DECIZIE nr. 132*) din 29 octombrie 1996

Notă …
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 23 din 4 februarie 1997, publicată în pag. 9.Viorel Mihai Ciobanu – preşedinteMihai Constantinescu – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorentina Geangu – magistrat-asistentCompletul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:Prin încheierile din 16 mai 1996 (dosarele nr. 3.467/1995, nr. 3.468/1995 şi nr. 3.485/1995), din 17 mai 1996 (dosarele nr. 3.520/1995 şi 3.542/1995), din 28 mai 1996 (Dosarul nr. 3.051/1995) şi din 18 iunie 1996 (Dosarul nr. 410/1996), Curtea Suprema de Justiţie – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330, art. 330^1 şi art. 330^2 din Codul de procedură civilă, ale art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, ale art. 24 din Legea nr. 112/1995 privind reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, şi ale art. 31 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească.Excepţiile de neconstituţionalitate au fost invocate şi formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale, după cum urmează:– neconstituţionalitatea art. 330 din Codul de procedură civilă şi a art. 24 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 a fost invocată de Livia Deheleanu şi Popovici Axente Sever (Dosarul nr. 103C/1996), care arata ca prin aceste prevederi sunt incalcate dispoziţiile art. 16, art. 21, art. 125 şi art. 128 din Constituţie, principiul separaţiei puterilor în stat şi cel al stabilitatii raporturilor juridice;– neconstituţionalitatea art. 330^1 din Codul de procedură civilă şi art. 24 alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr. 112/1995 a fost invocată de Erdei Margareta Maria Victoria şi Wolf Hans Neingz (Dosarul nr. 98C/1996), Dutulescu Stelian, Dutulescu Radu Cristian, Ertl Ruxandra Rodica şi Botez Mihaela (Dosarul nr. 150C/1996), pe motiv ca aceste prevederi încalcă dispoziţiile art. 21, art. 125 alin. (1) şi ale art. 128 din Constituţie;– neconstituţionalitatea art. 330, art. 330^1 şi art. 330^2 din Codul de procedură civilă a fost ridicată de Caracostea Gheorghe şi Svoronos Ileana (Dosarul nr. 139C/1996) şi Caracostea Constantin (Dosarul nr. 140C/1996), cu motivarea ca prin aceste dispoziţii sunt incalcate principiile statornicite în art. 41 alin. (1) şi art. 135 alin. (1) şi alin. (6) din Constituţie, "deoarece Ministerul Public are posibilitatea de a declara recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătoreşti irevocabile, fără a se stabili un termen, poate suspenda pe un teren nelimitat prin lege executarea hotărîrilor atacate cu recurs în anulare şi poate invoca depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti fără ca acest termen să fie explicitat prin lege". De asemenea, prin aceleaşi excepţii, a fost invocată şi neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 18/1991, susţinându-se ca textul este neconstitutional, întrucît „discrimineaza pe cetăţenii români care au avut în suprafaţa terenuri mai mari de 50 de hectare, fiind astfel expropriati prin Decretul nr. 83/1949”;– neconstituţionalitatea art. 330^1 din Codul de procedură civilă şi art. 31 din Legea nr. 92/1992 a fost invocată de Caracostea Florica Venturia (Dosarul nr. 93C/1996) şi de Sandulescu Violeta (Dosarul nr. 141C/1996), care au susţinut ca „procurorul general, în aplicarea acestor texte, acţionează ca reprezentant al puterii executive, ceea ce ar insemna încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, iar prin reglementarea unei cai de atac fără limita de termen se încalcă principiul stabilitatii raporturilor juridice”.În Dosarul nr. 103C/1996 s-a depus o cerere de intervenţie în interesul intimaţilor, Consiliul Local Timişoara şi Administraţia patrimoniului "Urbis" Timişoara, care a fost avută în vedere la soluţionarea cauzei.Curtea Suprema de Justiţie – Secţia civilă a apreciat, în încheierile de sesizare, ca dispoziţiile art. 330, art. 330^1 şi ale art. 330^2 sunt constituţionale, iar în dosarele nr. 3.520/1995, nr. 3.542/1995 şi nr. 410/1996 a prevăzut ca art. 24 din Legea nr. 112/1995 nu a fost aplicat în cauza.Deoarece excepţiile de neconstituţionalitate invocate se referă la aceleaşi dispoziţii legale şi pentru o buna administrare a justiţiei, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 150C/1996, nr. 141C/1996, nr. 140C/1996, nr. 139C/1996, nr. 103C/1996 şi nr. 98C/1996 la Dosarul nr. 93C/1996, care a fost înregistrat primul, urmînd a se pronunţa asupra tuturor excepţiilor prin decizia de faţa.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330, art. 330^1 şi art 330^2 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 24 din Legea nr. 112/1995, art. 36 din Legea nr. 18/1991 şi ale art. 31 din Legea nr. 92/1992, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr.47/1992, constata ca este competenţa să soluţioneze excepţiile invocate, fiind legal sesizată.Pe fond, constata ca asupra dispoziţiilor art. 330 şi art. 330^2 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională s-a pronunţată prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă, statuând ca ele sunt constituţionale. Întrucît nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea acestei soluţii, excepţiile de neconstituţionalitate privind aceste prevederi legale urmează, potrivit practicii constante a Curţii Constituţionale, să fie respinse ca vadit nefondate.Cît priveşte dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivă şi obligatorie, Curtea Constituţională a modificat Decizia nr. 73/1996, prin care se respinsese excepţia de neconstituţionalitate, şi a decis ca prevederile art. 330^1 sunt neconstituţionale în măsura în care acestea se aplică hotărîrilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993. Rezultă ca excepţiile de neconstituţionalitate invocate în cauzele de faţa, referitoare la art. 330^1, sunt inadmisibile în limitele interpretării date, pentru ca, asa cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 107 din 2 noiembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 februarie 1995, o prevedere legală declarata neconstitutionala printr-o decizie a Curţii nu mai poate face obiectul unei noi excepţii. Faptul ca Decizia nr. 96/1996 a constatat neconstituţionalitatea, în limitele interpretării date, nu conduce la o alta consecinţa, deoarece sensul deciziei este circumstantierea legitimitatii constituţionale a textului de lege respectiv şi, deci, constatarea caracterului sau neconstitutional pentru ceea ce excede acestei legitimitati. În acest sens, Curtea s-a pronunţat şi prin Decizia nr. 92/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 20 decembrie 1995.În ce priveşte posibilitatea atacarii cu recurs în anulare a hotărîrilor judecătoreşti pronunţate după data de 26 iulie 1993, soluţia din Decizia nr. 96/1996 îşi păstrează valabilitatea, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituţie, întrucît nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei soluţii.Faţa de cele arătate, rezultă ca excepţiile de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 330^1 urmează a fi respinse ca vadit nefondate.În sfârşit, cu privire la dispoziţiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, este de reţinut ca, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă, Curtea Constituţională a constatat ca acestea sunt neconstituţionale. Având în vedere ca o excepţie de neconstituţionalitate admisă nu mai poate fi reiterata, deoarece, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie şi art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curţii Constituţionale sunt obligatorii erga omnes, excepţiile invocate în cauzele de faţa privind prevederile art 330^2 alin. 1 sunt lipsite de obiect şi, în consecinţa, urmează a fi respinse tot ca vadit nefondate.Referitor la excepţiile de neconstituţionalitate a art. 24 alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr. 112/1995, se constată că acesta este un text de trimitere la recursul în anulare asupra constituţionalităţii căruia Curtea Constituţională s-a pronunţat, asa cum s-a menţionat mai sus, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996 şi Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996. Totodată, prevederile art. 24 din Legea nr. 112/1995 au fost declarate ca fiind constituţionale prin Decizia nr. 73/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995.Cît priveşte prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991, prin Decizia nr. 126 din 16 noiembrie 1994, rămasă definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 25 aprilie 1995, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a acestei dispoziţii legale.Având în vedere că nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea soluţiilor pronunţate prin deciziile sus-menţionate, nr. 73/1996, nr. 96/1996, nr. 73/1995 şi nr. 126/1994, excepţiile de neconstituţionalitate din prezenta cauza, privind prevederile art. 24 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 112/1995 şi ale art. 36 din Legea nr. 18/1991, sunt neintemeiate, urmînd a fi respinse, de asemenea, ca vadit nefondate.Referitor la art. 31 din Legea nr. 92/1992, se constată că, potrivit art. 130 alin. (2) din Constituţie, atribuţiile Ministerului Public se exercită în condiţiile legii, iar textul atacat nu contravine atribuţiilor prevăzute în Constituţie. Pe de altă parte, prevederile art. 31 din Legea nr. 92/1992 nu contrazic statutul constituţional al Ministerului Public, prevăzut în art. 130 şi 131 din Constituţie, care face parte din cap. VI – Autoritatea judecătorească – al titlului III privind autorităţile publice. În sfârşit, în ce priveşte atributia referitoare la exercitarea recursului în anulare, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin deciziile menţionate anterior.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate, invocate de Deheleanu Livia, Popovici Axente Sever, Erdei Margareta Maria Victoria, Wolf Hans Neingz, Dutulescu Stelian, Dutulescu Radu Cristian, Ertl Ruxandra Rodica, Botez Mihaela, Caracostea Gheorghe, Svoronos Ileana, Caracostea Constantin, Caracostea Florica Venturia şi Sandulescu Violeta, privind:1. prevederile art. 330 şi ale art. 330^2 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi ale art. 24 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 112/1995, ale art. 36 din Legea nr. 18/1991 şi ale art. 31 din Legea nr. 92/1992;2. dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, constatind ca prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996 Curtea Constituţională a statuat ca prevederile acestui articol sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică hotărîrilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993;3. prevederile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, constatind ca excepţiile invocate în legătură cu aceste prevederi sunt lipsite de obiect. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată la 29 octombrie 1996.PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Viorel Mihai CiobanuMagistrat-asistent,Florentina Geangu –––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește