DECIZIE nr. 132 din 3 martie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 şi art. 197 alin. 2 lit. a) din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 160^a, 160^b şi 189 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 şi art. 197 alin. 2 lit. a) din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 160^a, 160^b şi 189 din Codul de procedură penală, ridicată de Dan Creţa în Dosarul nr. 2.272/2004 al Judecătoriei Deva.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 şi art. 197 alin. 2 lit. a) din Codul penal, precum şi a celor ale art. 189 din Codul de procedură penală, iar în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 160^a şi 160^b din Codul de procedură penală, pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, arătând că acestea nu au legătură cu cauza dedusă judecăţii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 26 iulie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.272/2004, Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 şi art. 197 alin. 2 lit. a) din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 160^a, 160^b şi 189 din Codul de procedură penală, ridicată de Dan Creţa în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea de viol săvârşită în condiţiile art. 197 alin. 2 din Codul penal ar trebui să fie aceleaşi cu cele prevăzute pentru infracţiunea de perversiune săvârşită în condiţiile art. 201 alin. 4 din Codul penal, întrucât cele două infracţiuni au acelaşi grad de pericol abstract, precum şi faptul că infracţiunea continuată ar trebui să aibă acelaşi tratament sancţionator aplicabil concursului de infracţiuni.Referitor la dispoziţiile art. 160^a şi 160^b din Codul de procedură penală, se susţine că acestea sunt contrare dreptului la un proces echitabil şi normelor constituţionale privind restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi "în măsura în care sunt interpretate în sensul că acelaşi judecător care a dispus iniţial măsura arestării va dispune şi măsura prelungirii arestării şi ulterior va judeca cauza pe fond", întrucât "judecătorul care a dispus măsura arestării în cursul judecăţii va da şi o soluţie influenţată de luarea acestei măsuri care aproape sigur va fi de condamnare, lucru reliefat şi în practică […]".Cât priveşte art. 189 din Codul de procedură penală, se motivează că încalcă dreptul la un proces echitabil, întrucât poate conduce la situaţia ca instanţa să nu încuviinţeze probele, atunci când părţile nu sunt de acord să suporte sumele de bani pentru administrarea acestora, astfel încât cei fără mijloace materiale nu pot avea un proces echitabil.Judecătoria Deva consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea opiniei exprimate se arată că stabilirea unui regim sancţionator mai aspru pentru infracţiunea de viol decât pentru infracţiunea de perversiune nu creează nici o discriminare între cetăţeni şi nu aduce nici o atingere principiilor consacrate de art. 16 alin. (1) şi art. 4 alin. (2) din Constituţie, întrucât, chiar dacă ambele infracţiuni privesc viaţa sexuală, fiecare dintre acestea reglementează fapte, situaţii diferite şi distincte, astfel că regimul sancţionator al acestora poate fi identic sau nu, în funcţie de voinţa legiuitorului, care exprimă o anumită politică penală din momentul reglementării.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 42 din Codul penal, precum şi ale art. 160^a, 160^b şi 189 din Codul de procedură penală, se apreciază că "nu au legătură cu soluţionarea cauzei în faza procesuală a cercetării judecătoreşti".În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că prevederile art. 42 din Codul penal, precum şi cele ale art. 160^a şi 160^b din Codul de procedură penală nu au legătură cu soluţionarea cauzei. Referitor la critica dispoziţiilor art. 197 alin. 2 lit. a) din Codul penal, se apreciază că aceasta este neîntemeiată, pentru aceleaşi considerente expuse de instanţa de judecată în cuprinsul încheierii de sesizare, iar cu privire la art. 189 din Codul de procedură penală se arată că opţiunea instanţei, în sensul plăţii de către părţi a cheltuielilor judiciare, nu este în contradicţie cu normele constituţionale ce consacră dreptul la un proces echitabil.În concluzie, Guvernul consideră că excepţia este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că nu poate fi reţinută nici o contradicţie între textele de lege criticate şi prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3). Astfel, cu privire la normele cuprinse în art. 160^a şi 160^b din Codul de procedură penală se arată că "nu opresc în realitate părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează, într-o societate democratică, procesul echitabil". De asemenea, plata cheltuielilor judiciare în condiţiile art. 189 din Codul de procedură penală "nu contravine dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil".Cât priveşte critica prevederilor ce fac obiectul excepţiei în raport de dispoziţiile art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, se arată că este neîntemeiată, întrucât instituirea unui tratament penal mai sever pentru acele categorii de infracţiuni, apreciate de legiuitor ca fapte cu un grad de pericol social ridicat, nu contravine sub nici un aspect principiului egalităţii consacrat de prevederile constituţionale menţionate.În opinia Avocatului Poporului, textele criticate "nu conţin norme contrare dispoziţiilor constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale", astfel încât nu se poate reţine nici critica acestora în raport de dispoziţiile art. 53 alin. (1) din Constituţie.În concluzie, Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 42 şi art. 197 alin. 2 lit. a) din Codul penal, precum şi dispoziţiile art. 160^a, 160^b şi 189 din Codul de procedură penală.Prevederile din Codul penal criticate ca neconstituţionale au următorul conţinut:– Art. 42: "Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, la care se poate adăuga un spor potrivit dispoziţiilor art. 34.";– Art. 197 alin. 2 lit. a): "(2) Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, dacă:a) fapta a fost săvârşită de două sau mai multe persoane împreună; […]". … Textele din Codul de procedură penală criticate ca neconstituţionale au următorul conţinut:– Art. 160^a: "Arestarea preventivă a inculpatului poate fi dispusă în cursul judecăţii, prin încheiere motivată, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi există vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148.Încheierea poate fi atacată separat cu recurs. Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judecă în 3 zile. Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare.Dispoziţiile art. 151 se aplică şi în cazul arestării inculpatului în cursul judecăţii.Faţă de inculpatul care a mai fost anterior arestat în aceeaşi cauză, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, se poate dispune din nou această măsură, dacă au intervenit elemente noi care fac necesară privarea sa de libertate.";– Art. 160^b: "În cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.Dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.Încheierea poate fi atacată cu recurs, prevederile art. 160^a alin. 2 aplicându-se în mod corespunzător.";– Art. 189: "Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, retribuirea apărătorilor, precum şi orice alte cheltuieli ocazionate de desfăşurarea procesului penal se acoperă din sumele avansate de stat sau plătite de părţi.Cheltuielile judiciare prevăzute în alin. 1, avansate de stat, sunt cuprinse distinct, după caz, în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei, Ministerului Public şi Ministerului de Interne."Dispoziţiile din Legea fundamentală invocate în motivarea excepţiei au următorul conţinut:– Art. 4 alin. (2): "România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.";– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 21 alin. (3): "Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";– Art. 53 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.";– Art. 124 alin. (2): "Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi."Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:I. În ceea ce priveşte susţinerile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 şi art. 197 alin. 2 lit. a) din Codul penal, faţă de art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală, Curtea constată că, în realitate, acestea constau în raportarea textelor de lege criticate la alte dispoziţii din Codul penal, care reglementează concursul de infracţiuni, respectiv infracţiunea de perversiune sexuală. Astfel, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunea de viol săvârşită în condiţiile art. 197 alin. 2 din Codul penal ar trebui să fie aceleaşi cu cele prevăzute pentru infracţiunea de perversiune şi că infracţiunea continuată ar trebui să aibă acelaşi tratament sancţionator ca şi concursul de infracţiuni.Această critică nu poate fi reţinută, întrucât, aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 486 din 11 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 19 ianuarie 2004, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.II. Cât priveşte dispoziţiile art. 160^a şi 160^b din Codul de procedură penală, care reglementează arestarea inculpatului în cursul judecăţii, respectiv verificările privind arestarea inculpatului în cursul judecăţii, criticate în raport de normele constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil şi condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi şi libertăţi, Curtea constată că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât autorul excepţiei, Dan Creţa, a fost trimis în judecată în stare de libertate şi este judecat în stare de libertate. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 160^a şi 160^b din Codul de procedură penală urmează să fie respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) şi alin. (6) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora: „(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. […][…] (6) Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale […]".III. Nu poate fi primită nici critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 189 din Codul de procedură penală, formulată în raport de dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3), plata cheltuielilor judiciare în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală nefiind de natură să încalce dreptul la un proces echitabil. Astfel, de regulă, sumele necesare sunt avansate de stat, iar în cazurile în care se solicită ca plata să o facă părţile chiar în cursul procesului, de exemplu în cazul unor expertize solicitate de părţile civile ori de părţile responsabile civilmente, refuzul plăţii nu împiedică desfăşurarea procesului şi nu înlătură obligaţia organului judiciar de a soluţiona cauza în mod corect, echitabil, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale stabilite de lege.De altfel, cu privire la dispoziţiile art. 189 din Codul de procedură penală, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, prin Decizia nr. 295 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 8 august 2003, reţinând că acestea sunt constituţionale. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 şi art. 197 alin. 2 lit. a) din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor art. 189 din Codul de procedură penală, ridicată de Dan Creţa în Dosarul nr. 2.272/2004 al Judecătoriei Deva.2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^a şi 160^b din Codul de procedură penală, ridicată de acelaşi autor în aceeaşi cauză.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 martie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește