DECIZIE nr. 13 din 16 ianuarie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorNicoleta Grigorescu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Popa, Constantin Grigore şi Dumitru Florin Manea în Dosarul nr. 4.422/2002 al Tribunalului Hunedoara – Secţia penală.La apelul nominal se prezintă avocat Constantin Graure, pentru Gheorghe Popa şi Constantin Grigore, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 393C/2002, având în vedere ca obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de Alexa Lazar în Dosarul nr. 4.646/2002 al Tribunalului Hunedoara este identic cu cel al cauzei menţionate.La apelul nominal răspunde avocat Constantin Graure, pentru autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul autorilor excepţiei, precum şi cel al Ministerului Public considera ca sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.Curtea, în temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, şi ale art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 393C/2002 la Dosarul nr. 376C/2002, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorilor excepţiei pune concluzii de admitere, sustinand oral motivele de neconstituţionalitate a textului de lege criticat, expuse în notele scrise depuse la dosar.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, considerând ca textul de lege criticat nu contravine Constituţiei. Arata ca, prin instituirea obligaţiei organelor judiciare de a aduce la cunoştinţa învinuitului sau inculpatului ca are dreptul de a fi asistat de un apărător pe tot cursul urmăririi penale şi al judecaţii, nu se restrânge dreptul la apărare şi nici libertatea individuală. Se invoca în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin încheierile din 4 septembrie 2002, respectiv din 11 septembrie 2002, pronunţate în dosarele nr. 4.422/2002 şi nr. 4.646/2002, Tribunalul Hunedoara – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Popa, Constantin Grigore şi Dumitru Florin Manea, trimişi în judecata pentru săvârşirea, împreună cu alţi coinculpati, a infracţiunilor de furt calificat şi distrugere, constând din sustragerea de cablu electric de pe linia de înaltă tensiune, şi, respectiv, de Alexa Lazar, trimis în judecata pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de Gheorghe Popa, Constantin Grigore şi Dumitru Florin Manea, se arata ca textul de lege criticat este neconstitutional, fiind contrar prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituţie, referitoare la dreptul la apărare, precum şi prevederilor art. 23 alin. (5), potrivit cărora învinuirea se aduce la cunoştinţa celui reţinut sau arestat în cel mai scurt termen, în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. Autorii excepţiei se referă la situaţia din speta, în care se susţine ca au fost reţinuţi pentru săvârşirea infracţiunilor menţionate fără sa li se asigure asistenţa juridică din oficiu şi fără a avea posibilitatea sa ia legătură cu apărătorul ales. Se mai arata ca dispoziţia legală criticata contravine şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privitoare la dreptul la un proces echitabil. De asemenea, se arata ca dispoziţia de lege criticata este neconstitutionala şi pentru faptul că nu asigura învinuitului sau inculpatului un avocat din oficiu, ci se limitează la aducerea la cunoştinţa învinuitului sau inculpatului ca are dreptul la apărător.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de Alexa Lazar, se arata ca, în speta, autorului excepţiei, urmărit penal pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 18 ani, nu i s-a asigurat asistenţa juridică din oficiu. Se mai arata ca lipsa aparatorului sau din oficiu sau ales, în perioada reţinerii, a condus la încălcarea dreptului la apărare prevăzut de art. 24 alin. (1) şi art. 23 alin. (5) din Constituţie. Autorul excepţiei mai arata ca dispoziţia legală criticata se afla în contradictie şi cu prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la apărare.Tribunalul Hunedoara – Secţia penală considera ca dispoziţia din art. 171 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală este constituţională şi nu contravine prevederilor art. 23 alin. (5) şi ale art. 24 din Constituţie.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât dispoziţia din art. 171 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală nu contravine prevederilor constituţionale invocate, ci, dimpotriva, se afla în concordanta cu acestea, atât sub aspectul conţinutului, cat şi al modului în care este formulată, acest articol reglementand în detaliu însuşi principiul constituţional al dreptului la apărare. Având în vedere faptul ca autorilor excepţiei de neconstituţionalitate li s-au adus la cunoştinţa motivele pentru care au fost reţinuţi, dar şi faptul ca textul constituţional, care prevede că părţile în proces au dreptul să fie asistate de un apărător, a fost respectat, se considera ca, prin aceasta, s-a asigurat dreptul la apărare reglementat de art. 24 din Constituţie.Guvernul apreciază ca excepţia este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate reflecta şi concretizează, cu privire la procesul penal, prevederile constituţionale cuprinse în art. 24 alin. (2), referitoare la dreptul la asistenţa juridică în tot cursul procesului. Or, momentul începerii procesului penal coincide cu momentul începerii urmăririi penale, cu excepţia proceselor penale pornite la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în care procesul penal nu mai implica şi începerea urmăririi penale. Guvernul considera ca înainte de începerea procesului penal nu se poate vorbi de "invinuit", cel care a săvârşit infracţiunea fiind "făptuitor", fără a avea încă o calitate procesuala, calitate pe care o primeşte numai o dată cu pornirea procesului penal, şi anume a urmăririi penale. Or, unei persoane situate în afară procesului penal nu i se poate acorda dreptul la asistenţa juridică, pentru ca, astfel, s-ar încalcă tocmai prevederile art. 24 alin. (2) din Constituţie, care stabilesc acest drept "în tot cursul procesului". Guvernul face referiri şi la Decizia nr. 17 din 9 februarie 1999, prin care Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală.Avocatul Poporului apreciază ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arata ca, referitor la pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 17 din 9 februarie 1999, statuandu-se ca, prin dispoziţiile legale criticate, nu se aduce atingere prevederilor art. 24 din Constituţie. Se subliniaza însă ca, din analiza motivelor excepţiei, rezultă ca se contesta modul în care au fost aplicate dispoziţiile legale criticate, ceea ce nu constituie o problemă de neconstituţionalitate, ci de aplicare a legii, având în vedere ca, potrivit art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei.Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 171 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Invinuitul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de apărător în tot cursul urmăririi penale şi al judecaţii, iar organele judiciare sunt obligate să-i aducă la cunoştinţa acest drept."Autorii excepţiei de neconstituţionalitate considera aceste dispoziţii ca fiind contrare prevederilor constituţionale ale art. 24 alin. (1), referitoare la dreptul la apărare, şi celor ale art. 23 alin. (5), potrivit cărora învinuirea se aduce la cunoştinţa numai în prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. Totodată, dispoziţiile legale criticate sunt considerate ca fiind contrare prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.Din examinarea comparativa a dispoziţiei legale criticate şi a prevederilor constituţionale pretins incalcate, Curtea constata ca între acestea nu exista nici o contradictie. Dispoziţia legală criticata nu face decât sa concretizeze dreptul constituţional la apărare, obligând organele judiciare sa aducă la cunoştinţa învinuitului sau inculpatului ca are dreptul de a fi asistat de apărător. Tocmai prin aceasta obligaţie este garantat dreptul la apărare, la care se referă autorii excepţiei. De aceea, afirmatia autorilor excepţiei în sensul că nu li s-a asigurat apărător în faza urmăririi penale nu poate fi considerată ca o încălcare a dreptului la apărare al învinuitului sau inculpatului. Legea prevede, în alin. 2-6 ale aceluiaşi articol 171 din Codul de procedură penală, cazurile în care asistenţa juridică este obligatorie, atât în faza urmăririi penale, cat şi în cursul judecaţii, dispoziţii din care rezultă ca asistenţa juridică a inculpatului este asigurata, practic, în tot cursul procesului penal. Faptul ca aceste garanţii procesuale nu au fost respectate în cauza este o chestiune de aplicare a legii, care nu poate face obiectul contenciosului constituţional.Totodată, Curtea constata ca textul legal criticat este în concordanta şi cu prevederile pct. 3 al art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora orice persoană acuzata de comiterea unei infracţiuni are dreptul la garanţiile procesuale enumerate şi menţionate, printre care: acela de a fi informată asupra naturii şi cauzei acuzatiei ce i se aduce, de a avea asistenţa unui apărător ales de ea, iar dacă nu are apărător, să poată fi asistată în mod gratuit de un avocat din oficiu, ori de câte ori interesul justiţiei o cere sau dacă ea nu are mijloace pentru a-l remunera.Prin urmare, este evident ca prin dispoziţiile legale criticate nu se aduce nici o atingere dreptului la apărare garantat de Constituţie prin prevederile art. 24 alin. (2), ci, dimpotriva, prin aceste dispoziţii se înscriu în Codul de procedură penală dreptul la apărare şi obligaţia organelor judiciare de a-l respecta şi de a asigura exercitarea efectivă a acestui drept.De altfel, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală, sub aspectul asistenţei juridice obligatorii în tot cursul procesului penal, deci şi în faza urmăririi penale, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 17 din 9 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 18 martie 1999. Curtea a constatat în acea cauza ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, retinand în considerente că nu exista nici o contradictie între dispoziţiile art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală şi prevederile art. 24 alin. (2) din Constituţie, textul reglementand în detaliu însuşi principiul constituţional al dreptului la apărare. Aceste considerente îşi menţin actualitatea şi în prezenta cauza.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 171 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Popa, Constantin Grigore şi Dumitru Florin Manea în Dosarul nr. 4.422/2002 al Tribunalului Hunedoara – Secţia penală şi de Alexa Lazar în Dosarul nr. 4.646/2002 al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește