DECIZIE nr. 13 din 23 ianuarie 1997

referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330, art. 330^1 şi ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Popa – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorRaul Petrescu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursurilor formulate de Cosma Teodor Constantin (Dosarul nr. 94C/1996), Antus Rodica Liliana şi Dantzer Dragu Cristina (Dosarul nr. 126C/1996) împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 110 din 8 octombrie 1996.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 14 ianuarie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor, legal citate, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru data de 23 ianuarie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Curtea Suprema de Justiţie – Secţia civilă, prin încheierile din 24 aprilie 1996 şi 20 iunie 1996, pronunţate în dosarele nr. 488/1996 şi nr. 415/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330, art. 330^1 şi ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă, invocate de Cosma Teodor Constantin, Antus Rodica Liliana şi Dantzer Dragu Cristina.Prin Decizia nr. 110 din 8 octombrie 1996 Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi ale art. 330^2 alin. 2 din Codul de procedură civilă, a constatat ca excepţiile privind prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică hotărîrilor pronunţate înainte de data de 26 iulie 1993, iar excepţiile referitoare la art. 330^2 alin. 1 din acelaşi cod sunt lipsite de obiect. Aceasta soluţie s-a fundamentat pe Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, şi pe Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, ţinând seama de obligativitatea, în temeiul art. 145 alin. (2) din Constituţie, a deciziilor Curţii Constituţionale.Împotriva acestei decizii au fost declarate, în termen legal, recursuri în dosarele Curţii nr. 94C/1996 şi nr. 126C/1996.În Dosarul nr. 94C/1996 a declarat recurs Cosma Teodor Constantin, pentru următoarele motive:– încălcarea dispoziţiilor art. 125 alin. (3) şi ale art. 128 din Constituţie, în sensul că: "… instituirea unei cai de atac care poate fi exercitată oricând contravine principiilor statului de drept", afectindu-se autoritatea lucrului judecat, stabilitatea hotărîrilor judecătoreşti, raporturile juridice validate sau infirmate prin aceste hotărâri;– încălcarea art. 6 pct. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, potrivit căruia soluţionarea cauzelor civile şi penale trebuie să aibă loc "într-un termen rezonabil", ceea ce nu este cazul art. 330^1 din Codul de procedură civilă.Recursul declarat în Dosarul nr. 126C/1996 de Antus Rodica Liliana şi Dantzer Dragu Cristina este nemotivat, mentionindu-se doar ca decizia recurată a fost pronunţată fără citarea părţilor, dar fără a se critica acest fapt ca motiv de casare.Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucît excepţiile au fost respinse ca vadit nefondate, s-au solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului şi al Guvernului.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursurile formulate sunt neintemeiate, având în vedere ca reglementarea recursului în anulare a făcut obiectul unor decizii ale Curţii Constituţionale, definitive, care, potrivit dispoziţiilor art. 145 alin. (2) din Constituţie, preluate în art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor.Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, prevederile art. 330, art. 330^1 şi ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Referitor la recursul exercitat de Cosma Teodor Constantin, se constată că asupra motivelor de casare invocate Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivă şi obligatorie, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie – asa cum, de altfel, se motiveaza şi în decizia recurată, în care se arata ca:– dispoziţiile art. 128 şi ale art. 125 alin. (3) din Constituţie nu sunt incalcate, ele precizînd ca împotriva hotărîrilor judecătoreşti căile de atac se pot exercita în condiţiile stabilite de lege, iar competenţa şi procedura de judecată sunt tot cele stabilite de lege, fapt care a fost realizat prin dispoziţiile actuale ale Codului de procedura civilă, care prevăd calea de atac – recursul în anulare – şi condiţiile exercitării lui. Asadar, nici unul dintre textele Constituţiei, invocate, nu a fost violat;– puterea lucrului judecat şi stabilitatea hotărîrilor judecătoreşti nu sunt principii constituţionale; dar, chiar dacă s-ar face abstractie de acest fapt, este de reţinut ca aceste hotărâri, deşi definitive, pot fi atacate prin alte cai de atac legale, cum ar fi contestaţia în anulare şi revizuirea; faptul ca pentru recursul în anulare regimul termenului este diferit, nu înseamnă ca, pe aceasta cale, art. 330^1 din Codul de procedură civilă ar deveni neconstitutional;– practica Comisiei şi a Curţii Europene, rezultată din aplicarea art. 6 pct. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, este constanta în a aprecia ca invocată cerinţa a termenului rezonabil nu se analizează în abstract, ci se raportează de la caz la caz, în concret, tinindu-se seama de o serie de elemente specifice fiecărei pricini (durata procedurii, natura pretenţiilor, complexitatea procesului etc.); textul invocat nu are în vedere interzicerea unei cai de atac a carei exercitare ar putea doar ipotetic sa conducă la depăşirea unui termen rezonabil; simpla posibilitate de a se exercită oricând recursul în anulare nu contravine cerinței de a se soluţiona cauza într-un termen rezonabil, examinarea respectării ei facindu-se la o speta determinata.Din cele arătate, rezultă ca recursul este nefondat, urmînd a fi respins.Cît priveşte recursul declarat de Antus Rodica Liliana şi Dantzer Dragu Cristina, Curtea constata ca, faţă de prevederile art. 16 şi ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, precum şi ale art. 101 alin. 1, art. 102 alin. 1 şi ale art. 303 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, recursul, deşi introdus în termen, nu a fost motivat.Potrivit art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal.Cercetând decizia, potrivit art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanţa nu a reţinut nici un motiv de recurs de ordine publică pe care să-l invoce din oficiu cu privire la decizia care face obiectul recursului.Pentru cele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992, precum şi ale art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul formulat de Cosma Teodor Constantin împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 110 din 8 octombrie 1996.Constata ca recursul declarat de Antus Rodica Liliana şi Dantzer Dragu Cristina împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 110 din 8 octombrie 1996 este nul, nefiind motivat.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 23 ianuarie 1997.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește