DECIZIE nr. 130 din 26 aprilie 2001

referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crisana S.A. în Dosarul nr. 2.171/2000 al Tribunalului Arad Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 451C/2000, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Moldova – S.A. în Dosarul nr. 1.101/2000 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ. La apelul nominal în Dosarul nr. 451C/2000 se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă, pune concluzii de conexare a Dosarului nr. 451C/2000 la Dosarul nr. 450C/2000, deoarece cauzele au ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate. Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 451C/2000 la Dosarul nr. 450C/2000.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiilor ca fiind nefondate. Se apreciază ca dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 41. În acest sens se invoca şi jurisprudenta Curţii Constituţionale referitoare la constituţionalitatea acestor dispoziţii legale, menţionându-se Decizia nr. 4/2001.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constata următoarele:Prin Încheierea din 22 mai 2000, pronunţată în Dosarul nr. 2.171/2000 al Tribunalului Arad – Secţia comercială şi de contencios administrativ, precum şi prin Încheierea din 1 noiembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 1.101/2000 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepţii ridicate de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crisana – S.A. şi de Societatea de Investiţii Financiare Moldova – S.A.În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, al căror conţinut este identic, se susţine ca textul de lege criticat contravine art. 41 alin. (2) din Constituţie prin aceea ca dispune în mod abuziv scoaterea terenurilor agricole din capitalul social al societăţilor comerciale, deşi prin Hotărârea Guvernului nr. 746/1991 privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicării art. 36 şi 38 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 s-a stabilit modul de evaluare a terenurilor agricole şi valoarea acestora a fost inclusă în capitalul social. Se apreciază ca dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 impun „societăţilor comerciale să-şi reducă capitalul social, aceasta modificare aducând prejudicii acţionarilor care au fost improprietariti în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 746/1991„.Tribunalul Arad – Secţia comercială şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia i n Dosarul nr. 2.171/2000, apreciază ca "excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata, dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 fiind în contradictie flagrantă cu principiul constituţional al apărării dreptului de proprietate”.Curtea de Apel Galaţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia în Dosarul nr. 1.101/2000, considera ca dispoziţiile criticate sunt constituţionale, întrucât terenurile agricole prevăzute de dispoziţiile de lege criticate "nu au fost decât în administrarea societăţilor comerciale, prerogativele dreptului de proprietate aparţinând statului".Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţiile de neconstituţionalitate sunt neintemeiate. În esenta, se arata ca textul de lege criticat nu aduce atingere dreptului de proprietate privată, ci concretizează opţiunea politicii statului în privinta reformei economice şi a strategiei de privatizare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, dispoziţii al căror conţinut este următorul: „Terenurile agricole şi terenurile aflate permanent sub luciu de apa nu fac parte din capitalul social al societăţilor comerciale prevăzute la art. 1 şi 2.”Art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 prevăd:– Art. 1: "Prezenta ordonanţă de urgenţă stabileşte cadrul juridic privind privatizarea societăţilor comerciale agricole, care deţin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, constituite în conformitate cu prevederile Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, precum şi regimul concesionarii terenurilor proprietate publică şi privată a statului, aflate în exploatarea acestor societăţi.”;– Art. 2: "Prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă se aplică şi societăţilor comerciale rezultate din divizarea sau fuziunea societăţilor comerciale menţionate la art. 1, care deţin în exploatare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa."Autorii excepţiilor de neconstituţionalitate susţin ca dispoziţiile criticate contravin art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie, potrivit cărora "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular."Examinând excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata ca prevederile art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie, şi anume la cele ale art. 41 alin. (2) teza întâi. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 206 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 13 decembrie 2000, şi prin Decizia nr. 249 din 23 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 26 februarie 2001, Curtea Constituţională a reţinut, în esenta, următoarele:Din analiza actelor normative care, succesiv, au cuprins reglementări privind situaţia juridică a terenurilor agricole şi a celor aflate sub luciu de apa rezultă ca aceste categorii de terenuri nu au fost niciodată incluse în mod legal în capitalul social al societăţilor comerciale agricole. Chiar dacă Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, a prevăzut ca „Bunurile din patrimoniul societăţii sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu”, aceasta dispoziţie legală nu poate fi disociata, în ceea ce priveşte situaţia terenurilor agricole şi a celor aflate sub luciu de apa, de reglementările speciale intervenite după anul 1989 pentru clarificarea complexei probleme a situaţiei juridice a acestor terenuri. În acest sens, prin Legea nr. 9 din 31 iulie 1990 privind interzicerea temporară a înstrăinării terenurilor prin acte între vii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 1 august 1990, se stabilise deja ca „Până la adoptarea unei noi reglementări legale privind regimul fondului funciar se interzice înstrăinarea, prin acte între vii, a terenurilor de orice fel, situate înăuntrul sau în afară localităţilor”.De altfel, asa cum se retine în jurisprudenta Curţii Constituţionale, întreaga legislaţie ulterioară cu privire la terenurile agricole şi a celor aflate sub luciu de apa a avut în vedere ca aceste categorii de terenuri aflate în exploatarea societăţilor comerciale agricole nu erau în proprietatea acestor societăţi şi nu indreptatea includerea acelor terenuri în capitalul lor social.Asa fiind, Curtea Constituţională, prin deciziile pronunţate, a statuat ca art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 nu încalcă prevederile art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie, referitoare la garantarea dreptului de proprietate, deoarece societăţile comerciale nu au drept de proprietate asupra terenurilor la care se referă menţionată ordonanţa de urgenţă a Guvernului.Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea acestei soluţii, cele statuate anterior prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 206 din 17 octombrie 2000 şi nr. 249 din 23 noiembrie 2000 îşi menţin valabilitatea şi în dosarele de faţa.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (4) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/1999 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri agricole sau terenuri aflate permanent sub luciu de apa, excepţii ridicate de Societatea de Investiţii Financiare Banat-Crisana – S.A. în Dosarul nr. 2.171/2000 al Tribunalului Arad – Secţia comercială şi de contencios administrativ, precum şi de Societatea de Investiţii Financiare Moldova – S.A. în Dosarul 1.101/2000 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 aprilie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu──────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește