DECIZIE nr. 13 din 19 ianuarie 2005

asupra sesizării de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 lit. n), art. 36 alin. (4), art. 91 alin. (2) lit. d), art. 98 alin. (2), art. 106 alin. (4), art. 110 alin. (1), art. 117 alin. (6), art. 119 alin. (1) şi art. 121 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (10) din Legea privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, în special, precum şi a prevederilor legii, în ansamblul său, sub aspectele criticate



1. Cu adresa nr. 51/892 din 30 noiembrie 2004, secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale sesizarea privind declanşarea controlului de constituţionalitate asupra dispoziţiilor art. 6 lit. n), art. 91 alin. (2) lit. d), art. 110 alin. (1), art. 117 alin. (6), art. 119 alin. (1) şi art. 121 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (10) din Legea privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, în special, precum şi a legii, în ansamblul său, sub aspectele criticate. Sesizarea a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, de un număr de 52 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului România Mare, şi anume: Ludovic Abiţei, Mitzura Domnica Arghezi, Ştefan Baban, Mitică Bălăeţ, Ioan Bîldea, Alexe Boboc, Augustin Lucian Bolcaş, Constantin Bucur, Florea Buga, Daniela Buruiană-Aprodu, Cristian Valeriu Buzea, Radu Ciuceanu, Emil Crişan, Gheorghe Dinu, Dumitru Dragomir, Constantin Duţu, Nicolae Enescu, Vlad Gabriel Hogea, Mircea Ifrim, Daniel Ionescu, Mihaela Ionescu, Smaranda Ionescu, Marius Iriza, Leonida Lari-Iorga, Nicolae Leonăchescu, Irina Loghin, Paul Magheru, Adrian Mărăcineanu, Ilie Merce, Ioan Miclea, Iulian Mincu, Costache Mircea, Ion Mocioi, Văsălie Moiş, George Moisescu, Adrian Moisoiu, Doru Dumitru Palade, Ştefan Păşcuţ, Constanţa Popa, Eugen Popescu, Gheorghe Pribeanu, Octavian-Mircea Purceld, Dumitru Puzdrea, Emil Rus, Octavian Sadici, Dănuţ Neculai Saulea, Paul Şnaider, Mircea Stoian, Marcu Tudor, Lia Olguţa Vasilescu, Nicolae Vasilescu şi Melania Vâlvă.Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 6.657 din 30 noiembrie 2004, formând obiectul Dosarului nr. 721A/2004.Autorii sesizării solicită Curţii Constituţionale declanşarea controlului de constituţionalitate a unor dispoziţii din Legea privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, întrucât:a) dispoziţiile art. 6 lit. n) din lege, potrivit cărora prin uniune se înţelege persoana juridică fără scop patrimonial, dacă prin lege specială nu se prevede altfel, constituită de către societăţi cooperative de aceeaşi formă şi de asociaţiile acestora la nivel judeţean, al municipiului Bucureşti şi la nivel naţional, în scopul reprezentării şi promovării intereselor economice, sociale şi culturale ale membrilor cooperatori şi ale membrilor asociaţi, conform prevederilor prezentei legi, limitează dreptul de asociere al societăţilor cooperative. Se consideră că limitarea constă în obligarea societăţilor cooperative la constituirea unor forme de organizare fără scop lucrativ, deşi, în conformitate cu art. 1 din Legea nr. 14/1968 cu privire la organizarea şi funcţionarea cooperaţiei meşteşugăreşti, acestea erau organizaţii cu caracter economic constituite prin asociere din iniţiativa proprie a meşteşugarilor, a persoanelor care au făcut ucenicia în cooperaţia meşteşugărească, precum şi a celor care vor să se califice la locul de muncă într-o meserie în cadrul cooperativelor. De asemenea, art. 4 din Legea nr. 14/1968 stabilea ca fiind organizaţii ale cooperaţiei meşteşugăreşti cooperativele meşteşugăreşti, uniunile de cooperative meşteşugăreşti şi Uniunea Centrală a Cooperativelor Meşteşugăreşti, precum şi unităţile anexe create de acestea, iar prevederile au fost menţinute în Decretul-lege nr. 66/1990 care a abrogat Legea nr. 14/1968. În continuare se arată că legea care face obiectul prezentei sesizări de neconstituţionalitate „nu numai că încalcă tradiţia şi specificul cooperaţiei meşteşugăreşti, dar încalcă şi prevederile art. 40 alin. (1) din Constituţie” referitoare la dreptul cetăţenilor de a se asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere. Tot astfel, se consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 4 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, potrivit cărora statul nu poate supune folosinţa drepturilor pe care el le asigură decât la limitările stabilite de lege, numai în măsura compatibilităţii lor cu natura drepturilor şi exclusiv în vederea promovării bunăstării generale într-o societate democratică. Art. 5 pct. 2 din acelaşi pact nu admite nici o derogare sau restricţie de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute prin legi, convenţii, regulamente sau cutume naţionale, sub pretextul că pactul nu recunoaşte sau recunoaşte într-o măsură mai mică aceste drepturi, iar pct. 5, partea I din Carta socială europeană revizuită, ratificată prin Legea nr. 74/1999, prevede că „toţi lucrătorii şi patronii au dreptul de a se asocia liber în organizaţii naţionale şi internaţionale pentru protecţia intereselor lor economice şi sociale”. Cap. II pct. 6 din Recomandarea privind promovarea cooperativelor, adoptată de Organizaţia Internaţională a Muncii, solicită statelor membre, printre care şi România, să creeze premisele politice şi cadrul juridic favorabil care să permită cooperativelor să-şi îndeplinească funcţiile conform valorilor şi principiilor cooperatiste, iar pct. 10 (2) al cap. III din recomandare prevede necesitatea consultării, de către guvernele statelor, a organizaţiilor cooperatiste şi organizaţiilor patronale şi sindicale în legătură cu elaborarea sau revizuirea legislaţiei, a politicilor şi a reglementărilor în materie de cooperaţie. Se arată că încălcarea acestor documente internaţionale constă în aceea că legea criticată grevează dreptul la libera asociere prin formele pe care le impune, contrare intereselor celor care se asociază. Lucrătorii din cooperaţia meşteşugărească s-au asociat în baza principiului liberei asocieri în organizaţii cooperatiste cu scop lucrativ; această lege le-a fost impusă membrilor cooperatori, pe care ei nu o agreează şi care contravine intereselor lor, fără consultare. Aşadar, sistemul de organizare a cooperaţiei, propus prin legea care face obiectul controlului de constituţionalitate, „rupe unitatea de concepţie şi de organizare a cooperaţiei, structurată în prezent într-o organizare unitară, omogenă, bazată pe aceleaşi principii economice şi juridice” şi „creează o organizare eterogenă, hibridă, aşezând la baza sistemelor cooperatiste persoane juridice cu caracter economic, lucrativ, iar la nivelul teritorial şi central, verigi din cu totul altă categorie – aceea a asociaţiilor fără scop lucrativ, asociaţii care în nici un sistem juridic din lume nu pot fi create prin lege, ci, ca şi fundaţiile, trebuie să fie opera voinţei libere a persoanelor fizice şi, eventual, şi juridice.”; … b) dispoziţiile art. 91 alin. (2) lit. d), potrivit cărora cererea de înscriere a asociaţiei/uniunii în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor va fi însoţită de avizul Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie, pentru conformitatea statutului cu prevederile prezentei legi, respectiv a legii speciale, dacă aceasta există, contravin art. 40 alin. (1) şi art. 44 alin. (2) din Constituţie, întrucât avizul Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie "constituie un instrument de imixtiune în prerogativele organizaţiilor cooperatiste ca proprietare ale bunurilor ce le aparţin în proprietate privată, garantată de Constituţie". Se mai consideră că, printr-o asemenea reglementare, "o categorie de agenţi economici – membrii cooperatori – este discriminată în raport cu alţi agenţi economici – lucrătorii din cadrul agenţilor economici constituiţi în baza Legii nr. 31/1990 sau a altor legi”. Totodată, coroborând art. 11 alin. (1) din Constituţie cu partea a V-a art. E şi H din Carta socială europeană revizuită, sunt încălcate şi principiile acesteia referitoare la necesitatea respectării drepturilor recunoscute de Cartă, fără deosebire de rasă, sex, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională, naştere sau orice altă situaţie, prevăzute în dreptul intern, tratate, convenţii sau acorduri bilaterale ori multilaterale şi care acordă un tratament mai favorabil persoanelor. Faţă de dispoziţiile constituţionale şi convenţionale menţionate, cerinţa avizului Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie „ridică un grav obstacol potenţial în calea libertăţii de asociere, prin aceea că instituie un veritabil drept de veto al unui organ al administraţiei publice la crearea unei structuri de organizare privată”, precum şi posibilitatea ca Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie să se pronunţe asupra oportunităţii creării persoanelor juridice cooperatiste; … c) dispoziţiile art. 110 alin. (1) din lege, care prevăd constituirea Consiliului consultativ al cooperaţiei ca organism fără personalitate juridică, cu rol consultativ, "legalizează amestecul brutal al statului în problemele sistemelor cooperatiste, prin Agenţia sa specializată pe lângă care se constituie această structură consultativă", precum şi "discriminarea dintre structurile de sorginte cooperatistă şi structurile economice constituite în baza Legii nr. 31/1990, în considerarea cărora nu s-a constituit un Consiliu Consultativ pe lângă Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie, în care aceste structuri să-şi desemneze delegaţi, iar Agenţia să exercite un control direct asupra lor”. „Această discriminare încalcă flagrant textul art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, precum şi prevederile Recomandării O.I.M. nr. 193/2002 cap. II pct. 7 (2)”. Aşa fiind, se consideră că prevederile art. 110 alin. (1) „nu corespund autonomiei cooperaţiei şi nici principiilor constituţionale ale ocrotirii proprietăţii private a organizaţiilor cooperatiste, principii ce dau expresie reglementărilor internaţionale în materie, reglementări la care România este parte.”; … d) prevederile art. 117 alin. (6), care dispun cu privire la dizolvarea de drept a organizaţiilor cooperatiste care nu şi-au înregistrat modificările statutelor în termenul de 9 luni de la intrarea în vigoare a legii contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât, potrivit principiului tempus regit actum, "regimul şi efectele unui act juridic rezultă din legea aplicabilă la momentul încheierii sale […] şi nu pot fi judecate în funcţie de prevederi legale ulterioare". În plus, se consideră că dizolvarea unei organizaţii asociative ca persoană juridică nu poate interveni decât ca o sancţiune pentru nerespectarea, de către unităţile din acel sistem, a unor norme imperative corespunzătoare ordinii publice, ceea ce nu se justifică în cazul entităţilor juridice existente la data prezentei legi. Se mai arată că şi alte dispoziţii ale art. 117, de exemplu "recensământul" membrilor cooperatori şi "popularizarea" lor prin presa locală, "reprezintă aplicarea unor prevederi abuzive". În concluzie, art. 117 alin. (6) din lege contravine art. 40 din Constituţie şi celor din documentele internaţionale anterior menţionate; … e) art. 119 alin. (1), potrivit căruia federalele teritoriale ale cooperativelor de consum, asociaţiile teritoriale ale organizaţiilor cooperaţiei meşteşugăreşti, Uniunea Naţională a Cooperativelor de Consum şi Asociaţia Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti nu pot înstrăina, cu orice titlu, clădirile sau terenurile aflate în patrimoniul lor până la data îndeplinirii procedurilor prevăzute la art. 117 alin. (1) din lege, contravine art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, întrucât această restricţie "nu constituie altceva decât crearea unei indisponibilizări legale a bunurilor din patrimoniul organizaţiilor cooperatiste, aceste bunuri fiind scoase în mod forţat din circuitul civil general pentru o perioadă determinată, încălcându-se astfel, în modul cel mai flagrant, dreptul de dispoziţie al proprietarului", statul intervenind "în problemele proprietăţii cooperatiste, proprietatea privată având un alt regim juridic decât proprietate publică a statului."; … f) art. 121 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (10), care dispune reorganizarea Asociaţiei Naţionale a Cooperaţiei Meşteşugăreşti – UCECOM şi a Uniunii Naţionale a Cooperativelor de Consum – CENTROCOOP şi modificarea statutelor lor în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legilor speciale, dar nu mai mult de 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, înfrânge "principiile constituţionale privind dreptul la libera asociere şi dreptul de proprietate privată, aşa cum sunt ele reglementate prin art. 40 şi 44 din Constituţia României". Se arată că dispoziţiile de lege menţionate încalcă aceste prevederi constituţionale prin aceea că impun condiţiile reorganizării unor persoane juridice preexistente, constituite prin libera asociere, în condiţiile stabilite de asociaţi, şi "care sunt anulate prin intervenţia statului, constând în aplicarea unor norme de reorganizare care, în fapt, conduc la desfiinţarea acestor persoane juridice". Totodată, prin aplicarea prevederilor de lege criticate, se încalcă "voinţa proprietarului, dreptul său de dispoziţie aşa cum este reţinut în textul art. 480 C.Civ., prin faptul că se impune în cadrul reorganizării o nouă redistribuire a patrimoniului cooperatist prin înfrângerea voinţei proprietarului, care este obligat să-şi dirijeze patrimoniul către societăţi de gradul II care nu au fost avute în vedere în momentul constituirii sale ca persoană juridică". Sancţiunea nerespectării art. 121 este lichidarea şi radierea din registrul comerţului a organizaţiilor cooperatiste care nu se supun regulilor impuse prin legea criticată. În sfârşit, se arată că aceste condiţii prevăzute de lege constituie o discriminare la adresa organizaţiilor cooperaţiei meşteşugăreşti, persoane juridice care au calitatea de agent economic, în raport cu ceilalţi agenţi economici, ceea ce este contrar art. 135 alin. (2) lit. a), b) şi g) din Constituţie. … 2. Cu adresa nr. 51/901 din 3 decembrie 2004, secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale sesizarea privind declanşarea controlului de constituţionalitate asupra dispoziţiilor art. 6 lit. n), art. 36 alin. (4), art. 91 alin. (2) lit. d), art. 98 alin. (2), art. 106 alin. (4), art. 110 alin. (1), art. 117 alin. (6), art. 119 alin. (1) şi art. 121 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (10) din Legea privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei. Sesizarea a fost formulată, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, de un număr de 56 de deputaţi aparţinând grupurilor parlamentare ale Partidului Social Democrat, ale Partidului Democrat, ale Partidului Naţional Liberal, minorităţilor naţionale şi independenţi, şi anume: Ioan Oltean, Vasile Bran, Nicolae Nan, Ioan Cîrstoiu, Alexandru Peres, Ştefan Popescu Bejat, Paula Ivănescu, Romeo Marius Raicu, Mihai Stănişoară, Gheorghe Albu, Marius Bogdan, Gheorghe Barbu, Victor Babiuc, Radu Berceanu, Anca Daniela Boagiu, Adrian Gurzău, Costică Canacheu, Teodor Cladovan, Teodor Tuducan, Mircea Man, Iulian Gabriel Bîrsan, Vasile Nistor, Ioan Onisei, Ioan Mogoş, Valentin Adrian Iliescu, Alexandru Mocanu, Marin Cristea, Adrian Gheorghe, Nicolae Sersea, Ilie Neacşu, Ioan Andrei, Tiberiu Sbârcea, Petre Posea, Pavel Târpescu, Ioan Dorel Zăvoianu, Nicoară Creţ, Augusta Maria Moş, Oana Manolescu, Ileana Stana Ionescu, Maria Lazăr, Ion Florentin Sandu, Anton Miţaru, Gheorghe Eugen Nicolăescu, Puiu Haşotti, Viorel Coifan, Octavia Monica Muscă, Mircea Ciopraga, Constantin Gheorghe Avramescu, Vasile Dănilă, Radu Stroe, Titu Nicolae Gheorghiof, Vasile Suciu, Ioan Rus, Alexandru Lăpuşan, Anton Ionescu şi Ioan Mihai Năstase.Sesizarea de neconstituţionalitate a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 6.754 din 3 decembrie 2004 şi constituie obiectul Dosarului nr. 727A/2004.Prin sesizare se solicită Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor art. 6 lit. n), art. 91 alin. (2) lit. d), art. 110 alin. (1), art. 117 alin. (6), art. 119 alin. (1) şi ale art. 121 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (10) din Legea privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, pentru motive similare celor formulate în sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 721 A/2004. În plus, în acest dosar se solicită Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra constituţionalităţii art. 36 alin. (4), art. 98 alin. (2) şi a art. 106 alin. (4) din aceeaşi lege, întrucât:– dispoziţiile art. 36 alin. (4) încalcă prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, prin aceea că "blochează activitatea decizională a organizaţiei cooperatiste şi în acelaşi timp se aduc grave prejudicii intereselor membrilor cooperatori asociaţi, participanţi la adunările generale". De asemenea, se apreciază că aceste dispoziţii sunt discriminatorii în raport cu regula stabilită prin art. 188 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, regulă care „constituie de fapt şi practica actuală a organizaţiilor cooperatiste care, în statutele lor şi-au stipulat acest principiu juridic care permite, în situaţii deosebite, funcţionarea principalului organ de decizie al societăţii cooperative – adunarea generală”;– dispoziţiile art. 98 alin. (2) sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 40 alin. (1), art. 44 alin. (2) şi ale art. 135 alin. (2) lit. a), prin aceea că asociaţiile şi uniunile constituite prin liberă asociere "sunt obligate, prin înfrângerea voinţei lor, să dirijeze o parte din fondurile proprii în afara reglementărilor cooperatiste, în alte sisteme economice cu care nu au de-a face, respectiv pentru constituirea de societăţi comerciale în condiţiile unei alte reglementări care nu este specifică organizării cooperatiste". Prin comparaţie, se arată că Legea nr. 31/1990 nu cuprinde dispoziţii care să oblige societăţile comerciale, „în mod compensatoriu, să-şi investească veniturile realizate în constituirea de organizaţii cooperatiste”;– art. 106 alin. (4), care acordă Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie competenţă de control în ceea ce priveşte respectarea prevederilor legii, în condiţiile liberei asocieri, încalcă prevederile constituţionale ale art. 40 alin. (1), art. 44 alin. (2) şi ale art. 135 alin. (2) lit. a). Se precizează că în cazul Legii nr. 31/1990 nu a fost stipulată o asemenea competenţă.În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizările au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului pentru a prezenta punctele lor de vedere cu privire la obiecţiile de neconstituţionalitate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul de vedere transmis în legătură cu sesizările de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din Legea privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, arată următoarele:– noţiunea de "uniune", astfel cum este definită la art. 6 lit. n) din lege, se înscrie sub aspect juridic înţelesului prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, aşa încât se apreciază că dispoziţiile art. 40 alin. (1) din Constituţie „nu au incidenţă în cauză, deoarece privesc dreptul de asociere liberă a cetăţenilor, persoane fizice, iar uniunea reprezintă, prin definiţie, o asociere între persoane juridice”. Se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 228 din 10 septembrie 2002, prin care aceasta s-a pronunţat cu referire la dreptul de asociere;– art. 36 alin. (4), care prevede reconvocarea adunării generale până la îndeplinirea condiţiilor stabilite prin alin. (2) şi (3), "nu numai că nu prejudiciază interesele membrilor cooperatori, ci sunt menite tocmai a ocroti aceste interese, astfel ca hotărârile adunării generale să fie luate cu o responsabilitate majoră faţă de cei reprezentaţi". Nu poate fi acceptată susţinerea conform căreia textul de lege criticat creează o discriminare a societăţilor cooperative în raport cu reglementările în vigoare privind societăţile comerciale, întrucât acestea "nu sunt şi nu se pot reorganiza în societăţi comerciale în sensul Legii nr. 31/1990„;– cerinţa prevăzută la art. 91 alin. (2) lit. d) din lege, potrivit căreia cererea de înscriere a uniunii sau asociaţiei în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor trebuie însoţită de avizul Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie, "vizează numai conformitatea statutului viitoarei asociaţii cu prevederile legii-cadru privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei sau altor legi speciale, după caz", "ceea ce nu implică vreo imixtiune în activitatea unor societăţi cooperative şi nu conţine elemente de natură a aduce atingere prerogativelor dreptului de proprietate privată asupra bunurilor ce aparţin acestora". Se consideră că această prevedere este în concordanţă cu dispoziţiile art. 7 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, precum şi cu dispoziţiile pct. 6 lit. c) din cap. II „Cadrul politic şi rolul autorităţilor” din Recomandarea Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 193/2002, astfel încât critica este neîntemeiată;– critica referitoare la prevederile art. 98 alin. (2) este neîntemeiată, întrucât acest text de lege nu are un caracter imperativ;– obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 alin. (4) din lege este neîntemeiată, deoarece Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie are rolul de a supraveghea reorganizarea sistemului cooperatist, cu respectarea principiilor cooperatiste, şi în concordanţă cu dispoziţiile Recomandării Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 193/2002, potrivit cărora statul trebuie să adopte măsuri de supraveghere a cooperativelor, cu respectarea autonomiei, în conformitate cu legislaţia şi practicile naţionale;– art. 110 din lege, care dispune constituirea Consiliului consultativ al cooperaţiei, format din reprezentanţi desemnaţi de uniunile cooperative existente, nu este contrar art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, ci dă expresie, în plan legislativ intern, prevederilor cap. II şi III din Recomandarea nr. 193/2002. Totodată Consiliul este partenerul de dialog al autorităţii competente în domeniu, în scopul realizării atribuţiilor sale stabilite la art. 4 din lege, iar reprezentantul Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie susţine politica statului privind sprijinirea şi dezvoltarea sistemului cooperatist din România, reglementat de alin. (2) al art. 4;– dizolvarea de drept, urmată de lichidare, în condiţiile legii, a organizaţiilor cooperative existente la data intrării în vigoare a legii, prevăzută la art. 117 alin. (6), criticat ca fiind contrar art. 15 alin. (2) din Constituţie, reprezintă "o sancţiune legală necesară pentru reorganizarea unitară a sistemului cooperatist, tocmai pentru a nu se crea o discriminare între statutul juridic al actualelor organizaţii cooperatiste şi cel al viitoarelor societăţi cooperative". Se arată că o măsură asemănătoare a fost adoptată şi prin Legea nr. 314/2001 pentru reglementarea situaţiei unor societăţi comerciale, pentru nerespectarea termenului prevăzut de art. 1 din aceasta. Art. 40 alin. (1) din Constituţie, invocat de asemenea, ca fiind încălcat, nu are legătură cu prevederile art. 117 alin. (6);– soluţia legislativă cuprinsă în art. 119 alin. (1) din lege, care interzice înstrăinarea clădirilor şi a terenurilor din patrimoniul federalelor şi asociaţiilor teritoriale, până la data îndeplinirii procedurilor prevăzute la art. 117 alin. (1), "este menită a preîntâmpina eventualele acte abuzive ale organizaţiilor cooperatiste aflate într-o astfel de situaţie, precum şi prejudicierea irevocabilă a intereselor legitime ale membrilor cooperatori". Aşa fiind, se consideră că textul de lege este în deplină concordanţă cu art. 53 din Constituţie privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi;– criticile privind neconstituţionalitatea art. 121 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (10) din lege, prin raportare la art. 40 alin. (1), art. 44 alin. (2) teza întâi, art. 135 alin. (2) lit. a), b) şi g) din Constituţie, nu sunt întemeiate, "întrucât măsura legislativă adoptată, respectiv dizolvarea de drept, urmată de lichidarea, în condiţiile legii, a acestor organizaţii cooperatiste, constituie sancţiunea legală necesară pentru reorganizarea unitară a sistemului cooperatist şi eliminarea oricărei discriminări între statutul juridic al actualelor organizaţii cooperatiste meşteşugăreşti, de consum existente la nivel naţional şi cel al viitoarelor structuri, asociaţii sau uniuni naţionale ale societăţilor cooperative şi ale asociaţiilor acestora". Se apreciază că art. 40 din Constituţie privind dreptul cetăţenilor la liberă asociere nu are legătură cu textul de lege criticat.Cu privire la susţinerile referitoare la încălcarea unor prevederi din documente internaţionale la care România este parte, se arată că "invocarea acestora nu are legătură cu obiecţiile de neconstituţionalitate, întrucât acestea privesc drepturi fundamentale ale omului, ale cetăţenilor, persoane fizice, în raport cu statul căruia aparţin, sau, după caz, drepturi sociale ale angajaţilor în raport cu angajatorii, decurgând din relaţiile de muncă".În sfârşit, în legătură cu susţinerea autorilor sesizării, potrivit căreia adoptarea prezentului proiect de lege s-a făcut cu încălcarea prevederilor pct. 10 alin. (2) din Recomandarea nr. 193/2002, se arată că din expunerea de motive a legii şi din Raportul comun asupra proiectului, elaborat de Comisia pentru industrii şi servicii şi Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare, rezultă că la dezbateri au participat în permanenţă reprezentanţi ai Asociaţiei Naţionale a Cooperaţiei Meşteşugăreşti UCECOM şi ai Uniunii Naţionale a Cooperativelor de Consum – CENTROCOOP.Guvernul, în punctul de vedere transmis cu privire la sesizările de neconstituţionalitate a unor dispoziţii din Legea privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, arată următoarele:– art. 6 lit. n), care defineşte uniunea ca fiind persoană juridică fără scop patrimonial, dacă prin lege specială nu se prevede altfel, nu limitează dreptul de asociere consacrat de art. 40 alin. (1) din Constituţie, întrucât, în sensul textului constituţional menţionat, asocierea se realizează potrivit prevederilor legale în vigoare în fiecare domeniu, astfel că existenţa unor norme ce trebuie respectate "reprezintă o circumstanţiere necesară a modului în care se poate exercita acest drept". De altfel, Curtea Constituţională a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 147 din 25 martie 2004, că dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii, şi nu împotriva ei, precum şi că legea poate institui anumite condiţii obligatorii privind constituirea şi desfăşurarea activităţii asociaţiilor; nu sunt încălcate nici tradiţia şi nici specificul cooperaţiei meşteşugăreşti prin raportare la art. 1 şi 4 din Legea nr. 14/1968, în prezent abrogată, deoarece aceste texte stabileau că sunt organizaţii cu scop patrimonial cooperativele meşteşugăreşti şi cooperativele de consum, iar nu şi fostele UCECOM şi CENTROCOOP. Art. 4 din lege reglementează constituirea societăţilor cooperative de gradul I ca entităţi cu scop patrimonial. Lit. n) a art. 6 din lege „prevede, ca excepţie, posibilitatea constituirii printr-o lege specială de uniuni cu scop patrimonial”, ceea ce nu încalcă art. 40 din Constituţie; legea respectă principiile şi valorile mişcării cooperatiste internaţionale, Recomandarea adoptată la Conferinţa Organizaţiei Internaţionale a Muncii din iunie 2002 privind „Promovarea cooperativelor”, precum şi specificul, istoricul şi tradiţia cooperaţiei în România;– nu se poate susţine neconstituţionalitatea art. 36 alin. (4) din lege, în raport cu art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, şi nici discriminarea organizaţiilor cooperatiste în situaţia introducerii unei condiţii speciale pentru întrunirea adunărilor generale, ordinare sau extraordinare, deoarece "între organizaţiile cooperatiste şi societăţile comerciale există deosebiri care justifică adoptarea unor măsuri speciale", deosebiri ce provin din "chiar natura societăţilor cooperatiste, formate din persoane fizice care desfăşoară în comun diverse activităţi";– art. 91 alin. (2) lit. d) din lege, referitor la solicitarea avizului Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie, în vederea înscrierii asociaţiei sau a uniunii în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, nu contravine art. 40 alin. (1) şi art. 44 alin. (2) din Constituţie, întrucât avizul Agenţiei, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, este cerut doar pentru conformitatea statutului asociaţiei/uniunii cu prevederile legii, iar nu pentru "oportunitatea creării persoanelor juridice", nu constituie o piedică în calea constituirii asociaţiei sau uniunii, ci doar însoţeşte cererea de înscriere a acestora în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, instanţa de judecată urmând să-l ia în considerare. În sensul celor arătate se invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 441 din 20 noiembrie 2003;– dispoziţiile art. 98 alin. (2) nu sunt contrare principiilor reglementate de art. 40 alin. (1), art. 44 alin. (2) şi de art. 135 alin. (2) din Constituţie, deoarece creează doar "o posibilitate", neobligând organizaţiile cooperatiste să înfiinţeze societăţi comerciale;– art. 106 alin. (4) din lege nu contravine prevederilor constituţionale privind libertatea de asociere şi nici celor care garantează dreptul de proprietate privată. Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie este instituţia al cărei scop este realizarea Programului de guvernare în domeniul sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, al celui cooperatist şi în domeniul comerţului interior, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 753/2003, modificată şi completată prin Hotărârea Guvernului nr. 2.007/2004, astfel că nu poate constitui „o imixtiune a statului […] în problemele private ale persoanelor juridice de drept privat”;– art. 110 alin. (1) din lege, referitor la constituirea Consiliului Consultativ al Cooperaţiei, nu contravine art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, întrucât din conţinutul alin. (1) al aceluiaşi articol rezultă că "legiuitorul a urmărit tocmai atragerea participării uniunilor naţionale, în mod democratic, la realizarea, în interesul acestora, a politicii statului privind sprijinirea şi dezvoltarea sistemului cooperatist în România"; prin intermediul acestui organism Guvernul va fi în permanentă legătură cu societăţile cooperatiste, "ceea ce va asigura adoptarea unor măsuri eficiente privind organizarea şi funcţionarea sistemului cooperatist din România";– art. 117 alin. (6) din lege, care dispune cu privire la modificarea, de către organizaţiile cooperatiste existente, a statutelor într-un anumit termen, sub sancţiunea dizolvării de drept, nu încalcă, aşa cum susţin autorii sesizării, principiul neretroactivităţii legii civile consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece, în scopul creării cadrului legal unitar pentru organizarea şi funcţionarea cooperaţiei în România, legiuitorul a prevăzut în art. 117 alin. (1) din lege un termen de 9 luni de la intrarea sa în vigoare, termen în care organizaţiile cooperatiste existente să îşi modifice statutele, în măsura în care acestea nu sunt conforme cu prezenta lege, şi să le înregistreze la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului. Modificarea actelor constitutive ale organizaţiilor cooperatiste deja existente este firească în situaţia în care cadrul legal de organizare şi funcţionare s-a schimbat. Desfiinţarea societăţilor cooperatiste nu operează de drept, ci după împlinirea termenului stabilit pentru efectuarea modificărilor ce asigură desfăşurarea activităţii lor în concordanţă cu noile prevederi legale, care nu pun în discuţie "funcţionarea anterioară a organizaţiilor cooperatiste" şi nici "aplicarea noii legi în cazul unor acte juridice consolidate în trecut". O procedură asemănătoare este stabilită şi de art. 53 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, precum şi de art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/1997 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale;– art. 119 alin. (1) din lege, care interzice înstrăinarea de către federalele teritoriale ale cooperativelor de consum, asociaţiile teritoriale ale cooperaţiei meşteşugăreşti, Uniunea Naţională a Cooperativelor de Consum şi Asociaţia Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti a clădirilor sau terenurilor aflate în patrimoniul lor până la data îndeplinirii procedurilor prevăzute la art. 117 alin. (1) din lege, este menit să "apere şi să conserve dreptul de proprietate şi bunurile în patrimoniul actual, până la constituirea noilor organe de decizie, şi să nu le aducă atingere";– art. 119 alin. (2) şi art. 120 din lege nu încalcă principiile constituţionale ale art. 40, 44 şi 135 din Constituţie, pentru aceleaşi considerente formulate în legătură cu susţinerile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 117 alin. (6).Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere în legătură cu sesizările de neconstituţionalitate formulate.Întrucât ambele sesizări se referă la constituţionalitatea unor dispoziţii din cuprinsul Legii privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, Curtea Constituţională, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a dispus conexarea Dosarului nr. 727A/2004 la Dosarul nr. 721A/2004, care a fost primul înregistrat.CURTEA,examinând sesizările de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, rapoartele judecătorilor-raportori, dispoziţiile art. 6 lit. n), art. 36 alin. (4), art. 91 alin. (2) lit. d), art. 98 alin. (2), art. 106 alin. (4), art. 110 alin. (1), art. 117 alin. (6), art. 119 alin. (1) şi ale art. 121 alin. (1), lit. a) şi b) şi alin. (10) din Legea privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine următoarele:Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor legale criticate.Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 lit. n), art. 36 alin. (4), art. 91 alin. (2) lit. d), art. 98 alin. (2), art. 106 alin. (4), art. 110 alin. (1), art. 117 alin. (6), art. 119 alin. (1) şi ale art. 121 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (10) din Legea privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, în special, precum şi legea, în ansamblul său, sub aspectele criticate.Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 6 lit. n): "uniune – persoană juridică fără scop patrimonial, dacă prin lege specială nu se prevede altfel, constituită de către societăţi cooperative de aceeaşi formă şi de asociaţiile acestora, la nivel judeţean, al municipiului Bucureşti şi la nivel naţional, în scopul reprezentării şi promovării intereselor economice, sociale şi culturale ale membrilor cooperatori şi ale membrilor asociaţi, conform prevederilor prezentei legi";– Art. 36 alin. (4): "În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de alin. (2) sau (3), adunarea generală ordinară sau extraordinară se va reconvoca până la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la cele două alineate, după caz.";– Art. 91 alin. (2) lit. d): "Cererea de înscriere va fi însoţită de următoarele documente: […]d) avizul Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie pentru conformitatea statutului cu prevederile prezentei legi, respectiv ale legii speciale, dacă aceasta există."; … – Art. 98 alin. (2): "Asociaţiile/uniunile pot înfiinţa societăţi comerciale în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, care pot participa la societăţile cooperative de gradul 2. Dividendele obţinute de asociaţii/uniuni din activităţile acestor societăţi, dacă nu se reinvestesc în acestea, se folosesc obligatoriu ca resurse pentru realizarea scopului şi obiectivelor asociaţiei/uniunii.”;– Art. 110 alin. (1): "Se constituie Consiliul consultativ al cooperaţiei, organism fără personalitate juridică, cu rol consultativ, pe lângă Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie, format din reprezentanţi desemnaţi de toate uniunile naţionale existente.";– Art. 117 alin. (6): "Organizaţiile cooperatiste care nu şi-au înregistrat modificările statutelor până la expirarea termenului prevăzut la alin. (1) se dizolvă de drept şi intră în lichidare, în condiţiile prevederilor art. 85-88 din prezenta lege.";– Art. 119 alin. (1): "Federalele teritoriale ale cooperativelor de consum, asociaţiile teritoriale ale organizaţiilor cooperaţiei meşteşugăreşti, Uniunea Naţională a Cooperativelor de Consum şi Asociaţia Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti nu pot înstrăina, cu orice titlu, clădirile sau terenurile aflate în patrimoniul lor până la data îndeplinirii procedurilor prevăzute la art. 117 alin. (1).";– Art. 121 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (10): "(1) Asociaţia Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti – UCECOM, înfiinţată prin Decretul-lege nr. 66/1990 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei meşteşugăreşti, şi Uniunea Naţională a Cooperativelor de Consum – CENTROCOOP, înfiinţată prin Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum, cu modificările ulterioare, se vor reorganiza cu respectarea prevederilor prezentei legi şi îşi vor modifica statutele în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legilor speciale, dar nu mai mult de 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, astfel:a) în una din formele de asociere prevăzute în titlul III al prezentei legi, şi anume asociaţie sau uniune naţională, după caz; … b) în societate cooperativă de gradul 2. […] … (10) În situaţia în care Asociaţia Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti şi Uniunea Naţională a Cooperativelor de Consum nu respectă prevederile prezentului articol, se dizolvă de drept şi intră în lichidare conform prevederilor prezentei legi, iar activul rămas în urma achitării sumelor datorate creditorilor se transmite organizaţiilor cooperatiste şi uniunilor care au contribuit la realizarea patrimoniului acestora şi care s-au înscris în registrul comerţului în conformitate cu prevederile prezentei legi". … Textele constituţionale considerate de autorii sesizării ca fiind încălcate prin textul de lege criticat sunt art. 11, art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 44 alin. (2), art. 135 alin. (2) lit. a), b) şi g) şi art. 136 alin. (5), care au următorul cuprins:– Art. 11: "(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. … (3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei."; … – Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile".– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 40 alin. (1): "Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.";– Art. 44 alin. (2): "Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.";– Art. 135 alin. (2) lit. a), b) şi g): "Statul trebuie să asigure:a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; … b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară; […] … g) aplicarea politicilor de dezvoltare regională în concordanţă cu obiectivele Uniunii Europene."; … – Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice."Autorii sesizării consideră, de asemenea, că sunt încălcate şi unele prevederi din documente internaţionale, astfel:– art. 4 şi art. 5 pct. 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 212/1974, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, potrivit cărora:– Art. 4: "Statele părţi la prezentul pact recunosc că, în ce priveşte folosinţa drepturilor asigurate de către stat în conformitate cu prezentul pact, statul nu poate supune aceste drepturi decât la limitările stabilite de lege, numai în măsura compatibilă cu natura acestor drepturi şi exclusiv în vederea promovării bunăstării generale într-o societate democratică.";– Art. 5 pct. 2: "Nu se poate admite nici o restricţie sau derogare de la drepturile fundamentale ale omului recunoscute sau în vigoare în orice ţară în virtutea unor legi, convenţii, regulamente sau cutume, sub pretextul că prezentul pact nu recunoaşte aceste drepturi sau le recunoaşte într-o măsură mai mică."– Partea I, pct. 5 din Carta socială europeană revizuită, ratificată prin Legea nr. 74/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, care prevede: „toţi lucrătorii şi patronii au dreptul de a se asocia liber în organizaţii naţionale sau internaţionale pentru protecţia intereselor lor economice şi sociale;”;– Art. E "Nediscriminarea" din partea a V-a a Cartei sociale europene revizuite: "Respectarea drepturilor recunoscute în prezenta cartă trebuie asigurată fără deosebire de rasă, sex, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, sănătate, apartenenţă la o minoritate naţională, naştere sau orice altă situaţie.";– Art. H "Relaţii între cartă şi dreptul intern sau acordurile internaţionale" din partea a V-a a Cartei sociale europene revizuite: "Prevederile prezentei carte nu vor aduce atingere dispoziţiilor dreptului intern şi ale tratatelor, convenţiilor sau acordurilor bilaterale ori multilaterale care sunt sau vor intra în vigoare şi care acordă un tratament mai favorabil persoanelor protejate.";– Cap. II din Recomandarea nr. 193 din 20 iunie 2002 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind promovarea cooperativelor, care prevede:– pct. 6: "Echilibrul social impune existenţa unui sector public şi a unui sector privat puternic, precum şi a unui puternic sector reprezentat de cooperative, organizaţii mutuale şi alte forme de organizare socială şi nonguvernamentală. În acest context, autorităţile publice trebuie să creeze premisele politice şi cadrul juridic favorabil, care să permită cooperativelor să-şi îndeplinească funcţiile conform valorilor şi principiilor cooperatiste enunţate la art. 3, tinzând spre:a) stabilirea unui cadru instituţional care să permită înregistrarea cooperativelor după formalităţi rapide, simple, puţin costisitoare şi cât mai eficiente; … b) promovarea unor politici care să aibă ca scop facilitarea constituirii unor rezerve, din care o parte pot fi indivizibile, şi a unor fonduri de solidaritate în cadrul cooperativelor; … c) adoptarea unor măsuri de supraveghere a cooperativelor, ţinând cont de condiţiile specifice naturii şi funcţiilor lor, cu respectarea autonomiei, în conformitate cu legislaţia şi practicile naţionale şi care să nu instituie un regim mai puţin favorabil decât cel acordat altor forme de întreprinderi sau organizaţii sociale; … d) facilitarea aderării cooperativelor la structuri cooperatiste care să răspundă în cea mai mare măsură nevoilor cooperatorilor; … e) încurajarea dezvoltării cooperativelor ca întreprinderi autonome şi autoadministrate, mai ales acolo unde au un rol important în furnizarea de servicii care nu sunt oferite şi de alţi furnizori."; … – pct. 7 (2): "Cooperativele trebuie să beneficieze de condiţii conform legislaţiei şi practicilor naţionale care să nu fie mai puţin favorabile decât cele de care beneficiază celelalte forme de societăţi comerciale sau organizaţii sociale. Dacă este cazul, guvernele trebuie să adopte măsuri de sprijin în favoarea activităţii cooperatiste, în ceea ce priveşte anumite obiective de politică socială şi publică, cum ar fi promovarea creării de noi locuri de muncă sau dezvoltarea de activităţi care se adresează grupurilor sau zonelor defavorizate. Aceste măsuri pot include, între altele şi pe cât posibil, facilităţi fiscale, tarifare, facilitarea accesului la executarea de lucrări publice şi adoptarea de dispoziţii speciale în materia contractelor publice.";– Cap. III din Recomandarea nr. 193 din 20 iunie 2002 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind promovarea cooperativelor: "Implementarea politicilor publice de promovare a cooperativelor", care prevede:– pct. 10 (2): "Guvernele trebuie să consulte organizaţiile cooperatiste, organizaţiile patronale şi sindicale, asupra elaborării sau revizuirii legislaţiei, a politicilor şi reglementărilor în materie de cooperaţie."Examinând sesizările de neconstituţionalitate formulate, Curtea Constituţională reţine că acestea vizează prevederile art. 6 lit. n), art. 36 alin. (4), art. 91 alin. (2) lit. d), art. 98 alin. (2), art. 106 alin. (4), art. 110 alin. (1), art. 117 alin. (6), art. 119 alin. (1) şi ale art. 121 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (10) din Legea privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, în special, precum şi legea, în ansamblul său, sub aspectele criticate:a) În opinia autorilor sesizării, art. 6 lit. n) din lege, care defineşte termenul de uniune, limitează dreptul de asociere al societăţilor şi asociaţiilor cooperative prin obligarea acestora de a se constitui în uniuni – persoane juridice fără scop patrimonial, deşi în mod tradiţional ele au avut scop lucrativ. Se consideră astfel că sunt încălcate prevederile art. 40 alin. (1) din Constituţie, precum şi o serie de dispoziţii din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, Carta socială europeană revizuită şi Recomandarea Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind promovarea cooperativelor nr. 193 din 20 iunie 2002. … În legătură cu dreptul de asociere, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 228 din 10 septembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 734 din 8 octombrie 2002, reţinând că acesta este un drept fundamental, social-politic, care se încadrează, în general, în categoria libertăţilor de opinie, alături de libertatea conştiinţei, libertatea de expresie etc. Asociaţiile la care se referă art. 40 alin. (1) din Constituţie nu au scopuri lucrative, nu urmăresc obţinerea sau împărţirea unor beneficii. Prin aceeaşi decizie s-a mai reţinut că art. 37 din Constituţie, devenit art. 40, ca urmare a renumerotării textelor determinate de Legea de revizuire a Constituţiei, „nu poate fi socotit temeiul juridic al creării unor societăţi comerciale sau a altor asociaţii cu caracter lucrativ sau, eventual, al persoanelor juridice, care sunt de domeniul legii civile, al dreptului privat”, precum şi că acelaşi text constituţional „se referă la asociere ca rezultat al exercitării unei libertăţi fundamentale în baza căreia se constituie o asociaţie de drept public, al cărei temei este însăşi libertatea de asociere, iar nu contractul, care constituie temeiul asociaţiilor şi al societăţilor de drept privat”. Examinând textul de lege criticat, coroborat cu dispoziţiile art. 89 alin. (1) din lege, se poate observa faptul că uniunea nu poate avea decât semnificaţia unei posibilităţi pentru societăţile cooperative de a se afilia la nivel judeţean şi naţional în scopul promovării unor interese ale membrilor lor, şi nicidecum semnificaţia unei obligaţii. De aceea, prin această reglementare, legiuitorul nu a încălcat dispoziţiile constituţionale ale art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere, textul respectiv neavând incidenţă asupra constituirii înseşi a societăţilor cooperative, care, astfel cum se precizează la art. 7 alin. (1) din lege, se constituie pe baza consimţământului liber exprimat al membrilor lor.Aşa cum prevede art. 89 alin. (1) din lege, uniunile reprezintă şi apără interesele societăţilor cooperative membre în relaţiile cu toate celelalte subiecte de drept, ele nu ar putea desfăşura activitate economică, intrând în concurenţă cu acestea. S-ar încălca astfel dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.De menţionat faptul că, în jurisprudenţa sa constantă, Curtea Constituţională a statuat că "dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii şi nu împotriva ei" (Decizia nr. 147/2004), reţinând în acest sens că „legea poate institui anumite condiţii obligatorii privind constituirea şi desfăşurarea activităţii asociaţiilor”.Nu se poate reţine nici critica potrivit căreia prin dispoziţiile art. 6 lit. n) din lege sunt înfrânte prevederile art. 4 şi 25 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ale pct. 5 din Carta socială europeană revizuită, partea I, precum şi ale pct. 6 din cap. II din Recomandarea privind promovarea cooperativelor, acestea neavând vreo semnificaţie deosebită pentru soluţionarea acestei obiecţii de neconstituţionalitate. De altfel, autorii sesizării nu arată în ce mod textul de lege criticat contravine reglementărilor internaţionale menţionate.În ceea ce priveşte faptul că prin reglementările anterioare, aplicabile în materie, toate formele organizatorice ale cooperaţiei meşteşugăreşti au avut caracter şi scop lucrativ, iar prin dispoziţia art. 6 lit. n) din lege se încalcă tradiţia şi specificul cooperaţiei meşteşugăreşti, se observă că acestea nu pot constitui argumente de neconstituţionalitate.De altfel, tradiţia nu priveşte doar Legea nr. 14/1968 şi Decretul-lege nr. 66/1990 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei meşteşugăreşti. Ar fi fost corect, dacă autorii aveau în vedere şi reglementările privind cooperaţia, în general, înainte de 1948, cum ar fi, de exemplu, Codul cooperaţiei din 1928, Legea nr. 33 din 28 martie 1929 pentru organizarea cooperaţiei şi Legea pentru organizarea cooperaţiei din 1935, potrivit cărora societăţile cooperative se puteau asocia în federale numai pentru operaţiuni în vederea satisfacerii nevoilor cooperativelor asociate.b) Dispoziţiile art. 36 alin. (4) din lege, referitoare la reconvocarea adunării generale a membrilor cooperatori, ordinară sau extraordinară, până la îndeplinirea condiţiilor legale privind convocarea, prevăzute la alin. (2) sau (3) al textului, sunt, în opinia autorilor sesizării, discriminatorii în raport cu prevederile art. 188 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi blochează activitatea decizională a organizaţiilor cooperatiste, aducând grave prejudicii intereselor membrilor cooperatori. Se consideră că se încalcă astfel art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, care prevede obligaţia statului de a asigura crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. … Examinând această susţinere, Curtea reţine că dispoziţiile art. 36 alin. (4), care prevăd condiţiile speciale pentru convocarea adunărilor generale ordinare sau extraordinare ale societăţilor cooperative, sunt în interesul cooperatorilor, fără ca reglementarea să contravină prevederilor constituţionale menţionate.În legătură cu susţinerea potrivit căreia art. 36 alin. (4) din lege este discriminatoriu în raport cu Legea nr. 31/1990, care nu conţine asemenea dispoziţii în ceea ce priveşte societăţile comerciale, Curtea reţine că acestea din urmă au un statut juridic diferit de cel al societăţilor cooperative, ceea ce justifică şi deosebirea de reglementare. De altfel, referirea la neconcordanţa dintre, pe de o parte, art. 188 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 şi, pe de altă parte, art. 36 alin. (4) din legea supusă controlului de constituţionalitate nu are relevanţă în cauză, întrucât eventuala necorelare există între dispoziţiile unor legi diferite, şi nicidecum faţă de dispoziţii constituţionale. Aşadar, diferenţa de reglementare între societăţile comerciale şi societăţile cooperative nu constituie un motiv de neconstituţionalitate. Este dreptul suveran al legiuitorului de a stabili statute juridice diferite pentru persoane juridice cu activitate diferită.c) Art. 91 alin. (2) lit. d) din lege, care dispune că cererea de înscriere a asociaţiei/uniunii în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei este însoţită de avizul Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie, în vederea dobândirii personalităţii juridice a asociaţiei/uniunii cooperative, este considerat neconstituţional, cu motivarea că acest aviz reprezintă o imixtiune a statului în activitatea unor agenţi economici cu capital privat şi un obstacol potenţial în calea libertăţii de asociere, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 40 alin. (1) şi art. 44 alin. (2) din Constituţie. … În ceea ce priveşte raportarea neconstituţionalităţii art. 91 alin. (2) lit. d) la art. 40 din Constituţie, referitor la dreptul de asociere, urmează a se constată că textul de lege criticat este cuprins în titlul III "Asociaţiile, uniunile judeţene şi uniunile naţionale". Potrivit art. 89 alin. (1) din acelaşi titlu, "Societăţile cooperative se pot asocia în mod liber şi voluntar, pe baza hotărârilor adunărilor generale ale acestora, în asociaţii şi uniuni constituite în scopul de a asigura reprezentarea şi apărarea intereselor societăţilor cooperative asociate în relaţiile cu administraţia publică, autoritatea de stat, alte persoane fizice sau juridice, publice ori private, organisme internaţionale şi cu asociaţii internaţionale echivalente, precum şi pentru susţinerea şi promovarea principiilor cooperatiste, conform prevederilor prezentei legi." Celelalte alineate ale textului, precum şi art. 90 dispun cu privire la modalităţile de constituire şi de dobândire a personalităţii juridice ale asociaţiei sau uniunii, iar art. 91 reglementează procedura de înscriere în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei de la sediul asociaţiei sau fundaţiei. Aşadar, cerinţa obţinerii avizului Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie sub aspectul conformităţii statutului cu prevederile legii este ulterioară constituirii acestora, iar avizul menţionat este unul dintre documentele care însoţesc cererile acestora de înscriere în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor, în scopul dobândirii personalităţii juridice. Aşa fiind, art. 91 alin. (2) lit. d) din lege nu încalcă dreptul constituţional la asociere prevăzut de art. 40 din Constituţie şi nici dispoziţiile din actele normative convenţionale şi internaţionale invocate, cu care textul din Legea fundamentală este în concordanţă. În acelaşi sens a statuat Curtea Constituţională şi prin Decizia nr. 441 din 20 noiembrie 2003, cu prilejul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 5 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii.În ceea ce priveşte invocarea încălcării prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituţie, referitoare la garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii, urmează a se constată că aceste prevederi nu sunt incidente în cauză, întrucât, potrivit art. 89 alin. (2) din lege, "Pentru a constitui asociaţii sau uniuni, societăţile cooperative pun în comun şi fără drept de restituire un aport în bani şi/sau în natură şi activează pe baza experienţei manageriale pentru realizarea scopului şi obiectivelor propuse", adică reprezentarea şi apărarea intereselor societăţilor cooperative asociate în relaţiile interne şi cu alte organisme internaţionale.Avizul Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie nu presupune o imixtiune a unui organ de stat în constituirea uniunilor şi asociaţiilor. Ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, aceasta urmăreşte doar asigurarea respectării dispoziţiilor legale, iar avizul este dat după ce societăţile cooperative au convenit să formeze astfel de structuri organizatorice şi funcţionale. În acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 44 din 4 februarie 2003, care arată că avizul organului administrativ de specialitate nu reprezintă o autorizaţie administrativă prealabilă, neputând da naştere astfel la abuzuri administrative. Pentru aceleaşi argumente, acest text nu contravine nici prevederilor art. E şi H din Carta socială europeană revizuită, partea a V-a. În ceea ce priveşte „discriminarea legislativă” a membrilor cooperatori în raport cu alte „categorii de lucrători din cadrul agenţilor economici constituiţi în baza Legii nr. 31/1990 sau a altor legi”, Curtea reţine că aceasta nu are nici o legătură cu principiul nediscriminării consacrat de art. 4 alin. (2) din Constituţie, care determină criteriile nediscriminării, şi anume: rasa, naţionalitatea, originea, etnia, limba, religia, sexul, opinia, apartenenţa politică, averea sau originea socială.d) Art. 98 alin. (2) din lege stabileşte că asociaţiile/uniunile pot înfiinţa societăţi comerciale în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990, şi care pot participa la societăţile cooperative de gradul II, iar dividendele obţinute de asociaţii/uniuni din activităţile societăţilor, dacă nu se reinvestesc în acestea, se folosesc în mod obligatoriu ca resurse pentru realizarea scopului şi obiectivelor asociaţiei/uniunii, ceea ce este socotit ca fiind contrar prevederilor constituţionale ale art. 40 alin. (1), art. 44 alin. (2) şi ale art. 135 alin. (2) lit. a). În opinia autorilor sesizării, contrarietatea constă în aceea că asociaţiile şi uniunile constituite prin liberă asociere „sunt obligate, prin înfrângerea voinţei lor, să dirijeze o parte din fondurile proprii în afara reglementărilor cooperatiste, în alte sisteme economice cu care nu au de-a face, respectiv pentru constituirea de societăţi comerciale în condiţiile unei alte reglementări care nu este specifică organizării cooperatiste”. … În legătură cu aceste susţineri, Curtea observă că înfiinţarea de societăţi comerciale de către asociaţii sau uniuni este prevăzută prin textul de lege criticat ca o posibilitate, iar nu ca o obligaţie, o dispoziţie asemănătoare fiind cuprinsă şi în Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii.Aşadar, Curtea nu poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 40 alin. (1), referitoare la dreptul cetăţenilor de a se asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere, ale art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea în mod egal prin lege a proprietăţii private, indiferent de proprietar, şi ale art. 135 alin. (2) lit. a), care dispun în legătură cu obligaţia statului de a asigura crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.Ar fi ilegal ca astfel de venituri să fie investite în alte structuri economice şi nu pentru consolidarea economică a celor care le-au constituit, dând astfel expresie dreptului la asociere şi dreptului de proprietate privată, contribuind în acest fel, aşa cum rezultă din art. 135 alin. (2) din Constituţie, la crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii membrilor lor.e) Art. 106 alin. (4) din lege, care prevede că "Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie reprezintă autoritatea competentă care asigură respectarea prevederilor prezentei legi", încalcă, în opinia autorilor sesizării, aceleaşi dispoziţii din Constituţie invocate şi în legătură cu neconstituţionalitatea art. 98 alin. (2) din lege şi cu aceeaşi motivare. Aşa fiind, rezultă că art. 40 alin. (1), art. 44 alin. (2) şi art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie nu au relevanţă faţă de conţinutul textului de lege criticat. … Prin urmare, este de observat că, aşa cum rezultă din Hotărârea Guvernului nr. 753/2003 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie, modificată şi completată prin Hotărârea Guvernului nr. 2.007/2004, înfiinţarea acestei agenţii are drept scop realizarea unui program de dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, precum şi a celui cooperatist, iar dispoziţia criticată, care stabileşte că agenţia este autoritatea competentă să asigure respectarea prevederilor prezentei legi, nu contravine textelor din Constituţie invocate ca fiind încălcate.f) În opinia autorilor sesizării, art. 110 alin. (1) din lege, referitor la constituirea Consiliului consultativ al cooperaţiei, ca organism fără personalitate juridică, pe lângă Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie, format din reprezentanţi desemnaţi de toate uniunile naţionale existente, creează o discriminare a organizaţiilor cooperatiste faţă de celelalte categorii de agenţi economici şi contravine dispoziţiilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, potrivit cărora statul se obligă să asigure libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale. … Examinând această susţinere, Curtea reţine că art. 110 alin. (1) din lege dispune cu privire la constituirea Consiliului consultativ al cooperaţiei, ca organism cu rol consultativ şi fără personalitate juridică, format din reprezentanţi ai uniunilor naţionale şi care potrivit alin. (2) al art. 110 reprezintă şi susţine politica Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie privind sprijinirea şi dezvoltarea sistemului cooperatist din România, preia şi transmite agenţiei toate deciziile luate în conformitate cu prevederile legii. Principalele atribuţii ale Consiliului consultativ, astfel cum sunt stabilite la alin. (3) al aceluiaşi articol, sunt chiar în sensul sprijinirii şi dezvoltării sistemului cooperatist şi al aplicării politicii statului în acest domeniu, ceea ce nu contravine prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, astfel că nici această critică nu poate fi reţinută.Pe de altă parte, din examinarea susţinerilor autorilor sesizării reiese că aceştia neagă competenţa legiuitorului, recunoscută chiar de textul constituţional invocat ca fiind încălcat, de a stabili condiţiile de exercitare a drepturilor în acord cu interesul general, precum şi faptul că reprezentantul Agenţiei Naţionale pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie în Consiliul consultativ are vot consultativ, iar agenţia, ca organ specializat al administraţiei publice centrale, îndeplineşte, în principal, atribuţii pentru gestionarea ajutorului pe care statul îl acordă sectorului cooperatist al economiei în considerarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 135.g) Prevederile art. 117 alin. (6) din lege, referitoare la dizolvarea de drept a organizaţiilor cooperatiste existente la data intrării în vigoare a legii, în cazul în care acestea nu şi-au înregistrat la oficiul registrului comerţului, în termen de 9 luni, modificările statutelor în conformitate cu dispoziţiile legii, sunt considerate de către autorii sesizării ca fiind neconstituţionale prin raportare la art. 15 alin. (2) din Constituţie, care consacră principiul neretroactivităţii legii. … Această critică nu poate fi primită, deoarece, în mod firesc, dispoziţiile prezentei legi se aplică pentru viitor, ceea ce presupune reorganizarea atât a cooperativelor, cât şi a întregului sistem al cooperaţiei, cu respectarea noilor reglementări şi a dispoziţiilor tranzitorii ale legii. În temeiul art. 78 din Constituţie, Legea privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei se aplică de la data intrării ei în vigoare, aşa încât nu este posibilă menţinerea formelor anterioare de organizare a societăţilor cooperative, în temeiul legilor care au fost abrogate prin noua reglementare, decât pe perioada aplicării dispoziţiilor tranzitorii. Instituirea de către legiuitor a unei dispoziţii tranzitorii nu poate fi considerată ca având un caracter retroactiv.Dispoziţiile art. 117 alin. (6), care stabilesc dizolvarea de drept a organizaţiilor cooperatiste existente la data intrării în vigoare a prezentei legi, în cazul în care acestea nu şi-au înregistrat la oficiul registrului comerţului, în termen de 9 luni, modificările statutelor în conformitate cu prevederile sale, nu retroactivează, ci dau expresie principiului aplicării legii noi situaţiilor juridice în curs.h) În legătură cu art. 119 alin. (1) din lege, care interzice federalelor teritoriale ale cooperativelor de consum, asociaţiilor teritoriale ale organizaţiilor cooperaţiei meşteşugăreşti, Uniunii Naţionale a Cooperativelor de Consum şi Asociaţiei Naţionale a Cooperaţiei Meşteşugăreşti să înstrăineze, cu orice titlu, clădirile sau terenurile aflate în patrimoniul lor până la data îndeplinirii procedurilor de modificare a statutelor lor în acord cu noile prevederi legale, se susţine că este neconstituţional prin aceea că instituie o indisponibilizare a bunurilor din patrimoniul organizaţiilor cooperative ce sunt scoase în mod forţat din circuitul civil general pentru o perioadă determinată. Se consideră că se încalcă astfel dreptul de dispoziţie al proprietarului pe o perioadă determinată, textul fiind în contradicţie cu art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie. … Din examinarea prevederilor de lege criticate prin raportare la textele constituţionale menţionate, rezultă că, dimpotrivă, art. 119 alin. (1) stabileşte conţinutul şi limitele dreptului de proprietate privată a cooperatorilor din sistemul cooperatist pentru perioada reorganizării, fără ca aceasta să contravină art. 44 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie.Măsura indisponibilizării legale, instituită temporar cu privire la anumite bunuri aflate în patrimoniul cooperativelor şi al asociaţiilor acestora, pentru perioada de până la reorganizare, este o măsură de protecţie şi nu este de natură să îngrădească dreptul de proprietate, ale cărui conţinut şi limite, aşa cum prevede Constituţia, se stabilesc prin lege.i) Cu privire la dispoziţiile art. 121 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (10) din lege, care reglementează obligativitatea reorganizării Asociaţiei Naţionale a Cooperaţiei Meşteşugăreşti – UCECOM – şi a Uniunii Naţionale a Cooperativelor de Consum – CENTROCOOP – în termen de cel mult 18 luni de la intrarea în vigoare a legii, se susţine că acestea încalcă prevederile art. 40 alin. (1), art. 44 alin. (2) teza întâi şi ale art. 135 alin. (2) lit. a), b) şi g) din Constituţie. … Această critică de neconstituţionalitate nu poate fi însuşită, deoarece dispoziţiile legii ce fac obiectul controlului de constituţionalitate sunt de natură să asigure atât funcţionarea noului sistem de organizare şi funcţionare a cooperaţiei, cât şi garantarea corespunzătoare a dreptului de proprietate al tuturor cooperatorilor şi a intereselor lor generale, prin procedura instituită.De altfel, criticile de neconstituţionalitate ce vizează art. 117 alin. (6), art. 119 alin. (1) şi art. 121 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (10) fac parte din dispoziţiile tranzitorii de imediată aplicabilitate, astfel că nu pot fi considerate ca având caracter retroactiv şi deci nu încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii. Aplicarea acestor trei reglementări se justifică în temeiul principiului aplicării legii noi situaţiilor juridice aflate în curs de desfăşurare.În legătură cu celelalte aspecte invocate de autorii sesizării privind încălcarea unor dispoziţii din actele internaţionale menţionate, Curtea constată că acele dispoziţii nu au incidenţă în cauză.În sfârşit, Curtea nu poate reţine nici criticile referitoare la ansamblul Legii privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, întrucât acestea reprezintă considerente ce nu intră în sfera controlului de constituţionalitate, care, conform art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, presupune raportarea prevederilor din legi, tratate internaţionale, regulamentele Parlamentului şi ordonanţele Guvernului la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Or, în esenţă, potrivit susţinerilor autorilor sesizării, legea ce face obiectul controlului de constituţionalitate încalcă prin dispoziţiile sale tradiţia şi specificul cooperaţiei meşteşugăreşti, rupe unitatea de concepţie şi de organizare a cooperaţiei şi contravine intereselor membrilor cooperatori.De altfel, este de semnalat faptul că, examinând ansamblul dispoziţiilor Legii privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, sub aspectul criticilor formulate, Curtea a constatat că unele dintre prevederile acesteia sunt discutabile sub aspect tehnico-juridic redacţional sau sunt incomplete, precum şi existenţa anumitor necorelări între texte, ceea ce ar putea da naştere la dificultăţi în procesul de aplicare a legii. Potrivit competenţei sale, astfel cum este stabilit prin art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.” O intervenţie a Curţii în procesul de control constituţional ar echivala cu o intervenţie în activitatea de legiferare, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 61 din Constituţie, potrivit cărora Parlamentul este „unica autoritate legiuitoare a ţării.” Aşa fiind, Curtea a statuat în mai multe rânduri că orice demers al său, dincolo de limitele sesizării, ar avea drept consecinţă ignorarea prevederilor constituţionale şi ale legii sale organice privind imposibilitatea sesizării din oficiu.Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art. 6 lit. n), art. 36 alin. (4), art. 91 alin. (2) lit. d), art. 98 alin. (2), art. 106 alin. (4), art. 110 alin. (1), art. 117 alin. (6), art. 119 alin. (1) şi ale art. 121 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (10) din Legea privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, în special, precum şi legea în ansamblul său, sub aspectele criticate, dispoziţiile art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi prevederile art. 11 alin. (1) lit. A.a) şi ale art. 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Constată că dispoziţiile art. 6 lit. n), art. 36 alin. (4), art. 91 alin. (2) lit. d), art. 98 alin. (2), art. 106 alin. (4), art. 110 alin. (1), art. 117 alin. (6), art. 119 alin. (1) şi art. 121 alin. (1) lit. a) şi b) şi alin. (10) din Legea privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, în special, precum şi legea, în ansamblul său, sub aspectele criticate, sunt constituţionale.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Dezbaterea a avut loc în şedinţa din data de 19 ianuarie 2005 şi la aceasta au participat: Ion Predescu, preşedinte, Aspazia Cojocaru, Constantin Doldur, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu şi Şerban Viorel Stănoiu, judecători.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent şef,Gabriela Dragomirescu_________________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește