DECIZIE nr. 129 din 16 aprilie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorCristina Nicoara – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicată de Cosmin Pretorian în Dosarul nr. 1.100/2001 al Judecătoriei Craiova.La apelul nominal se prezintă, personal şi asistat de avocat, autorul excepţiei, precum şi partea Societatea Comercială "Oramed Press" – S.R.L., prin consilier juridic, lipsind partea Alin Goga, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prin avocat, solicita admiterea excepţiei şi constatarea neconstitutionalitatii art. 206 din Codul de procedură penală. De asemenea, partea Societatea Comercială "Oramed Press" – S.R.L., prin consilier juridic, susţine admiterea excepţiei. În motivarea acesteia sunt invocate dispoziţiile art. 20 din Constituţie, raportate la cele ale art. 10 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi la cele ale art. 19 pct. 1 şi 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, care fac parte din dreptul nostru intern, asa cum prevăd dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Constituţie. Autorul excepţiei invoca unele hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului privitoare la infracţiunea de calomnie prin presa, din care rezultă, pe de o parte, ca sancţionarea cu închisoare a calomniei prin presa este disproportionata, iar pe de altă parte, ca judecatile de valoare ale ziaristilor nu constituie nici insulta, nici calomnie. Se mai susţine ca, întrucât instituţia delictului se regaseste reglementată doar în Codul civil, în cadrul art. 998 şi 999, delictele săvârşite în presa sunt artificial calificate ca fiind infracţiuni şi nu ar trebui combătute pe cale penală. În special în cazul calomniei prin presa dispoziţiile legale criticate sunt considerate ca ingradesc libertatea de exprimare a ziaristilor, care sunt traşi la răspundere penală chiar atunci când aceştia emit judecati de valoare cu privire la o persoană.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând ca textul de lege criticat nu contravine Constituţiei şi tratatelor internaţionale invocate. Se arata că nu se poate susţine neconstituţionalitatea art. 206 din Codul penal fără a fi avute în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (2) din Constituţie privind manifestarea libertăţii conştiinţei în spirit de toleranta şi de respect reciproc, cele ale art. 30 alin. (6) din Constituţie privind dreptul persoanei la propria imagine, precum şi cele ale art. 10 pct. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 12 noiembrie 2001 Judecătoria Craiova a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicată de Cosmin Pretorian în Dosarul nr. 1.100/2001 al acelei instanţe.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine ca dispoziţiile art. 206 din Codul penal contravin prevederilor art. 11 alin. (2) şi art. 20 din Constituţie, raportate la cele ale art. 10 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi la cele ale art. 19 pct. 1 şi 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. Autorul excepţiei solicita Curţii Constituţionale ca, având în vedere şi prevederile art. 30 din Constituţie, să constate ca dispoziţiile art. 206 din Codul penal sunt neconstituţionale, "cel puţin parţial sub aspectul incriminării judecaţilor de valoare ale ziaristilor".Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei, Judecătoria Craiova apreciază ca aceasta este neîntemeiată şi ca apărarea libertăţii de exprimare, precum şi a dreptului la informare impune, în anumite situaţii, sancţionarea penală a afirmaţiilor sau a imputarilor, chiar dacă acestea se referă la fapte adevărate, dar care nu au fost făcute pentru apărarea unui interes legitim. Exercitarea libertăţii de exprimare nu trebuie să aducă atingere drepturilor şi libertăţilor altora.În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca dispoziţiile art. 206 din Codul penal sunt constituţionale şi propune respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Prin incriminarea şi sancţionarea faptelor de calomnie, inclusiv a celor săvârşite prin presa, se apara demnitatea persoanei, enumerata de Constituţie printre valorile supreme şi garantată ca atare în art. 1 alin. (3). Libertatea de exprimare, garantată de prevederile Constituţiei şi ale pactelor şi convenţiilor internaţionale privitoare la drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, nu poate fi exercitată decât cu condiţia de a nu aduce atingere drepturilor şi libertăţilor altora, asa cum se prevede în toate actele normative care o garantează. Este ilustrativ, în acest sens, art. 30 din Constituţie, referitor la libertatea de exprimare, care la alin. (6) prevede că libertatea de exprimare nu poate fi exercitată decât cu condiţia de a nu prejudicia demnitatea, viaţa particulară a persoanei şi dreptul la propria imagine.Guvernul arata, de asemenea, ca libertatea de exprimare nu trebuie să prejudicieze drepturile şi libertăţile altor persoane, inclusiv demnitatea acestora, iar aceasta limitare este consacrată în Constituţie şi în actele internaţionale privitoare la drepturile omului. Cu privire la jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului, invocată de autorul excepţiei, Guvernul subliniaza ca în cauza "Constantinescu împotriva României", 2000, s-a decis ca limitarea libertăţii de exprimare fiind prevăzută de lege şi fiind necesară într-o societate democratica, nu poate fi reţinută încălcarea art. 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Referitor la susţinerea autorului excepţiei, în sensul că art. 206 din Codul penal incrimineaza inclusiv judecatile de valoare, Guvernul precizează ca textul criticat incrimineaza afirmarea ori imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară ori dispreţului public. Nu se incrimineaza judecati de valoare, ci fapte determinate, astfel ca dispoziţiile art. 206 din Codul penal nu contravin prevederilor art. 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Curtea Constituţională s-a pronunţat, în acest sens, prin Decizia nr. 51 din 8 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 9 iunie 1999.Preşedintele Senatului nu a trimis punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 206 din Codul penal, care prevăd ca: "Afirmarea ori imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară ori dispreţului public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.Împăcarea părţilor inlatura răspunderea penală."În motivarea excepţiei se arata ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituţionale:– Art. 11 alin. (2): "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";– Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă exista neconcordanta între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale." … Autorul excepţiei a mai invocat şi încălcarea art. 10 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit căruia: "Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunică informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedica statele sa supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare", precum şi încălcarea dispoziţiilor art. 19 pct. 1 şi 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, conform cărora:"1. Nimeni nu trebuie să aibă de suferit din cauza opiniilor sale.2. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a cauta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei de orice fel, indiferent de frontiere, sub forma orala, scrisă, tiparita ori artistică sau prin orice mijloace, la alegerea sa."Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată. Prin dispoziţiile art. 206 din Codul penal legiuitorul incrimineaza şi sancţionează faptele de calomnie ca infracţiuni contra demnităţii persoanei, valoare esenţială, prevăzută la art. 1 alin. (3) din Constituţie. Prin acest text de lege sunt sancţionate penal cuvintele, gesturile, precum şi orice alte mijloace prin care se aduce atingere onoarei ori reputaţiei unei persoane sau se afirma, în public, fapte determinate care, dacă ar fi adevărate, ar expune acea persoana la sancţiuni penale, administrative sau disciplinare ori dispreţului public.Caracterul inviolabil al libertăţii de exprimare prevăzut la art. 30 alin. (1) din Constituţie nu justifica atingerea adusă demnităţii persoanei şi dreptului acesteia la propria imagine.De altfel, toate prevederile din Constituţie şi din actele internaţionale, prin care se consacra libertatea de exprimare, cuprind precizarea ca aceasta libertate nu poate fi absolută, ea poate suferi restrangeri, dacă acestea sunt necesare pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor altora. Una dintre aceste limitări este incriminarea calomniei, care, după cum rezultă din textul art. 206 din Codul penal, nu priveşte sancţionarea judecaţilor de valoare, asa cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate, ci fapte concrete, determinate, cu privire la o persoană ori imputate acesteia. Pe de altă parte, în vederea apărării unui interes legitim, chiar individual, legea permite celui care dovedeşte ca a avut un astfel de interes, în apărarea căruia a făcut afirmatia sau imputarea calomnioasă, să facă proba verităţii acestora, situaţie în care fapta sa nu constituie infracţiune.În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei de neconstituţionalitate, conform căreia art. 206 din Codul penal ar contraveni art. 10 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constata, de asemenea, ca aceasta este neîntemeiată. Art. 10 pct. 2 din convenţie prevede condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru ca o măsura de limitare a libertăţii de exprimare să fie conformă cu convenţia, respectiv măsura să fie prevăzută de lege şi să fie necesară într-o societate democratica. În cauzele invocate de autorul excepţiei, "Dalban împotriva României", 2000, şi "Constantinescu împotriva României", 2000, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, având în vedere aceste criterii, a reţinut ca dispoziţiile art. 206 din Codul penal român nu sunt de natura a aduce atingere prevederilor art. 10 din convenţie.De asemenea, în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 19 pct. 1 şi 2 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, Curtea Constituţională retine ca art. 19 pct. 3 prevede în mod expres limitele libertăţii de exprimare, care trebuie stabilite prin lege şi care sunt necesare respectării drepturilor sau reputaţiei altora ori apărării securităţii naţionale, ordinii publice, sănătăţii sau moralităţii publice. Prin urmare, incriminarea calomniei, ca expresie a ocrotirii acestor valori sociale şi morale, nu contravine libertăţii de exprimare asa cum aceasta este consacrată de Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.Curtea Constituţională s-a pronunţat prin numeroase decizii asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, respingând excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii. Menţionăm dintre acestea Decizia nr. 308 din 15 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 16 ianuarie 2002, Decizia nr. 337 din 29 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 31 ianuarie 2002, şi Decizia nr. 32 din 31 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 21 februarie 2002. Soluţiile adoptate, precum şi considerentele pe care acestea se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţa, întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceasta materie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicată de Cosmin Pretorian în Dosarul nr. 1.100/2001 al Judecătoriei Craiova.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 aprilie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește