DECIZIE nr. 133 din 26 aprilie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV alin. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV alin. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, excepţie ridicată de Guvernul României în Dosarul nr. 6.412/2000 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.La apelul nominal răspunde Chesaru Cobilenschi Radu Mihail, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Partea prezenta solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate în susţinerea acesteia.Reprezentantul Ministerului Public arata ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 cuprinde norme procedurale, de aplicare imediata, care nu contravin principiului neretroactivitatii legii şi nici celui al accesului liber la justiţie, solicitandu-se respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 9 februarie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 6.412/2001, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV alin. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească. Excepţia a fost ridicată de Guvernul României într-un litigiu de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca art. IV alin. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 „a fost redactat defectuos, indepartandu-se de la principiile constituţionale referitoare la aplicabilitatea în timp a legilor (art. 15 alin. 2), accesul liber la justiţie (art. 21) şi organizarea instanţelor judecătoreşti (art. 125)”.Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia ridicată este intemeiata, deoarece, "potrivit art. 25 din Legea nr. 92/1992, recursul declarat împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel se judeca de curţile de apel, existând astfel o ierarhizare a instanţelor judecătoreşti, conform art. 125 din Constituţie. Asadar, prin judecarea recursului declarat împotriva hotărârii pronunţate de tribunal în apel, tot de către tribunal, care a soluţionat şi apelul, se aduce atingere art. 125 din Constituţie”.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispoziţiile art. IV alin. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 sunt norme de procedura care nu retroactiveaza şi nici nu ultraactiveaza, ci sunt de imediata aplicare. Se mai susţine ca dispoziţiile legale criticate „nu aduc atingere nici prevederilor art. 21 şi art. 125 din Constituţie, deoarece din redactarea lor rezultă că nu se stabileşte o ierarhie, competenţa şi procedura de judecată, acestea fiind reglementate numai prin lege”. Pentru aceste motive se apreciază ca excepţia ridicată este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. IV alin. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 17 noiembrie 1999, text care are următorul conţinut: „Recursurile declarate sau aflate în curs de judecată vor fi trecute la secţiile care judeca conflicte de muncă şi litigii de muncă din cadrul tribunalelor.”Autorul excepţiei considera ca aceste dispoziţii legale contravin următoarelor norme constituţionale:– Art. 15. alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.";– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 125 alin. (3): "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constată că prin Decizia nr. 93 din 27 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 15 mai 2001, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la art. 15 alin. (2) şi la art. 21 din Constituţie, retinand în esenta următoarele:– art. IV alin. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 nu conţine nici o dispoziţie cu aplicare sau cu efect retroactiv, astfel că nu contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. În temeiul dispoziţiilor art. 78 din Constituţie „Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei”. Conform principiului constituţional al neretroactivitatii legii „data prevăzută în textul” legii pentru intrarea acesteia în vigoare, alta decât cea a publicării, nu poate fi decât ulterioară publicării. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie „Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege”. Asadar, intră în atributia exclusiva a legiuitorului stabilirea instanţelor judecătoreşti competente sa judece anumite litigii, precum şi a modului de constituire a completelor de judecată. Aceste reglementări, având caracter de norme procedurale, sunt de imediata aplicare, asadar de la data intrării în vigoare a legii;– este neîntemeiată şi susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legale criticate ar aduce atingere sau ingradire prevederilor constituţionale ale art. 21, privind accesul liber la justiţie, raportate la cele ale art. 128 din Constituţie, conform cărora "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". Într-adevăr, principiul accesului liber la justiţie nu are semnificatia ca acest acces trebuie să fie asigurat la toate structurile judecătoreşti, deoarece reglementarea competentei şi a căilor de atac intră în atributia exclusiva a legiuitorului, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii deosebite, cu condiţia de a nu se aduce atingere unor norme sau principii constituţionale.Considerentele pe care s-a întemeiat soluţia anterioară a Curţii Constituţionale sunt valabile şi în cauza de faţa, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.În legătură cu critica adusă dispoziţiilor art. IV alin. 3 din ordonanţa privind încălcarea art. 125 din Constituţie, Curtea constata ca aceasta nu poate fi primită, deoarece în speta legea prevede că soluţionarea recursurilor se face de către tribunale, desigur nu de aceiaşi judecători care au soluţionat apelul.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV alin. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 179/1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, excepţie ridicată de Guvernul României în Dosarul nr. 6.412/2000 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 aprilie 2001.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește