DECIZIE nr. 130 din 1 aprilie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 42/2002 privind încetarea aplicabilitatii unor facilităţi, aprobată cu modificări prin Legea nr. 406/2002



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorIoana Marilena Chiva – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 42/2002 privind încetarea aplicabilitatii unor facilităţi, aprobată cu modificări prin Legea nr. 406/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ifantis România” – S.R.L. din Otopeni în Dosarul nr. 1.124/2002 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin avocat Nichita Gheorghe, cu delegaţie la dosar, precum şi partea Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ilfov, prin consilier juridic Simona Tanciu, cu delegaţie la dosar.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prin avocat, solicita admiterea excepţiei, sustinand ca dispoziţiile criticate încalcă dreptul de proprietate al investitorilor străini, precum şi principiile statului de drept. Având în vedere ca, prin Legea nr. 35/1991 privind regimul investiţiilor străine, statul şi-a asumat obligaţia de a respecta un anumit regim juridic aplicabil investitorilor străini pe toată durata de activitate a acestora, precum şi ca, prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 42/2002, s-a prevăzut încetarea aplicabilitatii facilităţilor acordate conform Legii nr. 35/1991, considera ca statul şi-a încălcat propriile obligaţii şi astfel au fost infrante principiile statului de drept, precum şi dreptul de proprietate al investitorilor străini.Reprezentantul părţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ilfov solicita respingerea excepţiei ca inadmisibila, faţă de dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, având în vedere faptul ca de excepţia de neconstituţionalitate ridicată nu depinde soluţionarea cauzei. Obiectul cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată fiind o contestaţie introdusă de autorul excepţiei pentru anularea unui proces-verbal de constatare, emis de direcţia generală a finanţelor publice, prin care s-a constatat neplata impozitului pe profit în perioada 27 aprilie 1999-31 decembrie 1999, dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42/2002 nu au relevanta în cauza, deoarece aceasta a intrat în vigoare la data de 10 aprilie 2002. În subsidiar, solicita respingerea excepţiei ca neîntemeiată, având în vedere ca dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 şi ale art. 1 alin. (3) referitoare la dreptul de proprietate şi la principiile statului de drept.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibila, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, apreciind ca soluţionarea cauzei în faţa instanţei de judecată nu depinde de dispoziţiile criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 14 octombrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 1.124/2002, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului unic din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 42/2002 privind încetarea aplicabilitatii unor facilităţi, aprobată cu modificări prin Legea nr. 406/2002. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Ifantis România” – S.R.L. din Otopeni, în cadrul unui recurs declarat de aceasta împotriva unei sentinţe civile a Tribunalului Bucureşti, prin care i s-a respins, pe de-o parte, cererea de anulare a unei decizii şi a unui proces-verbal de control, ambele emise de direcţia generală a finanţelor publice, iar pe de altă parte, recunoaşterea scutirii de impozit pe profit pe o perioadă de 5 ani de la data începerii activităţii, respectiv pe perioada 27 aprilie 1999-27 aprilie 2004.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca abrogarea în mod expres a facilităţilor fiscale acordate investitorilor străini, în baza Legii nr. 35/1991 privind regimul investiţiilor străine, contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), potrivit cărora România este un stat de drept, în care drepturile şi libertăţile cetăţenilor reprezintă valori supreme şi sunt garantate. De asemenea, se susţine ca, „prin acordarea scutirii fiscale pentru o perioadă determinata investitorilor care indeplineau condiţiile legii privitoare la cuantumul şi destinaţia investiţiei, se poate considera ca Statul Roman a contractat faţă de aceştia o obligaţie patrimonială, pe care, atunci când o încalcă, creează în mod evident o vătămare a drepturilor de creanta ale acestora, care sunt garantate de art. 41 din Constituţie. În consecinţa, faţă de prevederile art. 41 alin. (3), încălcarea acestui drept nu se poate face fără o dreapta şi prealabilă despăgubire”.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ opineaza ca dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile constituţionale, deoarece "normele legale privind retragerea facilităţilor fiscale în baza Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42/2002 operează de la data intrării în vigoare a acestui act normativ – 28 martie 2002 – şi nu retroactiv de la data intrării în vigoare a actului normativ prin care s-au acordat facilităţile fiscale”.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate este neîntemeiată, deoarece diferitele facilităţi acordate investitorilor străini prin Legea nr. 35/1991, precum şi prin alte acte normative subsecvente nu au natura juridică a unui drept de creanta, iar instituirea sau încetarea lor „corespunde unor situaţii economice conjuncturale, existente într-o anumită perioada, fiind în corelare cu interesele economice naţionale, respectiv cu obligaţia statului de a asigura protejarea acestor interese potrivit art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie”. Cu privire la susţinerile autorului excepţiei, conform cărora dispoziţiile criticate ar contraveni prevederilor constituţionale referitoare la expropriere, Guvernul apreciază că nu sunt întrunite condiţiile specifice instituţiei exproprierii, a carei fizionomie juridică este stabilită prin dispoziţiile constituţionale ale art. 41 alin. (3) şi (5), precum şi prin acelea ale Legii nr. 33/1994.Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece acordarea unor facilităţi de către stat nu constituie un drept, asa cum susţine autorul excepţiei, de care trebuie să beneficieze anumite societăţi comerciale cu capital privat, ci un mijloc, aflat la indemana statului, prin care se atrag investitorii şi el este folosit în funcţie de anumiti factori economici şi sociali, în anumite etape. Acordarea acestor facilităţi presupune adoptarea unor acte normative care deroga de la principiile generale ale legii în materie, nu în sensul restrângerii unor drepturi, ci, dimpotriva, al largirii acestora.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile articolului unic din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 42 din 28 martie 2002 privind încetarea aplicabilitatii unor facilităţi (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 10 aprilie 2002), aprobată cu modificări prin Legea nr. 406 din 20 iunie 2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 27 iunie 2002), având următorul conţinut:– Articol unic: "Facilităţile în derulare, acordate conform Legii nr. 35/1991 privind regimul investiţiilor străine, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 2 august 1993, îşi încetează aplicabilitatea.”În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciază ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate următoarele prevederi constituţionale:– Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.";– Art. 41: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. … (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta şi prealabilă despăgubire. … (4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii. … (5) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiţie. … (6) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. … (7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma. … (8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii." … I. Analizând excepţia de neconstituţionalitate sub aspectul condiţiilor de admisibilitate, Curtea constata ca soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti depinde de prevederile criticate, deoarece litigiul are ca obiect, pe de-o parte, cererea de anulare a unei decizii şi a unui proces-verbal de control, ambele emise de direcţia generală a finanţelor publice, precum şi recunoaşterea scutirii de plată impozitului pe profit pe o perioadă de 5 ani de la data începerii activităţii, respectiv pe perioada 27 aprilie 1999-27 aprilie 2004.II. Cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor criticate, Curtea constata următoarele:În vederea atragerii investiţiilor străine în România, prin Legea nr. 35 din 3 aprilie 1991 (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 2 august 1993) s-au adoptat unele dispoziţii „de natura să asigure investitorilor străini garanţii şi facilităţi, precum şi folosirea integrală şi nelimitată a rezultatelor”. Între facilităţile acordate potrivit art. 14-17 din această lege se numara scutiri de la plata taxelor vamale pentru maşini, utilaje, instalaţii, echipamente, mijloace de transport, materii prime, materiale şi subansambluri importate necesare producţiei, precum şi scutiri sau reduceri de la plata impozitului pe profit.Curtea constata ca prin adoptarea acestei legi nu s-a încheiat un contract între statul român şi potentialii investitori străini, asa cum fără temei susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate şi nici nu s-a constituit în favoarea acestora un drept de proprietate sau un drept de creanta, ci s-a creat cadrul legislativ care, ţinând seama de imperativele trecerii de la economia de stat, centralizata, la economia de piaţa, să le ofere investitorilor străini un climat atragator de afaceri. Faptul ca dispoziţiile criticate prevăd încetarea aplicabilitatii acestor facilităţi nu poate avea, în consecinţa, semnificatia rezilierii unui contract şi, cu atât mai puţin, al încălcării dreptului de proprietate ori a drepturilor de creanta ale investitorilor, ci modificarea cadrului legislativ în raport cu conjunctura economică. Măsura nu este de natura sa prejudicieze investitorii străini, aceştia aflându-se, în continuare, în situaţia de a-şi desfăşura activitatea în condiţiile obişnuite ale economiei de piaţa, fără facilităţile care constituiau discriminări pozitive în raport cu ceilalţi participanţi la circuitul economic.Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (3), Curtea retine ca acestea nu au relevanta în cauza, deoarece dispoziţiile criticate nu instituie trecerea silită în proprietatea statului a unor bunuri proprietate privată.Pe de altă parte, Curtea retine ca încetarea facilităţilor acordate în urma cu 11 ani investitorilor străini corespunde obligaţiei statului, prevăzută în art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, de a proteja interesele naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară. Măsura este luată în limitele principiului statului de drept care presupune, în primul rând, respectarea Legii fundamentale de către toate autorităţile statului, deci şi de autoritatea legiuitoare, potrivit prevederilor art. 51 din Constituţie.Ca atare, Curtea constata ca dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 referitoare la protecţia proprietăţii private şi nici celor ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept.Faţa de cele mai sus arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (3), ale art. 41, 51, 134, art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 23 şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 42/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ifantis România” – S.R.L. din Otopeni în Dosarul nr. 1.124/2002 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din 1 aprilie 2003.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiva––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește