/2004, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 3 martie 2005.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 30 septembrie 2004 Tribunalul Gorj – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) şi (3), art. 22, art. 29 şi a celor cuprinse în secţiunea a 3-a şi secţiunea a 4-a ale cap. III din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, excepţie ridicată de Ion Marin în dosarele nr. 2.900/2003 şi nr. 2.193/2004 ale Tribunalului Gorj – Secţia penală, precum şi de Sorin Popescu şi Ion Nicolae în Dosarul nr. 2.900/2003 al Tribunalului Gorj – Secţia penală, cât priveşte dispoziţiile art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000, cuprinse în cap. III secţiunea a 3-a a acestei legi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) şi (3), art. 22, art. 29 şi a celor cuprinse în secţiunea a 3-a şi secţiunea a 4-a ale cap. III din Legea nr. 78/2000, precum şi a dispoziţiilor art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 se susţine, în esenţă, că Parchetul Naţional Anticorupţie nu era competent să efectueze urmărirea penală în cauză şi că instanţa învestită cu judecarea cauzei nu a fost legal compusă în raport cu necesitatea ca măcar una dintre infracţiunile pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată să fi fost o infracţiune de corupţie propriu-zisă, definită ca atare de art. 5 alin. (1) şi secţiunea a 2-a a cap. III din Legea nr. 78/2000. Se apreciază că acest fapt este de natură să conducă la „discriminarea cetăţenilor chemaţi în justiţie care beneficiază de drepturi şi libertăţi consacrate prin Constituţie şi Codul de procedură penală, sunt egali în faţa legii şi autorităţilor publice, au dreptul la un proces echitabil şi pentru care justiţia se înfăptuieşte în numele legii, este unică, imparţială şi egală pentru toţi”.Critica referitoare la art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000 constă în susţinerea că punerea sub acuzare şi trimiterea în judecată a inculpaţilor nu s-au efectuat ca urmare a încălcării de către aceştia a vreunei dispoziţii a legii, ci ca urmare a încălcării unor „circulare, scrisori, care se spune că au caracter de norme interne cu aplicabilitate limitată în funcţie de politica băncii” şi pe care, având caracter confidenţial, inculpaţii nu aveau de unde să le cunoască. Se apreciază că în acest mod se încalcă principiul constituţional consacrat de art. 23 alin. (12), potrivit căruia nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii, precum şi prevederile art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Tribunalul Gorj – Secţia penală, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate în cauză, apreciază că aceasta este neîntemeiată. Se arată, în esenţă, că "argumentele părţilor care au invocat această excepţie sunt fără suport, acestea vizând eventual împrejurări de calificare juridică şi de interpretarea legii, respectiv stabilirea competenţei şi compunerii legale a completului de judecată, dispoziţiile legale menţionate necontravenind prevederilor constituţionale". Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000, se mai arată că „trimiterea la art. 1 Protocolul 4 din C.E.D.O. […] este neavenită, prevederea Convenţiei referindu-se la o imposibilitate de executare a unei obligaţii contractuale licit asumate”.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că susţinerile invocate în motivarea excepţiei vizează probleme referitoare la stabilirea competenţei materiale a organelor judiciare, respectiv de compunere a instanţei, care nu constituie "chestiuni de constituţionalitate a unor dispoziţii legale", astfel încât, faţă de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. Se mai arată că art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000, criticat, de asemenea, ca fiind neconstituţional, nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât normele criticate nu sancţionează simpla imposibilitate fortuită sau culpabilă de executare a unei obligaţii civile, ci intenţia frauduloasă, manifestată prin scopul special pe care îl urmăreşte făptuitorul, constând în obţinerea pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase.În concluzie, se apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea acestei opinii arată că dispoziţiile art. 5 alin. (2) şi (3), art. 22, art. 29 şi prevederile cuprinse în secţiunea a 3-a şi secţiunea a 4-a ale cap. III Infracţiuni din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie nu îngrădesc sub nici un aspect dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, întrucât aprecierea şi administrarea probelor de către procuror în cursul urmăririi penale au ca finalitate aflarea adevărului, lămurirea cauzei penale sub toate aspectele şi justa soluţionare a acesteia de către instanţa de judecată, aspecte care contribuie la îndeplinirea exigenţelor care condiţionează, într-o societate democratică, procesul echitabil. De asemenea, aceleaşi texte, precum şi dispoziţiile art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 nu conţin, în opinia Avocatului Poporului, norme contrare principiului universalităţii, egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi nici principiului unicităţii, imparţialităţii şi egalităţii justiţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (2) şi (3), art. 22, art. 29, cele cuprinse în secţiunea a 3-a şi secţiunea a 4-a ale cap. III din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, precum şi dispoziţiile art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie.Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, prin Legea nr. 521/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.123 din 29 noiembrie 2004, dispoziţiile cuprinse în secţiunea a 3-a a cap. III din Legea nr. 78/2000 au fost completate prin adăugarea unui nou articol, 13^2, iar art. 17 lit. d) din secţiunea a 4-a a aceluiaşi capitol a fost modificat. Atât completarea, cât şi modificarea relevate vizează infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, în două ipostaze: ca infracţiuni asimilate celor de corupţie, respectiv ca infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie. De asemenea, ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 a fost modificat succesiv prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.097 din 24 noiembrie 2004, şi prin Legea nr. 601/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.227 din 20 decembrie 2004.În jurisprudenţa sa Curtea Constituţională a statuat în mod constant că, în cazul în care, după invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecătoreşti, prevederea supusă controlului a fost modificată, Curtea se pronunţă asupra prevederii legale în noua sa redactare, numai dacă soluţia legislativă din legea sau ordonanţa modificată este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării.Întrucât în cauză această cerinţă este îndeplinită, Curtea urmează să se pronunţe asupra dispoziţiilor art. 5 alin. (2) şi (3), art. 22, art. 29, a celor cuprinse în secţiunea a 3-a şi secţiunea a 4-a ale cap. III din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi asupra dispoziţiilor art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, cu modificările şi completările ulterioare.Art. 5 alin (2) şi (3), art. 22 şi art. 29 din Legea nr. 78/2000 au următorul cuprins:– Art. 5 alin. (2) şi (3): "(2) În înţelesul prezentei legi, sunt infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie infracţiunile prevăzute la art. 10-13.(3) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile şi infracţiunilor menţionate la art. 17, care sunt în legătură directă cu infracţiunile de corupţie sau cu cele asimilate acestora."; … – Art. 22: "În cazul infracţiunilor prevăzute în prezenta lege, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror.";– Art. 29: "(1) Pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute în prezenta lege, se constituie complete specializate.(2) La judecătorii, tribunale şi curţile de apel, completele specializate sunt formate din 2 judecători." … Dispoziţiile cuprinse în secţiunea a 3-a Infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie şi secţiunea a 4-a Infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie din cap. III Infracţiuni al Legii nr. 78/2000 sunt criticate în integralitate.Dispoziţiile art. 10 lit. b) şi c) din cadrul secţiunii a 3-a a cap. III al legii, criticate distinct în cadrul excepţiilor de neconstituţionalitate invocate de inculpaţii Sorin Popescu şi Ion Nicolae, au următorul cuprins:– Art. 10: "Sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite: […]b) acordarea de credite sau de subvenţii cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, neurmărirea, conform legii sau normelor de creditare, a destinaţiilor contractate ale creditelor sau subvenţiilor ori neurmărirea creditelor restante; … c) utilizarea creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate." … Art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, care face, de asemenea, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de Ion Marin în dosarele menţionate, reglementează competenţa materială şi după calitatea persoanei a Parchetului Naţional Anticorupţie.În motivarea excepţiei sunt invocate dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5), care consacră supremaţia Constituţiei şi a legilor în România, ca stat de drept, ale art. 15 alin. (1), referitoare la universalitatea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3), care consacră dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 23 alin. (1) şi (12), care consacră inviolabilitatea libertăţii individuale şi a siguranţei persoanei, respectiv principiul legalităţii pedepsei, şi cele ale art. 124 alin. (1) şi (2) privind înfăptuirea justiţiei.De asemenea, în motivarea criticii de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000 se invocă şi art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit căruia „Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligaţie contractuală”.Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea constată că excepţia şi motivele invocate în susţinerea ei nu privesc, în realitate, constituţionalitatea textelor criticate, ci modul de interpretare şi de aplicare a acestora. Or, sub acest aspect, Curtea a statuat în repetate rânduri că nu este competentă să se pronunţe cu privire la aspecte de aplicare a legii, acestea urmând a fi soluţionate de către instanţa de judecată. Atât interpretarea conţinutului unor norme juridice, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii la situaţiile de fapt deduse judecăţii, cât şi, în speţă, aprecierea legalităţii activităţii desfăşurate de organele de urmărire penală sunt de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti.Curtea reţine că a răspunde criticilor autorilor excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2) şi (3), art. 22, art. 29 şi a celor cuprinse în secţiunea a 3-a şi secţiunea a 4-a ale cap. III din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie, excepţie ridicată de Ion Marin în dosarele nr. 2.900/2003 şi nr. 2.193/2004 ale Tribunalului Gorj – Secţia penală, precum şi de Sorin Popescu şi Ion Nicolae în Dosarul nr. 2.900/2003 al Tribunalului Gorj – Secţia penală, cât priveşte dispoziţiile art. 10 lit. b) şi c) din Legea nr. 78/2000, cuprinse în cap. III secţiunea a 3-a a acestei legi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 martie 2005.PREŞEDINTE,CONSTANTIN DOLDURMagistrat-asistent,Marieta Safta_________________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește