DECIZIE nr. 130 din 21 februarie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. 12 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorIon Tiucă – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. 12 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cuprom” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.049/2005 al Judecătoriei Zalău.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă ca neîntemeiată. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 64/1995, pune concluzii de respingere ca fiind inadmisibilă, deoarece aceste dispoziţii nu au legătură cu soluţionarea cauzei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 5 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 3.049/2005, Judecătoria Zalău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. 12 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Cuprom” – S.A. din Bucureşti, într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unei contestaţii la poprire.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 64/1995 vin în contradicţie cu prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 44 alin. (2) din Constituţie. În continuare, arată că dispoziţiile art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă vin în contradicţie cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece se creează un dezechilibru între creditor, pe de o parte, şi debitor, pe de altă parte. De asemenea, consideră că art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă vine în contradicţie cu prevederile art. 135 alin. (2) din Constituţie, deoarece se creează circumstanţele concurenţei neloiale, imposibilitatea efectuării de plăţi către terţii contractanţi fiind de natură a paraliza întreaga activitate economică a debitorului. Apreciază în continuare că dispoziţiile art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă vin în contradicţie cu prevederile art. 21 alin. (1) şi (2), ale art. 24 şi ale art. 53 din Constituţie.Judecătoria Zalău, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 64/1995, arată că acestea nu au incidenţă în cauza dedusă judecăţii. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, apreciază că aceasta este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 64/1995, arată că aceasta este inadmisibilă, deoarece aceste dispoziţii nu sunt aplicabile litigiului dedus judecăţii. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 454 din Codul de procedură civilă, arată că acestea nu contravin prevederilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, şi ale art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, ordonanţă aprobată cu modificări prin Legea nr. 219/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă: "Poprirea se înfiinţează fără somaţie, prin adresă însoţită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înştiinţându-se totodată şi debitorul despre măsura luată.";– Art. 12 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului: „Hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 44 alin. (2) referitoare la dreptul de proprietate privată, ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 135 alin. (2) referitoare la economia României.I. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă.Obiectul litigiului, în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, îl reprezintă soluţionarea unei contestaţii la poprire, iar dispoziţia art. 12 din Legea nr. 64/1995 se referă la faptul că hotărârile judecătorului-sindic sunt definitive şi executorii, ele putând fi atacate separat cu recurs. Curtea constată că dispoziţia art. 12 din Legea nr. 64/1995 nu are legătură cu soluţionarea cauzei, iar potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia”. Astfel, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 64/1995 să fie respinsă ca fiind inadmisibilă.II. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea au mai fost supuse controlului de constituţionalitate.Astfel, prin Decizia nr. 178 din 20 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 18 mai 2004, Curtea a statuat că dispoziţia de lege criticată nu contravine art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie, reţinând în esenţă că, pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în sensul tergiversării executării obligaţiilor ce le incumbă, legiuitorul a prevăzut în mod expres înfiinţarea popririi fără obligaţia somării prealabile a debitorului. Însă, în condiţiile în care respectivul debitor are posibilitatea de a lua cunoştinţă despre înfiinţarea popririi, textul de lege criticat nu lezează în nici un fel accesul liber la justiţie sau dreptul persoanei la apărare. Tot cu acea ocazie, cu privire la pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a statuat că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.Textul de lege criticat nu aduce atingere nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat.Cu privire la invocarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 135 alin. (2), Curtea, prin Decizia nr. 336 din 16 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 11 octombrie 2004, a reţinut că textul de lege criticat nu numai că nu nesocoteşte îndatorirea fundamentală a statului de a asigura cadrul favorabil dezvoltării economiei de piaţă, ci, dimpotrivă, dă expresie dispoziţiei constituţionale, astfel încât debitorul nu are decât să-şi execute voluntar şi cu bună-credinţă obligaţia certă, lichidă şi exigibilă constatată prin titlul executoriu, pentru a nu leza dreptul legal recunoscut al titularului creanţei, evitând distorsionarea raporturilor juridice comerciale, bazate pe libera iniţiativă şi concurenţă.Atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor pronunţate de Curte îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi, care să determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Cuprom” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.049/2005 al Judecătoriei Zalău.II. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 februarie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește