DECIZIE nr. 132 din 18 martie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, modificată şi completată prin Legea nr. 75/2002, republicată, şi a dispoziţiilor art. 98 alin. 3 din Legea nr. 26/1996 – Codul silvic



Nicolae Popa – preşedinteCostică Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorLucian Stângu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 şi ale art. 98 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 26/1996 – Codul silvic, excepţie ridicată de Ilie Nicolae în Dosarul nr. 5.265/2003 al Tribunalului Bihor.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe fond, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 22 octombrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 5.265/2003, Tribunalul Bihor a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, modificată prin Legea nr. 75/2002, şi ale art. 98 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 26/1996 – Codul silvic. Excepţia a fost ridicată de Ilie Nicolae, inculpat în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor art. 72 alin. (3) lit. f) [în prezent art. 73 alin. (3) lit. h)] din Constituţie, potrivit cărora infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora se reglementează prin lege organică. În acest sens arată că un element de calificare a infracţiunii prevăzute de art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, modificată prin Legea nr. 75/2002, constând în „tăierea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional, indiferent de forma de proprietate, de către proprietari, deţinători sau de către oricare altă persoană…”, respectiv a infracţiunii prevăzute de art. 98 alin. 1 din Legea nr. 26/1996, constând în „furtul de arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale, ori de arbori, puieţi sau lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, cu sau fără drept, din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestieră…”, şi anume paguba în funcţie de care se face încadrarea în formă simplă sau agravată a infracţiunii, este stabilit printr-un act administrativ cu caracter normativ (ordin al ministrului), ceea ce este inadmisibil, reglementarea pagubei trebuind să se facă prin lege organică. Totodată arată că iniţial Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 avea o formulare legală, potrivit căreia calificarea infracţiunii se făcea în raport cu volumul masei extrase care trebuia să fie de peste 5 metri cubi, deci exista un criteriu obiectiv de determinare a pagubei. Or, în prezent, se prevede un criteriu subiectiv şi aleatoriu, putând fi schimbat chiar lunar, ceea ce este neconstituţional.Tribunalul Bihor arată că excepţia este neîntemeiată, întrucât, din examinarea dispoziţiilor art. 107 alin. 1 din Legea nr. 26/1996, rezultă că atât elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute în art. 97 şi 98 din Legea nr. 26/1996, cât şi criteriile şi cuantumurile, potrivit cărora acestea se determină, sunt reglementate de lege, astfel încât nu pot fi considerate ca neconstituţionale.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituţii.Guvernul precizează mai întâi că, în urma republicării Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998, modificată, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 26 februarie 2003, art. 31 a devenit art. 32. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, republicată, Guvernul arată că este neîntemeiată, întrucât, chiar dacă aceste dispoziţii sunt cuprinse într-o ordonanţă a Guvernului, ele au fost introduse prin Legea nr. 141/1999 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998 (art. 32^2 ) şi apoi modificate prin Legea nr. 75/2002 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998. Ambele legi au fost adoptate cu respectarea art. 74 alin. (1) [în prezent art. 76 alin. (1)] din Constituţie, care reglementează condiţiile de adoptare a legilor organice.Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 98 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 26/1996, Guvernul apreciază, de asemenea, că este neîntemeiată, întrucât această lege a fost adoptată ca lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, şi cu respectarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) [în prezent art. 76 alin. (1)] din Constituţie.Avocatul Poporului consideră că excepţia este neîntemeiată, întrucât textele criticate prevăd elementele constitutive ale infracţiunilor pe care le reglementează, fiind în concordanţă cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, potrivit cărora prin lege organică se reglementează infracţiunile, pedepsele şi regimul de executare a acestora. De asemenea, faptul că preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior este stabilit, în baza art. 107 alin. 1 din Codul silvic, de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, respectiv Ministerul Agriculturii, Pădurii, Apelor şi Mediului, nu încalcă prevederile constituţionale invocate, deoarece preţul mediu nu reprezintă un element constitutiv al infracţiunii, ci numai un criteriu pentru determinarea pagubei de care depinde incriminarea.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Autorul excepţiei contestă, astfel cum rezultă din notele scrise depuse la dosarul instanţei de judecată, constituţionalitatea dispoziţiilor art. 31 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, modificată prin Legea nr. 75/2002, precum şi a dispoziţiilor art. 98 alin. 3 şi 4 din Legea nr. 26/1996 – Codul silvic.Examinând prevederile criticate, Curtea constată că, în baza art. III din Legea nr. 75/2002, Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, modificată şi completată, a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 26 februarie 2003, dându-se textelor o nouă numerotare, în care art. 31 a devenit art. 32, aşa încât critica de neconstituţionalitate nu poate viza art. 31 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, modificată prin Legea nr. 75/2002, ci art. 32 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, republicată. Totodată, Curtea observă că, deşi sunt indicate ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, alineatele (3) şi (4) ale art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, republicată, respectiv alineatele 3 şi 4 ale art. 98 din Legea nr. 26/1996, din motivarea excepţiei rezultă că autorul critică doar prevederile alineatului (3) al art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, republicată, respectiv prevederile alineatului 3 al art. 98 din Legea nr. 26/1996, alineatul 4 al aceloraşi articole nefiind vizat prin motivele de neconstituţionalitate invocate.Aşa fiind, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, pe de o parte, dispoziţiile art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, republicată, potrivit cărora: „Când fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.”, iar pe de altă parte, dispoziţiile art. 98 alin. 3 din Legea nr. 26/1996 – Codul silvic, conform cărora: „Când fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani”.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se invocă încălcarea, prin dispoziţiile criticate, a prevederilor constituţionale ale art. 72 alin. (3) lit. f) care, ca urmare a revizuirii şi republicării Constituţiei, au dobândit o nouă numerotare, şi anume art. 73 alin. (3) lit. h), fără a fi însă modificate, având următorul conţinut: "Prin lege organică se reglementează […]h) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora". … Autorul excepţiei susţine că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât condiţionează existenţa infracţiunilor silvice reglementate de art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, republicată, respectiv de art. 98 alin. 1 din Codul silvic, de preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, prin care se determină valoarea pagubei de care depinde existenţa infracţiunii, atât în varianta simplă, cât şi în varianta agravată a acesteia, preţ care se stabileşte prin ordin al ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului, deci printr-un act administrativ, contrar principiului constituţional potrivit căruia, în materie de infracţiuni şi pedepse, se reglementează prin lege organică.Examinând susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 98 alin. 3 din Legea nr. 26/1996, în raport de aceleaşi dispoziţii constituţionale şi faţă de aceleaşi critici ca şi în cazul excepţiei de faţă. Astfel, prin Decizia nr. 102 din 29 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 şi 98 din Legea nr. 26/1996 – Codul silvic (aşadar, implicit a dispoziţiilor ce fac obiectul excepţiei de faţă), reţinând în esenţă că, chiar dacă preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior este stabilit, în baza art. 107 alin. 1 din Codul silvic şi art. 5 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier situate pe terenurile proprietate publică şi privată şi economiei vânatului, de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, această determinare se face în baza unei împuterniciri date prin lege organică, iar evaluarea pagubelor are la bază criterii stabilite de lege (anexa nr. 1 la Legea nr. 81/1993, referitoare la evaluarea pagubelor cauzate prin tăierea, scoaterea din rădăcini, distrugerea, degradarea sau sustragerea arborilor, puieţilor sau lăstarilor, în cazul în care prejudiciul este produs prin fapte care, potrivit legii, constituie contravenţii sau infracţiuni). Aşadar, determinarea preţului mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior se realizează în baza unor criterii obiective şi legale, cu înlăturarea oricăror elemente subiective sau discreţionare ce ar putea duce la încălcarea principiului legalităţii incriminării.De altfel, aceleaşi considerente se regăsesc şi în Decizia nr. 27 din 23 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 7 iunie 1999, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 97 alin. 1, 2 şi 4 şi a prevederilor art. 98 alin. 1, 2 şi 4 din Legea nr. 26/1996 – Codul silvic, precum şi în Decizia nr. 57 din 6 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 20 martie 2003, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. 1 şi ale art. 98 alin. 1 din acelaşi act normativ. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, aşa încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 98 alin. 3 din Legea nr. 26/1996 urmează să fie respinsă.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998, republicată, Curtea urmează să o respingă ca neîntemeiată pentru aceleaşi considerente, având în vedere că criticile formulate au aceeaşi motivare şi vizează aceleaşi aspecte ca şi în cazul excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 98 alin. 3 din Codul silvic.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, republicată, şi a dispoziţiilor art. 98 alin. 3 din Legea nr. 26/1996 – Codul silvic, excepţie ridicată de Ilie Nicolae în Dosarul nr. 5.265/2003 al Tribunalului Bihor.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 martie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește