DECIZIE nr. 131 din 3 aprilie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (3), (5) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobată şi modificată prin Legea nr. 323/2001, precum şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 17 alin. (1), (3) şi (4) din Hotărârea Guvernului nr. 622/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (3), (5) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobată şi modificată prin Legea nr. 323/2001, precum şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 17 alin. (1), (3) şi (4) din Hotărârea Guvernului nr. 622/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, excepţie ridicată de Mohammad Al Ali din Siria în Dosarul nr. 15.133/2001 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, Asef Sari din Turcia, Anwar Hossain din Bangladesh şi Nezir Gamel Akile Al Nashe din Irak în dosarele nr. 11.082/2002, nr. 9.851/2002 şi nr. 13.027/2002 ale Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.La apelul nominal răspunde, pentru Asef Sari din Turcia şi Nezir Gamel Akile Al Nashe din Irak, avocatul Eugenia Crangariu. Lipsesc ceilalţi autori ai excepţiei şi partea Oficiul Naţional pentru Refugiati, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată în dosarele nr. 320C/2002, nr. 373C/2002, nr. 375C/2002 şi nr. 439C/2002 are un conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.Avocatul nu se opune conexarii cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexarii dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 373C/2002, nr. 375C/2002 şi nr. 439C/2002 la Dosarul nr. 320C/2002, care este primul înregistrat.Avocatul Eugenia Crangariu solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate pentru motivele invocate cu ocazia ridicării excepţiei în faţa instanţelor judecătoreşti, motive depuse în scris la dosare.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca fiind neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (3), (5) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a art. 17 allin. (1), (3) şi (4) din Hotărârea Guvernului nr. 622/2001, având în vedere prevederile constituţionale ale art. 144 lit. c) şi dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, arata ca aceasta este inadmisibila.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constata următoarele:Prin Încheierea din 1 februarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 15.133/2001 de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, şi încheierile din 22 august 2002, 8 august 2002 şi 7 octombrie 2002, pronunţate în dosarele nr. 11.082/2002, nr. 9.851/2002 şi nr. 13.027/2002 de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (3), (5) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobată şi modificată prin Legea nr. 323/2001, precum şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 17 alin. (1), (3) şi (4) din Hotărârea Guvernului nr. 622/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România. Excepţia a fost ridicată de Mohammad Al Ali din Siria, Asef Sari din Turcia, Anwar Hossain din Bangladesh şi Nezir Gamel Akile Al Nashe din Irak.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin ca dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 18 alin. (1) şi (2), cu trimitere la art. 11 alin. (2), art. 20 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21, 22, 23, 24, 49 şi 51. De asemenea, apreciază ca sunt incalcate prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din Convenţia de la Geneva din 1951 privind Statutul refugiatilor, precum şi paragrafele nr. 190, 192, 195-197, 201 şi 203-205 din Manualul Inaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiati. În acest sens, arata ca, reglementand procedura de soluţionare a unei noi cereri de acordare a statutului de refugiat, acest text de lege instituie o discriminare faţă de procedura primei cereri şi aduce atingere însăşi substanţei dreptului de a promova o noua cerere pentru protecţie umanitara condiţionată.Instanţele de judecată apreciază ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Astfel, considera ca dispoziţiile art. 16 alin. (3), (5) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 instituie o procedură specială, derogatorie, ulterioară şi completatoare procedurii considerate de drept comun, care vine să asigure garanţii în plus solicitantului de azil.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca textele de lege criticate sunt în deplina concordanta cu prevederile constituţionale invocate.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale şi nici reglementărilor internaţionale invocate.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei ridicate.Avocatul Poporului considera ca textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, ale Guvernului şi cele ale instituţiei Avocatul Poporului, rapoartele întocmite în cauze de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (3), (5) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor din România, aprobată şi modificată prin Legea nr. 323/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001, precum şi cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 17 alin. (1), (3) şi (4) din Hotărârea Guvernului nr. 622/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 18 iulie 2001.Art. 16 alin. (3), (5) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 are următoarea redactare: „(3) O noua cerere de acordare a statutului de refugiat poate fi depusa numai dacă a fost pronunţată o hotărâre definitivă şi irevocabilă asupra cererii anterioare şi numai dacă sunt îndeplinite alternativ următoarele condiţii:a) pe parcursul procedurii de soluţionare a cererii anterioare au apărut elemente noi care nu au putut fi prezentate, din motive neimputabile solicitantului, cu condiţia ca aceste elemente sa nu fie rezultatul unor acţiuni provocate în scopul obţinerii unei forme de protecţie din partea statului român. Solicitantul este obligat să facă dovada existenţei noilor motive invocate şi a imposibilităţii prezentării lor cu ocazia soluţionării cererii anterioare; … b) au survenit transformări de ordin politic, social, militar sau legislativ în ţara de origine, de natura a avea consecinţe grave pentru solicitant.[…] … (5) Hotărârea se pronunţa în termen de 5 zile, numai în baza noii cereri depuse, motivată corespunzător, şi a documentaţiei prezentate anterior de solicitant şi se comunică, în scris, de îndată acestuia. … (6) Hotărârea prin care se acordă accesul la soluţionarea unei noi cereri de acordare a statutului de refugiat are ca efect şi anularea dispoziţiei de a părăsi teritoriul României, prevăzută în hotărârea anterioară, solicitantul urmând sa beneficieze de drepturile prevăzute la art. 13." … În susţinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, se invoca încălcarea următoarelor prevederi constituţionale:– Art. 11 alin. (2): "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";– Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege." … – Art. 18: "(1) Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucura de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi.(2) Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte."; … – Art. 20 alin. (1): "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.";– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 22: "(1) Dreptul la viaţa, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihică ale persoanei sunt garantate.(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant. … (3) Pedeapsa cu moartea este interzisă."; … – Art. 23: "(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege. … (3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore. … (4) Arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului, arestatul se poate plange judecătorului, care este obligat să se pronunţe prin hotărâre motivată. Prelungirea arestării se aproba numai de instanţa de judecată. … (5) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţa, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoştinţa numai în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. … (6) Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut. … (7) Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune. … (8) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată. … (9) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii."; … – Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."; … – Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."; … – Art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."De asemenea, mai sunt invocate următoarele prevederi din reglementări internaţionale:– Art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţa atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiţiei.";– Art. 31 şi 33 din Convenţia privind statutul refugiatilor încheiată la Geneva în 1951:– Art. 31: "Refugiati aflaţi ilegal în ţara de primire1. Statele contractante nu vor aplica sancţiuni penale, pe motivul intrării sau şederii lor ilegale, refugiatilor care, sosind direct din teritoriul unde viaţa sau libertatea lor erau amenintate în sensul prevăzut de art. 1, intra sau se găsesc pe teritoriul lor fără autorizaţie, sub rezerva prezentării lor fără întârziere la autorităţi pentru a le expune motivele, recunoscute ca valabile, ale intrării sau prezentei lor ilegale.2. Statele contractante nu vor aplica, în ce priveşte deplasarile acestor refugiati, alte restrictii decât acelea care sunt necesare; aceste restrictii vor fi aplicate numai până la reglementarea statutului lor de refugiati în ţara respectiva sau până la obţinerea admiterii în alta ţara. În vederea acestei ultime admiteri, statele contractante vor acorda acestor refugiati un termen rezonabil şi toate facilităţile necesare.";– Art. 33: "Interdicţia de expulzare şi returnare1. Nici un stat contractant nu va expulza sau returna, în nici un fel, un refugiat peste frontierele teritoriilor unde viaţa sau libertatea sa ar fi amenintate pe motiv de rasa, religie, naţionalitate, apartenenţa la un anumit grup social sau opinii politice.2. Beneficiul prezentei dispoziţii nu va putea totuşi fi invocat de către un refugiat faţă de care ar exista motive serioase de a fi considerat ca un pericol pentru securitatea tarii unde se găseşte sau care, fiind condamnat definitiv pentru o crima sau un delict deosebit de grav, constituie o ameninţare pentru comunitatea tarii respective."În fine, autorii excepţiei mai susţin ca textul de lege criticat contravine principiului împărţirii sarcinii probei şi beneficiului dubiului, asa cum este reglementat în paragrafele nr. 190, 192, 195, 196, 197, 201, 203, 204 şi 205 din Manualul Inaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiati.Examinând excepţia, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Astfel, referitor la critica ce vizează infrangerea art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care reglementează egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, Curtea constata ca prevederea constituţională menţionată este inaplicabila în cauza, deoarece are în vedere persoane care au calitatea de cetăţean român.În legătură cu susţinerea privind încălcarea prevederilor art. 18 alin. (1) din Constituţie, Curtea observa ca, între drepturile refugiatilor şi ale persoanelor care au dobândit o formă de protecţie, legea română prevede: liberul acces la instanţele de judecată – art. 23 alin. (1) lit. l), dreptul de a fi asistat sau de a fi reprezentat de un avocat şi de a i se asigura, în mod gratuit, un interpret pe întreaga durata a procedurii de acordare a statutului de refugiat – art. 13 alin. (1) lit. b), precum şi dreptul de a nu fi expulzat sau returnat ("non-refoulement"), cu excepţiile stabilite prin lege – art. 23 alin. (1) lit. m). Asa fiind, nu exista contrarietate între textele criticate şi prevederile constituţionale invocate .În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia au invocat şi încălcarea art. 23 din Constituţie. Examinând aceasta sustinere, Curtea constata ca textele de lege criticate reglementează procedura de soluţionare a unei noi cereri de acordare a statutului de refugiat, în timp ce dispoziţiile constituţionale pretins a fi incalcate se referă la "Libertatea individuală" a persoanei, condiţiile în care se pot realiza perchezitii, reţineri şi arestari şi faptul ca acestea pot fi dispuse numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege. Asa fiind, rezultă ca prevederile art. 23 din Constituţie nu sunt incidente în cauza.Art. 49 din Constituţie reglementează restrangerea prin lege a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, proporţional cu situaţia care determina aceasta restrangere. Prevederile legale din ordonanţa, criticate ca fiind neconstituţionale, nu conţin restrangeri speciale ale exerciţiului unor drepturi pentru străinii care urmează procedura de acordare a unei forme de protecţie din partea statului român.De asemenea, autorii excepţiei critica textele de lege menţionate şi cu referire la prevederile constituţionale cuprinse în art. 51. Curtea observa însă ca acestea nu conţin nici o dispoziţie care să contravină principiului respectării Constituţiei şi a legilor.Referitor la prevederile cuprinse în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi anume cele care privesc procesul echitabil şi dreptul persoanei de a se plange unei instanţe, Curtea retine ca textele legale criticate de autorul excepţiei nu opresc, în realitate, părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti, de a fi aparate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneaza într-o societate democratica procesul echitabil.Dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate sunt în deplina concordanta şi cu prevederile din Convenţia privind statutul refugiatilor încheiată la Geneva în 1951, referitoare la expulzare şi returnare.În sfârşit, Manualul Inaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiati reprezintă un ghid de reguli şi criterii, util în formarea unei imagini de ansamblu în analizarea cererii solicitantului de azil, dar nicidecum un instrument juridic cu forta obligatorie pentru statele părţi la Convenţia din 1951 sau care să reprezinte un argument valabil pentru susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 17 alin. (1), (3) şi (4) din Hotărârea Guvernului nr. 622/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, în temeiul dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, potrivit cărora aceasta „decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei”, dispoziţii coroborate cu cele ale art. 23 alin. (6) din aceeaşi lege, aceasta excepţie este inadmisibila.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (3), (5) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobată şi modificată prin Legea nr. 323/2001, excepţie ridicată de Mohammad Al Ali din Siria în Dosarul nr. 15.133/2001 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, Asef Sari din Turcia, Anwar Hossain din Bangladesh şi Nezir Gamel Akile Al Nashe din Irak în dosarele nr. 11.082/2002, nr. 9.851/2002 şi nr. 13.027/2002 ale Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.II. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 17 alin. (1), (3), şi (4) din Hotărârea Guvernului nr. 622/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 aprilie 2003.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Doina Suliman––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește