DECIZIE nr. 13 din 18 ianuarie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marian Oprisan, prin apărător, în Dosarul nr. 118/2000 al Judecătoriei Focsani.La apelul nominal lipsesc părţile, Marian Oprisan şi Marian Garleanu, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, concretizata în Decizia nr. 145 din 14 iulie 2000, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibila, în temeiul art. 23 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 24 aprilie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 118/2000, Judecătoria Focsani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de inculpatul Marian Oprisan prin apărător.În motivarea excepţiei autorul acesteia arata ca dispoziţiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, întrucât încalcă dreptul la apărare prevăzut la art. 24 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) relative la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, precum şi prevederile art. 14 pct. 3 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.Judecătoria Focsani, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia este neîntemeiată, deoarece "dispoziţia a carei neconstituţionalitate este pusă în discuţie constituie, dimpotriva, o garanţie a drepturilor fundamentale ale persoanei implicate, în calitate de inculpat, într-un proces penal".Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, în punctul sau de vedere, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, concretizata în Decizia nr. 484 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, şi Decizia nr. 34 din 4 martie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 2 iulie 1999, considera ca dispoziţiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:"În cursul judecaţii inculpatul poate fi reprezentat:a) la judecarea cauzei în prima instanţa ori la rejudecarea ei după desfiinţarea hotărârii în apel sau după casare de către instanţa de recurs, numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecaţii este amenda sau închisoarea de cel mult un an;". … Textele constituţionale considerate a fi fost incalcate sunt următoarele:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apărare este garantat."De asemenea, autorul excepţiei susţine ca este încălcat şi art. 14 pct. 3 lit. d) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, potrivit căruia: "Orice persoană acuzata de comiterea unei infracţiuni penale are dreptul, în condiţii de deplina egalitate, la cel puţin următoarele garanţii: […]d) să fie prezenta la proces şi să se apere ea însăşi sau să aibă asistenţa unui apărător ales de ea;". … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 145 din 14 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie 2000, Curtea a constatat ca este neconstitutionala dispoziţia "numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecaţii este amenda sau închisoarea de cel mult un an", prevăzută la art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală.Pentru a pronunţa aceasta soluţie Curtea a reţinut ca în procesul penal condiţionarea reprezentării inculpatului de gravitatea pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită constituie, pe de o parte, o restrangere nejustificată a dreptului la apărare al celor în cauza, iar pe de altă parte, o încălcare a principiului egalităţii în drepturi, deoarece creează o discriminare între inculpaţi. De asemenea, limitarea posibilităţii inculpatului de a fi reprezentat "numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecaţii este amenda sau închisoarea de cel mult un an" conduce la ideea ca se creează în plus o discriminare între inculpat şi ceilalţi participanţi la proces.Curtea a mai constatat ca obstacolele impuse inculpatului prin art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală de a putea fi reprezentat numai în funcţie de gravitatea pedepsei nu sunt în interesul acestuia, care doreşte să îşi facă o apărare cat mai buna şi în modalitatea pe care o considera ca fiind mai avantajoasă pentru el.În motivarea Deciziei nr. 145 din 14 iulie 2000 s-a mai arătat ca în cauza „Poitrimol contra Frantei”, 1993, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat ca dreptul la apărare, deşi nu este un drept absolut, constituie unul dintre elementele fundamentale ale unui proces echitabil. Acuzatului nu îi poate fi refuzat dreptul de a fi asistat de un apărător numai pentru faptul ca absentează de la proces. Curtea Europeană a mai statuat cu acest prilej ca o astfel de sancţiune ar aparea ca nejustificată.În consecinţa, în speta ce face obiectul prezentei decizii, având în vedere prevederile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora nu pot face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii, rezultă ca, în temeiul alin. (6) din acelaşi articol, excepţia de neconstituţionalitate a art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală a devenit inadmisibila.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marian Oprisan, prin apărător, în Dosarul nr. 118/2000 al Judecătoriei Focsani.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2001.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Doina Suliman–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește