DECIZIE nr. 129 din 24 octombrie 1996*)

––––Notă …
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 69 din 15 aprilie 1997.Lucian Stangu – preşedinteCostica Bulai – judecătorIoan Deleanu – judecătorIoan Griga – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală, ridicată de Rotaru Eusebiu în Dosarul nr. 1.117/1996 al Tribunalului Bacau.Dezbaterile au avut loc în şedinţa din 17 octombrie 1996, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi a părţii, şi au fost consemnate în încheierea din acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 24 octombrie 1996.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 29 aprilie 1996, pronunţată în Dosarul nr. 1.117/1996, Tribunalul Bacau a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală, ridicată de inculpatul Rotaru Eusebiu. În susţinerea excepţiei invocate, inculpatul arata ca dispoziţia din art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală, care prevede că împotriva hotărârii de desesizare pot face recurs numai procurorul şi inculpatul arestat în cauza, contravine dispoziţiilor art. 128 din Constituţie, care, prevăzând ca "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", garantează dreptul tuturor părţilor interesate, inclusiv al inculpatului judecat în stare de libertate, de a folosi calea de atac prevăzută de lege împotriva hotărârii de desesizare. În speta, susţine inculpatul, deşi, în urma probelor administrate, s-a stabilit nevinovatia sa şi s-a solicitat achitarea, instanţa, care fusese investită numai cu privire la el, a dispus totuşi desesizarea şi trimiterea cauzei la procuror, deoarece raportul de expertiza criminalistica a stabilit ca vinovata de producerea accidentului este o altă persoană decât inculpatul. În aceste condiţii, deşi interesat în folosirea caii de atac a recursului împotriva hotărârii de desesizare, inculpatul n-a putut beneficia de dreptul constituţional la folosirea căilor de atac, datorită dispoziţiei neconstituţionale din art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală.Exprimandu-şi opinia, Tribunalul Bacau apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece faptul ca art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală limitează folosirea caii de atac a recursului numai de către unii dintre subiectii procesului penal, între aceştia nefiind şi inculpatul în stare de libertate, nu este de natura să justifice concluzia ca aceste dispoziţii contravin celor din art. 128 al Constituţiei.În vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate au fost solicitate, în baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere Guvernului şi celor două Camere ale Parlamentului.În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală nefiind în contradictie cu art. 128 din Constituţie. Se mai arata ca "existenta unor reglementări restrictive în ceea ce priveşte folosirea căilor de atac, în cazul în care cercetarea penală s-a efectuat de un organ necompetent, se explica, pe de o parte, prin aceea ca instanţa căreia i se adresează recursul nu antameaza fondul procesului, ci se rezuma la verificarea legalităţii hotărârii, pentru a se vedea dacă cercetarea penală s-a efectuat de un organ necompetent, iar pe de altă parte, aceasta reglementare, la fel ca şi alte reglementări speciale, este determinata de nevoia infaptuirii corecte a justiţiei, în raport cu obiectivele activităţii de judecată". Se menţionează că obiectivul excepţiilor de neconstituţionalitate îl pot constitui numai textele de lege care reglementează situaţii sau împrejurări bazate pe acte sau fapte concrete, iar nu situaţii sau aspecte juridice pe care, în mod voit, legiuitorul le-a omis.Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, dispoziţiile art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 23 şi al art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Dispoziţia din art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală prevede că "Împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror şi de inculpatul arestat în cauza". Prin aceasta dispoziţie, sfera persoanelor care pot face recurs împotriva unei hotărâri judecătoreşti a fost asadar redusă la doua: procurorul, care poate face întotdeauna recurs, şi inculpatul, care poate folosi aceasta cale de atac numai dacă este arestat în cauza. Celelalte persoane care, în mod obişnuit, pot folosi calea de atac a recursului potrivit dispoziţiilor art. 385^2 şi art. 362 din Codul de procedură penală au fost excluse de la acest drept. Aceasta excludere, care se întemeiază pe prezumţia ca singurii subiecti interesaţi să facă recurs împotriva hotărârilor judecătoreşti de desesizare sunt procurorul şi inculpatul arestat în cauza, este însă contrară prevederilor art. 128 din Constituţie, care stabilesc ca împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac în condiţiile legii. Or, este evident ca, potrivit Constituţiei, nu numai inculpatul arestat în cauza, ci şi inculpatul judecat în stare de libertate sau cel arestat în alta cauza are dreptul de a face recurs împotriva hotărârii de desesizare, după cum au acest drept şi alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate printr-o astfel de hotărâre.Restrangerea, prin aceasta dispoziţie legală, a dreptului celorlalte părţi interesate de a folosi calea de atac a recursului împotriva hotărârii judecătoreşti nu poate fi justificată prin invocarea vreuneia dintre temeiurile prevăzute în art. 49 din Constituţie, iar argumentele ca prin restrangerea sferei titularilor recursului se asigura celeritatea procesului penal şi desfăşurarea acestuia într-un termen rezonabil nu pot fi primite, deoarece aceste scopuri nu pot fi realizate prin nesocotirea dreptului constituţional la folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti.De altfel, asa cum susţine autorul excepţiei, dispoziţia art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală vine în contradictie şi cu prevederile art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, în care se statuează ca orice persoană are dreptul la judecarea, în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil, a cauzei sale.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Admite excepţia de neconstituţionalitate a art. 332 alin. 3 din Codul de procedură penală, cat priveşte limitarea dreptului de a exercita recursul numai la inculpatul arestat, invocată de Rotaru Eusebiu în Dosarul nr. 1.117/1996 al Tribunalului Bacau – Secţia penală. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată în şedinţa publică din 24 octombrie 1996.PREŞEDINTE,dr. Lucian StanguMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu–––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește