Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL NR. 293 din 19 noiembrie 1996
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Nu exista acte care fac referire la acest act | |
Ioan Muraru – preşedinteViorel Mihai Ciobanu – judecătorMihai Constantinescu – judecătorIoan Deleanu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRaul Petrescu – procurorValer-Vasilie Bica – magistrat-asistentPe rol pronunţarea asupra recursului declarat de Societatea Comercială "Agrocom" – S.A. Bistrita împotriva Deciziei nr. 76 din 19 iunie 1996, prin care Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 13 din 31 ianuarie 1995 privind unele măsuri de accelerare a procesului de restructurare a regiilor autonome şi a societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, de intarire a disciplinei financiare şi de imbunatatire a decontărilor în economie.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 8 octombrie 1996 în prezenta recurentei şi a reprezentantului Ministerului Public, în absenta intimatei Banca Agricolă – S.A. – Sucursala judeteana Bistrita-Nasaud, legal citata, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a aminat pronunţarea pentru data de 15 octombrie 1996 şi apoi, la 29 octombrie 1996.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Decizia nr. 76 din 19 iunie 1996, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/1995.Pentru a pronunţa aceasta soluţie, Curtea a reţinut, în esenta, următoarele:– regimul special de supraveghere economico-financiară, instituit de aceasta ordonanţa pentru regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital majoritar de stat care înregistrează pierderi, fluxuri financiare negative, plati restante sau le lipsesc pieţele de desfacere, nu încalcă prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţie, privind ocrotirea egala a proprietăţii private indiferent de titular, asa cum se susţine în excepţia invocată;– dacă s-ar declara neconstitutionala limitarea aplicării ordonanţei numai la agenţii economici sus-menţionaţi – asa cum se cere prin excepţia ridicată – implicit regimul de supraveghere s-ar extinde la orice alt agent economic, ceea ce depăşeşte limitele controlului, întrucît Curtea ar îndeplini funcţia unui legislator pozitiv.Împotriva acestei decizii, Societatea Comercială "Agrocom" – S.A. Bistrita a declarat, în termen legal, recurs motivat, în esenta, cu aceleaşi considerente expuse în prima instanţa şi anume:a) limitarea avantajelor legate de regimul de supraveghere economico-financiară doar la regiile autonome şi la societăţile cu capital majoritar de stat încalcă principiul ocrotirii egale a proprietăţii indiferent de titular, prevăzut de art. 41 alin. (2) din Constituţie; … b) decizia recurată se referă la "agenţii economici cu capital de stat", or, Ordonanţa Guvernului nr. 13/1995 are în vedere şi societăţile comerciale cu capital majoritar de stat; … c) întrucît Ordonanţa Guvernului nr. 13/1995 se referă la societăţile comerciale cu capital majoritar de stat, implicit de prevederile ei beneficiază actionarii privati minoritari ai acestor societăţi, ceea ce este contrar ocrotirii egale a proprietăţii acestora cu aceea a acţionarilor din societăţile cu capital integral privat; … d) prin excepţie s-a urmărit eliminarea circumstantierii prevăzute la art. 2 din ordonanţa, referitoare la aplicarea regimului pe care îl instituie numai la agenţi economici cu capital de stat, ceea ce nu are semnificatia unei excepţii prin omisiune. … "În completarea probatoriului" aflat la dosarul cauzei, recurentul depune articolul "Încă o ordonanţa pentru iertarea de datorii a regiilor", publicat în ziarul "Adevărul" nr. 1.963 din 4 septembrie 1996, articol ce ar dovedi ca discriminarea faţă de agenţii economici cu capital privat, introdusă prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/1995, este percepută ca atare de opinia publică şi în care se contrapune acestui act normativ Ordonanţa Guvernului nr. 13/1996 care „se aplică tuturor debitorilor persoane fizice şi juridice, indiferent de forma de proprietate”.CURTEA,examinînd decizia atacată în raport cu motivele de recurs invocate, cu prevederile Constituţiei, ale Ordonanţei Guvernului nr. 13/1995 şi ale Legii nr. 47/1992 şi vazind concluziile recurentului şi ale reprezentantului Ministerului Public, retine următoarele:Guvernul, prin Ordonanţa nr. 13/1995, a stabilit unele măsuri pentru accelerarea procesului de restructurare a regiilor autonome şi a societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat. În esenta, prin aceasta ordonanţa se instituie un regim special de supraveghere economico-financiară pentru regiile autonome şi pentru societăţile comerciale în care statul deţine capitalul majoritar şi care înregistrează pierderi, fluxuri financiare negative, plati restante sau care nu au pieţe de desfacere, în scopul realizării unui flux financiar pozitiv, reducerii şi eliminării plăţilor restante şi încasării creanţelor, desfăşurării unor activităţi profitabile şi reducerii solicitărilor privind finanţarea din fonduri publice.Ordonanţa stabileşte ca regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital majoritar de stat aflate în regimul de supraveghere economico-financiară sunt obligate sa elaboreze programe de restructurare şi redresare financiară şi dispune ca acestea sa realizeze, prin conciliere între ele, restructurarea datoriilor restante pe calea reesalonarii, reducerii sau anulării. De asemenea, se prevede că băncile comerciale cu capital majoritar de stat, la cererea agenţilor economici sus-amintiti, vor proceda la reesalonarea creditelor restante, acestora acordindu-li-se şi posibilitatea de a beneficia de noi credite bancare garantate de Ministerul Finanţelor. Ordonanţa abiliteaza Ministerul Finanţelor şi consiliile locale şi judeţene sa acorde, la cerere şi în anumite condiţii, regiilor autonome şi societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, aminari şi reesalonari la plata impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat şi bugetelor locale, precum şi aminari, eşalonări, reduceri şi scutiri de majorări de întârziere calculate pentru neplata în termen a acestora.Pentru aplicarea prevederilor ordonanţei, Curtea dispune constituirea fondului de redresare financiară la dispoziţia Guvernului pentru acordarea unor facilităţi personalului disponibilizat în urma aplicării programelor de restructurare şi redresare financiară şi pentru acordarea de credite fără dobinda regiilor autonome şi societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, consumatori de energie electrica şi gaze naturale, aflaţi în incapacitate de plată şi care pot demonstra ca au luat toate măsurile necesare pentru a-şi îmbunătăţi situaţia financiară.Potrivit ordonanţei, pierderile înregistrate de agenţii economici, neacoperite pe seama profiturilor realizate, se lichidează prin reducerea corespunzătoare a fondului de rezerva, a patrimoniului propriu al regiei autonome sau a capitalului social al societăţii comerciale.Societatea Comercială "Agrocom" – S.A. Bistrita, motivindu-şi recursul, se referă exclusiv la art. 2, potrivit căruia: "În vederea accelerarii procesului de restructurare a regiilor autonome şi a societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, la propunerea ministerelor de resort şi a consiliilor locale sau judeţene, după caz, pentru regiile autonome, respectiv a Agenţiei de Restructurare, cu avizul Fondului Proprietăţii de Stat şi al ministerelor pentru societăţile comerciale cu capital majoritar de stat, Guvernul stabileşte, prin hotărâri, agenţii economici pentru care se instituie regimul special de supraveghere economico-financiară.Acest regim se instituie pentru regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital majoritar de stat care înregistrează pierderi, fluxuri financiare negative, plati restante sau care nu au piaţa de desfacere pentru utilizarea corespunzătoare a capacităţilor de producţie existente şi a căror activitate afectează desfăşurarea normală a proceselor din economie.Obiectivele regimului special de supraveghere economico-financiară sunt:a) realizarea unui flux financiar pozitiv; … b) reducerea şi, în final, eliminarea plăţilor restante şi încasarea creanţelor; … c) desfăşurarea unei activităţi economice profitabile şi reducerea solicitărilor privind finanţarea din fonduri publice". … în esenta, atât în motivarea excepţiei, cît şi în recurs, se invoca numai facilităţile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 13/1995 şi nu regimul de supraveghere economico-financiară în ansamblul sau, care afectează grav exerciţiul prerogativelor conferite proprietarului în exploatarea bunurilor ce îi aparţin. De aceea, ceea ce ordonanţa instituie este în principal un sistem de control şi de substituire în atributele proprietarului a unor agenţi guvernamentali – ministerele de resort, Agenţia de Restructurare, Ministerul Finanţelor etc. – în scopul elaborării şi executării unor programe de restructurare şi redresare economico-financiare a agentului economic avut în vedere, aprobate de Guvern, unele avantaje acordate în acest scop nefiind decît consecinţe corespunzătoare. Regimul economico-financiar astfel instituit este, însă, de neconceput – asa cum s-a arătat în decizia recurată – faţă de societăţile comerciale cu capital privat, întrucît ar avea semnificatia unei ingerinţe nejustificate în activitatea lor, capitalul social al societăţilor respective nefiind de stat. Este semnificativ în acest sens ca în cadrul acestor măsuri este şi reducerea capitalului social şi al patrimoniului agentului economic.Critica adusă deciziei recurate pentru ca se referă la "agenţii economici cu capital de stat" şi nu la agenţii economici cu capital majoritar de stat, avuti în vedere de Ordonanţa Guvernului nr. 13/1995, este pur speculativa, întrucît notiunile nu se exclud. În esenta, măsurile de restructurare au ca obiectiv protecţia capitalului de stat, ceea ce corespunde principiilor economiei de piaţa, potrivit cărora cel care deţine capitalul are rolul hotărâtor.De aceea măsurile de supraveghere nu sunt contrare ocrotirii egale a dreptului de proprietate ci, dimpotriva, corespund prerogativelor acestuia, iar generalizarea lor şi la agenţii economici privati ar avea semnificatia unei etatizari a economiei.Referitor la susţinerea ca de prevederile ordonanţei în discuţie beneficiază şi actionarii privati minoritari în societăţile comerciale cu capital majoritar de stat, este de observat ca ceea ce afectează regimul de supraveghere instituit prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/1995 este regimul de exploatare a proprietăţii societăţii, nu dreptul de proprietate asupra acţiunilor, iar dacă s-ar generaliza acest regim şi asupra agenţilor economici privati, într-adevăr prerogativele acţionarilor, pe care aceştia le exercita în cadrul adunării generale a acţionarilor, ar fi afectate. În fond, actionarii minoritari nu sunt beneficiarii măsurilor respective, ci suporta consecinţele lor, ca urmare a faptului ca într-o societate capitalul majoritar decide. De aceea generalizarea regimului de supraveghere – asa cum se cere prin excepţie – este contrară principiului constituţional al garantarii dreptului de proprietate prevăzut de art. 41 alin. (1) din Constituţie.Susţinerea ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/1995 nu ar avea semnificatia unei excepţii prin omisiune, asa cum retine decizia recurată, invocarea ei urmărind, în fapt, eliminarea circumstantierii avantajelor economico-financiare acordate de ordonanţa numai la agenţii economici cu capital majoritar de stat, nu poate fi primită, deoarece sensul acestei circumstantieri este tocmai eliminarea din câmpul reglementării a celorlalţi agenţi economici, asa încât, dacă ea ar fi înlăturată, generalizându-se regimul ordonanţei, s-ar modifica voinţa expresă şi indubitabila a legiuitorului astfel ca, în mod evident, Curtea ar îndeplini funcţia unui legiuitor pozitiv.În legătură cu articolul din ziarul "Adevărul" comunicat "în completarea probatoriului" şi cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 13/1996 la care acesta face referire, este de remarcat ca, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională nu statuează decît asupra problemelor de drept, iar ordonanţa, cum de altfel şi recurenta arata, nu abroga ordonanţa anterioară, nr. 13/1995, referindu-se doar la amînarea plăţii majorărilor de întârziere, inclusiv a dobinzilor datorate statului de către toate categoriile de debitori persoane juridice şi persoane fizice, lucru irelevant pentru soluţionarea recursului de faţa.Comparând prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 13/1995 cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 13/1996, se poate constata ca:– stabilesc măsuri aplicabile în ani diferiţi (1995 şi 1996) pentru situaţii din ani diferiţi (1994 şi 1995) şi, în principal, pentru categorii diferite de debitori ai statului;– finalitatea emiterii celor două ordonanţe diferă, de la instituirea unui regim special de supraveghere economico-financiară pentru anumiti agenţi economici, prima, la acordarea unor înlesniri referitoare la majorările de întârziere datorate de toţi debitorii statului, cea de-a doua.În esenta, atât prin excepţia invocată, cît şi prin recursul formulat, ceea ce urmăreşte autorul lor este sa beneficieze de unele avantaje prevăzute în Ordonanţa Guvernului nr. 13/1995, omiţând însă ca ele sunt consecinţa unui regim de supraveghere economico-financiară, ca expresie a interventionismului de stat în economie, şi ca acest regim este incompatibil cu principiul garantarii proprietăţii agenţilor economici cu capital privat. Deci ceea ce omite contestatorul este că nu poate beneficia de avantaje fără a suporta rigorile regimului de supraveghere care, în substanţa sa, nu este un regim de ocrotire a proprietăţii, ci de control în interesul capitalului de stat, acolo unde el este unic sau majoritar.Pentru motivele arătate şi vazind dispoziţiile art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 şi 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul declarat de Societatea Comercială "Agrocom" – S.A. Bistrita împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 76 din 19 iunie 1996.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 29 octombrie 1996.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent,Valer-Vasilie Bica–––––