DECIZIE nr. 133 din 3 aprilie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin şi ale art. 333-336 din Codul de procedură civilă



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin şi ale art. 333-336 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ciprian Batranu, Carmen Batranu şi Societatea Comercială „C amp;C CONSACO” – S.R.L. în Dosarul nr. 2.187/COM/2002 al Tribunalului Constanta.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public considera textul de lege criticat ca fiind constituţional, invocand în acest sens jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale privind dreptul la apărare, întrucât lasă la latitudinea reclamantului alegerea citarii celorlalte părţi interesate şi nu prevede necesitatea prezentei la investirea cu formula executorie a cambiei sau biletului la ordin a ambelor părţi – creditorul şi debitorul. Lipsirea debitorului de dreptul de a se apara în faţa primei instanţe, de posibilitatea de a invoca o eventuala nelegalitate, ce poate aparea în cererea creditorului, echivaleaza cu o încălcare a dreptului sau constituţional la apărare. Se mai arata ca, prin instituirea, fără temei, în cadrul procedurilor necontencioase, a regulii necitarii părţilor, nu se respecta contradictorialitatea procesului civil, iar partea care nu este citata este lipsită de posibilitatea exercitării tuturor gradelor de jurisdicţie.Tribunalul Constanta apreciază ca excepţia este neîntemeiată, întrucât autorul îşi fundamentează argumentarea pe ideea eronată a existenţei unei echivalente între citarea părţilor în procesul civil şi dreptul la apărare. Se arata ca dreptul la apărare are un conţinut mult mai complex, citarea constituind doar un segment al exercitării acestui drept.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul considera ca investirea cu formula executorie a cambiei constituie o procedură de control formal, care nu repune în discuţie fondul pricinii, motiv pentru care legiuitorul i-a conferit caracter necontencios, în scopul asigurării celeritatii, esenţială în faza executării silite. Se invoca Decizia Curţii nr. 69/2002, prin care instanţa constituţională a respins ca fiind neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. În ceea ce priveşte dispoziţiile pretins a fi incalcate cuprinse în actele internaţionale privind drepturile omului, se arata ca acestea nu au relevanta în cauza, deoarece ele reglementează drepturi specifice procesului penal.Avocatul Poporului apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate prevăd suficiente garanţii privind exercitarea dreptului de apărare (posibilitatea debitorului de a face opoziţie la executare, exercitarea apelului împotriva încheierilor de încuviinţare asupra cererilor necontencioase etc.). Se mai arata ca, prin Decizia nr. 69/2002, Curtea s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate, excepţie ridicată de acelaşi autor într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Constanta.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, pe de o parte, dispoziţiile art. 61 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 1 mai 1934, cu modificările ulterioare, şi, pe de altă parte, dispoziţiile art. 333-336 din Codul de procedură civilă. Textele legale criticate au următorul conţinut:– Art. 61 din Legea nr. 58/1934: „Cambia are valoare de titlu executor pentru capital şi accesorii, stabilite conform art. 53, 54 şi 57.Formula executorie este cea arătată în art. 269 din Codul de procedură civilă.Competenţa pentru a investi cambia cu formula executorie este judecătoria.Încheierea de investire nu este supusă apelului.Somatiunea de executare trebuie să cuprindă transcrierea exactă a cambiei sau a protestului, precum şi a celorlalte acte din care rezultă suma datorită.Pentru obligaţiunile cambiale subscrise prin procura, somatiunea va face menţiune şi de actul din care rezultă mandatul."Dispoziţiile criticate din Codul de procedură civilă au următorul conţinut:– Art. 333: "Cererea va cuprinde numele şi domiciliul celui care o face şi ale persoanelor pe care acesta cere să fie chemate înaintea instanţei, precum şi arătarea pe scurt a obiectului, motivarea cererii şi semnatura.Ea va fi însoţită de înscrisurile pe care se sprijină.";– Art. 334: "Instanţa îşi verifica competenţa din oficiu, putând cere părţii lămuririle necesare.Dacă instanţa se declara necompetentă va trimite dosarul instanţei în drept sa hotărască.";– Art. 335: "Dacă cererea, prin însuşi cuprinsul ei sau prin obiecţiile ridicate de persoanele citate sau care intervin, prezintă caracter contencios, instanţa o va respinge.";– Art. 336: "Încheierea prin care se încuviinţează cererea este executorie.Ea este supusă apelului.Termenul de apel va curge de la pronunţare, pentru cei care au fost de faţa, şi de la comunicare, pentru cei care au lipsit.Apelul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citata la dezlegarea cererii.Apelul se face într-un singur exemplar, neînsoţit de copii.Executarea încheierii poate fi suspendată de instanţa de apel cu sau fără cauţiune.Apelul şi recursul se judeca în camera de consiliu."Autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 24 din Constituţie, conform cărora:"(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." … De asemenea, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se invoca şi prevederile internaţionale cuprinse în:– Art. 11 alin. 1 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, potrivit căruia "Orice persoană acuzata de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul să fie presupusa nevinovată până când vinovăţia sa va fi stabilită în mod legal în cursul unui proces public în care i-au fost asigurate toate garanţiile necesare apărării sale.";– Art. 14 pct. 3 lit. d) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, conform căruia "Orice persoană acuzata de comiterea unei infracţiuni penale are dreptul, în condiţii de deplina egalitate, la cel puţin următoarele garanţii: […]d) să fie prezenta la proces şi să se apere ea însăşi sau să aibă asistenţa unui apărător ales de ea; dacă nu are apărător, să fie informată despre dreptul de a-l avea şi, ori de câte ori interesul justiţiei o cere, sa i se atribuie un apărător din oficiu, fără plata, dacă ea nu are mijloace pentru a-l remunera" […] … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate nu contravin dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituţie. Cambia este un act juridic complex, un titlu la ordin complet şi formal, care da expresie voinţei unui debitor de a stinge datoria sa, provenită dintr-un raport obligational preexistent, pe calea plăţii făcute de către un terţ, la scadenta sau la ordinul beneficiarului cambiei.Pentru valorificarea drepturilor cambiale, posesorul cambiei poate folosi, potrivit legii, acţiunile cambiale sau calea executării directe a cambiei, reglementată de textul de lege criticat. Aceasta cale reprezintă o procedură simplificata, mai scurta şi mai puţin costisitoare, de care posesorul poate beneficia în virtutea cambiei, care are valoarea unui titlu executor. În vederea executării cambiale, art. 61 din Legea nr. 58/1934 impune investirea cambiei cu formula executorie, competenţa fiind instanţa judecătorească, care trebuie să verifice îndeplinirea condiţiilor formale ale cambiei şi scadenta acesteia. Astfel, investirea cu formula executorie a cambiei constituie o procedură de control formal, care nu pune în discuţie fondul cauzei, motiv pentru care legiuitorul a înţeles sa îi confere caracter necontencios, în vederea asigurării celeritatii, cerinţa esenţială în faza executării silite. Situaţia este similară cu aceea a investirii unei hotărâri judecătoreşti definitive cu formula executorie, în privinta căreia, de asemenea, nu a fost considerată necesară prezenta tuturor părţilor litigante.Critica de neconstituţionalitate a textelor legale menţionate, în raport cu dispoziţiile art. 24 din Constituţie, este cu atât mai neîntemeiată cu cat, în aceasta materie, sunt prevăzute anumite cai de atac tocmai ca un reflex al dreptului la apărare. Astfel, art. 62 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 prevede, pentru debitor, calea de atac a opoziţiei la executare, în cadrul căreia acesta are posibilitatea sa invoce, în apărarea sa, excepţiile cambiale. De asemenea, art. 336 alin. 2 şi 4 din Codul de procedură civilă prevede că încheierea de încuviinţare a unei cereri necontencioase este supusă apelului, cale de atac care poate fi exercitată de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citata la dezlegarea cererii.În aceea ce priveşte invocarea în motivarea excepţiei a dispoziţiilor art. 11 alin. 1 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului şi ale art. 14 pct. 3 lit. d) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, întrucât acestea au în vedere exclusiv domeniul dreptului penal, nu sunt aplicabile în speta dedusă controlului constituţional.De altfel, asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate, Curtea s-a mai pronunţat (Decizia nr. 69/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 15 aprilie 2002), ratiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare pastrandu-şi valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 61 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin şi ale art. 333-336 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ciprian Batranu, Carmen Batranu şi Societatea Comercială „C amp;C CONSACO” – S.R.L. în Dosarul nr. 2.187/COM/2002 al Tribunalului Constanta.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 aprilie 2003.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește