DECIZIE nr. 129 din 19 februarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Steilmann Bukarest” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.321/3/2003 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială.La apelul nominal răspunde pentru Societatea Comercială "Alcor Tex' 94" – S.R.L., avocat Doina Hairum, cu împuternicire avocaţială la dosar. Lipsesc autorul excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorul excepţiei, prin care acesta solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât apărătorul său se află în imposibilitate de prezentare din motive medicale. În susţinerea cererii nu s-au anexat documente doveditoare.Reprezentantul Societăţii comerciale "Alcor Tex' 94" – S.R.L. solicită respingerea cererii privind acordarea unui nou termen de judecată.Reprezentantul Ministerului Public nu este de acord cu acordarea unui nou termen de judecată.Curtea, deliberând, respinge cererea autorului excepţiei, în temeiul art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă potrivit căruia cererea pentru acordarea unui termen de judecată pentru lipsă de apărare trebuie temeinic motivată.Cauza este în stare de judecată.Avocatul părţii prezente solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Face referire la jurisprudenţa Curţii cu privire la prevederile criticate şi arată că autorul a invocat, într-o altă cauză, o excepţie de neconstituţionalitate având un obiect identic, pe care Curtea a respins-o ca neîntemeiată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin încheierea din 10 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 7.321/3/2003, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Steilmann Bukarest” – S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect o acţiune în anulare a hotărârii adunării generale a acţionarilor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 încalcă dispoziţiile constituţionale şi convenţionale invocate şi favorizează subiectivismul, arbitrajul şi lipsa de egalitate a părţilor în justiţie. Consideră că dispoziţiile criticate instituie un regim discriminatoriu în defavoarea părţilor litigante, creează instabilitate în cadrul activităţii unei societăţi comerciale, determină o stare de nesiguranţă a acţionarilor în ceea ce priveşte funcţionarea normală a unei societăţi comerciale, prin aceea că orice hotărâre a adunării generale a acţionarilor poate fi desfiinţată oricând, pentru motive de nulitate absolută, cu consecinţa desfiinţării actelor subsecvente acesteia. Susţine că prevederile criticate blochează activitatea societăţilor comerciale şi determină îngrădirea libertăţii economice.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 consacră regimul juridic al nulităţii absolute.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, care au următorul conţinut: „(3) Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată şi de orice persoană interesată.”Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 – Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) relativ la accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 45 – Libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei, art. 146 lit. d) privind atribuţiile Curţii Constituţionale, art. 135 alin. (1) referitor la caracterul de piaţă al economiei României şi alin. (2) lit. a) privind obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale. Totodată, susţine că textul de lege criticat este contrar şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv, art. 17 privind interzicerea abuzului de drept şi ale art. 18 referitoare la restrângerile aduse drepturilor şi libertăţilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare, între alte dispoziţii constituţionale, şi la cele privind accesul liber la justiţie, invocat în prezenta cauză, şi cu o motivare similară.Astfel, prin Decizia nr. 370 din 4 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 30 mai 2006, Curtea a respins excepţia şi a statuat că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie privind dreptul la un proces echitabil, ci, dimpotrivă, sunt în deplină conformitate cu art. 21 alin. (1) din Constituţie, asigurând posibilitatea oricărei persoane interesate de a se adresa justiţiei atunci când se încalcă dispoziţiile imperative ale legii.De asemenea, Curtea observă că prevederile criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile constituţionale referitoare la libertatea economică cuprinse în art. 45, precum şi raportat la art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) privind caracterul de piaţă al economiei României, invocate în prezenta cauză, şi cu o motivare similară.Astfel, atât în Decizia nr. 250 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 13 aprilie 2006, cât şi în Decizia nr. 904 din 5 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2007, Curtea, respingând excepţia, a statuat că nu poate fi primită susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia dispoziţiile criticate blochează activitatea societăţilor comerciale, astfel încât acestea nu contravin prevederilor art. 45 şi art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţie, de vreme ce legea prevede garanţii procesuale de natură să evite introducerea şicanatorie a acţiunilor de anulare a hotărârilor adunărilor generale ale societăţilor comerciale.Argumentele ce au stat la baza respingerii excepţiilor de neconstituţionalitate, ca neîntemeiate, sunt valabile şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Se observă că autorul excepţiei invocă şi încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 24 – Dreptul la apărare, art. 53 – Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 – Înfăptuirea justiţiei, art. 146 lit. d) privind atribuţiile Curţii Constituţionale, fără a arăta în ce constă contrarietatea dintre textul de lege criticat şi dispoziţiile din Constituţie.Curtea constată că prevederile de lege criticate, instituind o consacrare legală a regimului juridic al nulităţii absolute, prin legitimarea procesuală activă a oricărei persoane interesate de a ataca hotărârea adunării generale a acţionarilor, atunci când prin aceasta se încalcă o dispoziţie legală imperativă de interes public, nu contravin sub niciun aspect dispoziţiilor constituţionale invocate, acesta fiind regimul juridic de drept comun al nulităţii absolute. Pentru aceleaşi considerente, textul de lege criticat nu cuprinde prevederi de natură să aducă atingere dispoziţiilor art. 20 din Constituţia României raportat la art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv, art. 17 privind interzicerea abuzului de drept şi art. 18 referitor la restrângerile aduse drepturilor şi libertăţilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Steilmann Bukarest” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 7.321/3/2003 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 februarie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește