DECIZIE nr. 131 din 16 aprilie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 20/2001 pentru stabilirea unor măsuri referitoare la administrarea companiilor/societăţilor naţionale şi a celorlalte societăţi comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 20/2001, excepţie ridicată de Dan Vele în Dosarul nr. 6.270/2001 al Judecătoriei Braşov.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 2 aprilie 2002 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 16 aprilie 2002.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 1 iunie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 6.270/2001, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 20/2001, excepţie ridicată de Dan Vele într-o cauza civilă având ca obiect emiterea unei ordonanţe preşedinţiale în temeiul art. 581 din Codul de procedură civilă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile art. 1 alin. (2) din ordonanţa criticata, care dispun "încetarea contractului de management încheiat cu Societatea Comercială lt; lt;Rial gt; gt; – S.R.L. Braşov, deşi acesta nu a ajuns la termen", încalcă prevederile art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie.Judecătoria Braşov apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata întrucât "încetarea unui contract de administrare sau management trebuie dispusă sau constatată de către o instanţa judecătorească, iar excluderea de la competenţa instanţelor judecătoreşti a acestui fapt este contrară dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, fiind astfel îngrădit accesul liber la justiţie".Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, în esenta, se arata ca "încetarea în temeiul legii a contractului de management, încheiat în scopul administrării unei societăţi comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, nu împiedica partea nemultumita, în speta managerul (mandatarul), să se adreseze justiţiei cu privire la constatarea legalităţii încetării (revocării) contractului de management".Guvernul opineaza ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este inadmisibila. În acest sens se arata, pe de o parte, ca autorul excepţiei nu a expus motivele pentru care considera dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 20/2001 ca fiind contrare art. 21 din Constituţie, iar pe de altă parte, ca textul de lege criticat nu este incident în cauza, care, potrivit încheierii de sesizare, are ca obiect cererea de ordonanţa preşedinţială, în temeiul art. 581 din Codul de procedură civilă.Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 20/2001 pentru stabilirea unor măsuri referitoare la administrarea companiilor/societăţilor naţionale şi a celorlalte societăţi comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 15 februarie 2001. Textul criticat are următorul conţinut: „Contractele de administrare încheiate în baza dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/1999 privind administrarea companiilor/societăţilor naţionale, a societăţilor comerciale, la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, precum şi a regiilor autonome, şi contractele de management încheiate în temeiul Legii contractului de management nr. 66/1993, cu modificările şi completările ulterioare, încetează la data numirii noului consiliu de administraţie, dar nu mai târziu de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată în faţa instanţei de judecată, aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor art. 21 din Constituţie, potrivit cărora: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." … În cursul dezbaterilor la Curtea Constituţională, consemnate în Încheierea de şedinţa din 2 aprilie 2002, precum şi în notele scrise depuse la dosar s-a mai invocat şi încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale: art. 1 alin. (3) privind statul de drept, conform cărora în raporturile cu cetăţenii săi statul trebuie să se comporte în mod onest, loial şi rezonabil; art. 38 alin. (1), referitor la dreptul la munca şi libertatea alegerii locului de muncă, întrucât textul criticat nu se înscrie în sfera măsurilor corespunzătoare pentru asigurarea acestui drept; art. 43 care stabileşte obligaţia statului de a asigura cetăţenilor un nivel de trai decent, deoarece tuturor managerilor vizati de dispoziţiile criticate le-au fost desfăcute contractele de muncă; art. 49 privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau unor libertăţi, de vreme ce conţinutul normei legale care face obiectul excepţiei nu se regaseste în ipotezele acestei prevederi constituţionale; art. 51 care dispune în legătură cu obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor; art. 134 alin. (2) lit. f) conform căruia statul trebuie să asigure crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii.Se mai invoca, de asemenea, încălcarea prevederilor art. 6 din Pactul internaţional privind drepturile economice, sociale şi culturale, în sensul cărora statele părţi au obligaţia de a lua măsurile corespunzătoare asigurării dreptului la munca pentru cetăţenii lor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constata următoarele:Regula generală în materia administrării societăţilor comerciale pe acţiuni este stabilită prin dispoziţiile art. 134 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, dispoziţii potrivit cărora „(1) Societatea pe acţiuni este administrată de unul sau mai mulţi administratori, temporari şi revocabili. (2) Când sunt mai mulţi administratori, ei constituie un consiliu de administraţie”. Prin derogare de la aceasta regula, în temeiul art. 3 alin. 2 din Legea contractului de management nr. 66/1993, atribuţiile stabilite pentru administrator sau pentru consiliul de administraţie se exercită de către manager, care este parte în contractul de management. Contractul de management poate inceta, astfel cum prevede art. 16 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 66/1993, prin „revocarea managerului în cazul neîndeplinirii obligaţiilor din contract”. Legea nr. 66/1993 a fost abrogată expres prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 49/1999 privind administrarea companiilor/societăţilor naţionale, a societăţilor comerciale, la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, precum şi a regiilor autonome. Dar art. 1 din ordonanţa stabileşte ca administrarea societăţilor vizate de dispoziţiile sale se realizează de către administratori, în baza contractelor de administrare, iar, conform art. 3 alin. (1), „prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu dispoziţiile referitoare la administratori, cuprinse în Legea nr. 31/1990, republicată”. Însă la data de 25 iulie 2000 Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 49/1999 a fost respinsă prin Legea nr. 136/2000, lege care nu conţine dispoziţii referitoare la contractele de administrare încheiate în baza ordonanţei pe care o respinge, dar are ca efect repunerea în vigoare a Legii nr. 66/1993 privind contractul de management. Ca urmare, contractele de administrare încheiate deja în baza Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 49/1999 subzistă în paralel cu contractele de management încheiate prin reactivarea Legii nr. 66/1993. În aceasta situaţie, la data de 15 februarie 2001 a fost adoptată Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 20/2001 pentru stabilirea unor măsuri referitoare la administrarea companiilor/societăţilor naţionale şi a celorlalte societăţi comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar. Art. 1 alin. (1) din aceasta prevede că „pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă administrarea companiilor/ societăţilor naţionale şi a celorlalte societăţi comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar se face de către un consiliu de administraţie numit potrivit dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată” şi, pe aceeaşi dată, conform art. 5 din ordonanţa, se abroga orice alta dispoziţie contrară cu privire la administrarea societăţilor ce intra sub incidenţa ei.Curtea constata însă ca neconstituţionalitatea prevederilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 20/2001 a fost invocată într-o cauza având ca obiect cererea Consiliului Local al Municipiului Braşov, formulată în temeiul art. 581 din Codul de procedură civilă, în vederea emiterii unei ordonanţe preşedinţiale de evacuare a autorului excepţiei din sediul Societăţii Comerciale „Rial” S.R.L. din Braşov. Or, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, aceasta „[…] decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei”. Asa fiind, în acest dosar soluţionarea cauzei cu care a fost investită instanţa de judecată nu depinde de dispoziţiile de lege criticate ca fiind neconstituţionale şi, în consecinţa, în temeiul art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborate cu cele ale alin. (6) ale aceluiaşi articol, care prevăd ca „Dacă excepţia este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională”, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 20/2001 urmează să fie respinsă ca inadmisibila.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 20/2001 pentru stabilirea unor măsuri referitoare la administrarea companiilor/societăţilor naţionale şi a celorlalte societăţi comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar majoritar, excepţie ridicată de Dan Vele în Dosarul nr. 6.270/2001 al Judecătoriei Braşov.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 aprilie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește