DECIZIE nr. 13 din 9 ianuarie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 3.177/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, considerând că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 2 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.177/44/2006, Curtea de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Marin Frunză cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 107 din 5 martie 2003, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. R/77/C/2003, pentru soluţionarea unui litigiu de muncă având ca obiect drepturi băneşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia critică art. 81 din Legea nr. 168/1999, considerând că încalcă dreptul la două grade de jurisdicţie, dreptul la un recurs efectiv la o instanţă naţională, dreptul de acces liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi la o judecată dreaptă şi nepărtinitoare, fiind contrar şi principiilor constituţionale referitoare la universalitatea drepturilor şi îndatoririlor, la egalitatea în drepturi şi la nediscriminare. În acest sens, arată că textul de lege criticat permite judecarea fondului de către instanţa de recurs şi în situaţia în care prima instanţă nu a judecat fondul cauzei, ci a respins acţiunea pe baza unei excepţii, astfel că nu mai există o a doua cale de atac asupra fondului.Curtea de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstitu-ţionalitate nu este întemeiată, textul de lege criticat urmărind asigurarea celerităţii procedurii în litigiile de muncă. De asemenea, arată că nici prevederile constituţionale, nici cele internaţionale invocate de autorul excepţiei nu instituie principiul dublului grad de jurisdicţie în materie civilă.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstitu-ţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, întrucât nu contravine nici uneia dintre dispoziţiile constituţionale şi reglementările internaţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, dispoziţii potrivit cărora, „(1) În caz de admitere a recursului, instanţa va judeca în fond cauza.(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în următoarele situaţii: … a) soluţionarea cauzei de instanţa de fond s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale referitoare la competenţă; … b) judecata în fond a avut loc în lipsa părţii care nu a fost legal citată." … În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 1, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 124 şi 126 din Constituţie, referitoare la statul român, la dreptul internaţional şi dreptul intern, la universalitate, la egalitatea în drepturi, la tratatele internaţionale privind drepturile omului, la accesul liber la justiţie, la dreptul la apărare, la înfăptuirea justiţiei şi la instanţele judecătoreşti.De asemenea, consideră că sunt încălcate reglementările cuprinse în art. 6, 13, 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, la interzicerea discriminării şi la interzicerea abuzului de drept, precum şi prevederile art. 1, 2, 6, 7, 8, 10, 11 şi 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la egalitatea în drepturi, universalitatea drepturilor şi a libertăţilor, dreptul la recunoaşterea calităţii de subiect de drept, dreptul la protecţia egală a legii, dreptul de a se adresa în mod efectiv instanţelor judiciare, dreptul la un proces echitabil, prezumţia de nevinovăţie şi la interzicerea oricăror acte care ar putea conduce la desfiinţarea unor drepturi sau libertăţi proclamate de Declaraţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege criticat instituie norme de procedură a căror stabilire revine, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţei exclusive a legiuitorului.Art. 81 din Legea nr. 168/1999 are ca scop asigurarea soluţionării cu celeritate a conflictelor de muncă, ţinând seama de specificul litigiilor de această natură.În ceea ce priveşte concordanţa textului de lege criticat cu prevederile constituţionale invocate, Curtea observă că acesta se aplică în mod egal pentru toate părţile litigiilor de muncă şi tuturor situaţiilor care se încadrează în ipoteza normei juridice, neinstituindu-se nicio discriminare.De asemenea, textul de lege examinat nu îngrădeşte în niciun fel accesul liber la justiţie şi nu prevede vreo derogare de la dispoziţiile şi garanţiile procedurale, astfel încât să se împiedice desfăşurarea în mod echitabil a procesului.În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia nu ar beneficia de un dublu grad de jurisdicţie cu privire la judecarea fondului cauzei, încălcându-se astfel şi dreptul la apărare, Curtea constată că nicio dispoziţie constituţională sau reglementare internaţională nu prevede numărul gradelor de jurisdicţie şi al căilor de atac ce trebuie prevăzute pentru diferite litigii. Singura obligaţie privind instituirea unui dublu grad de jurisdicţie, prevăzută de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se referă la cauzele penale, iar nu la cele civile. De altfel, textul de lege criticat se referă tocmai la o cale de atac, anume recursul împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă. Rejudecarea cauzei în fond sau chiar discutarea pentru prima oară a fondului în faţa instanţei de recurs nu este de natură să îngrădească exercitarea dreptului la apărare de către toate părţile procesului.De altfel, Curtea constată că art. 81 din Legea nr. 168/2001 a mai fost examinat sub aspectul constituţionalităţii prin prisma aceloraşi critici ca şi cele formulate în prezenta speţă, iar prin Decizia nr. 86 din 20 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 295 din 5 iunie 2001, şi Decizia nr. 165 din 22 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 14 iunie 2001, instanţa de contencios constituţional a respins aceste critici ca fiind neîntemeiate pe considerente ce îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 3.177/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 ianuarie 2007.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește