DECIZIE nr. 129 din 13 octombrie 1998

privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorCarmen Daniela Manea – magistrat-asistentPe rol, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 1 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative, ridicată de Veres Ilona în procesul civil ce face obiectul Dosarului nr. 12.952/1996 al Judecătoriei Braşov.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 6 octombrie 1998 şi sunt consemnate în încheierea de la aceeaşi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 13 octombrie 1998.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 12 noiembrie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 12.952/1996, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative, excepţie ridicată de Veres Ilona într-o cauza civilă.În motivarea excepţiei se arata ca prevederile art. 1 din Legea nr. 17/1994 încalcă garanţia constituită prin art. 41 alin. (1) din Constituţie referitoare la dreptul de proprietate, precum şi art. 49 din Constituţie, care stabileşte limitativ situaţiile excepţionale în care exerciţiul unor drepturi şi libertăţi poate fi restrâns. De asemenea, se susţine ca art. 1 din Legea nr. 17/1994 încalcă dispoziţiile art. 20 din Constituţie, întrucât contravine dispoziţiilor Convenţiei europene a drepturilor omului în ceea ce priveşte dreptul de proprietate. Totodată se susţine ca art. 1 din Legea nr. 17/1994 este neconstitutional, întrucât „prin lipsa oricăror distingeri sau diferentieri suprima persoanei titulare a unui drept de proprietate posibilitatea de a-şi exercită deplin toate prerogativele”.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată considera ca excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi al Guvernului.În punctul de vedere al Guvernului – singurul care a fost înaintat Curţii Constituţionale – se arata ca "prelungirea prin lege a contractelor de închiriere fiind o măsura de protecţie a chiriaşilor are temei constituţional în prevederile art. 43 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora statul este obligat sa ia măsuri de protecţie socială de natura să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent". În concluzie, invocandu-se şi practica jurisdicţională constanta în domeniu a Curţii Constituţionale, se considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate şi a fost legal sesizată, în conformitate cu dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată.Potrivit art. 1 din Legea nr. 17/1994, „Contractele de închiriere, indiferent de proprietar, privind suprafeţele locative cu destinaţia de locuinţe, supuse normarii şi închirierii conform Legii nr. 5/1973, precum şi cele folosite de către aşezăminte social-culturale şi de învăţământ, de partide politice, sindicate şi alte organizaţii neguvernamentale, aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei legi, se prelungesc de drept, pe o perioadă de 5 ani, în aceleaşi condiţii”.Cu referire la constituţionalitatea art. 1-4 din Legea nr. 17/1994, Curtea s-a pronunţat, în cadrul controlului prealabil, prin Decizia nr. 30 din 6 aprilie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 18 aprilie 1994, prin care s-a constatat ca acestea sunt constituţionale. Motivele pentru care constituţionalitatea textelor de lege a fost contestată sunt aceleaşi cu cele care se invoca prin excepţia ridicată în prezenta cauza, respectiv încălcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie.Pentru a pronunţa aceasta decizie, Curtea a statuat în esenta următoarele: potrivit art. 41 alin. (1) din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege; prelungirea prin lege a contractului de închiriere "îşi are temeiul constituţional în prevederile art. 43 din Constituţie, potrivit cărora statul este obligat sa ia măsuri de protecţie socială de natura să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent"; deşi conţinutul acestei notiuni nu este definit de Constituţie, "el rezultă în funcţie de situaţiile avute în vedere de legiuitor, precum şi în funcţie de reglementările internaţionale privind drepturile omului, obligatorii în temeiul art. 11 şi 20 din Constituţie"; potrivit art. 25 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, dreptul la un nivel de trai corespunzător cuprinde, printre altele, şi dreptul la locuinta; prelungirea contractului de închiriere nu atinge cu nimic dreptul de dispoziţie al proprietarului, închirierea fiind, în dreptul civil, un simplu act de administrare, care nu afectează atributul dispoziţiei.În consecinţa, Curtea nu poate retine ca prevederea atacată încalcă dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie şi nici prevederile referitoare la proprietate din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994.Referirea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate la art. 49 din legea fundamentală nu este concludenta pentru rezolvarea cauzei, deoarece, potrivit practicii Curţii Constituţionale, nu ne aflam în prezenta unei restrangeri a unor drepturi şi libertăţi.În ceea ce priveşte problemele legate de aplicarea în procesul civil a prevederilor Legii nr. 17/1994 la raporturile de locaţiune între părţile în litigiu, acestea urmează să fie rezolvate de instanţele de judecată.Soluţia menţionată a fost confirmată şi în cadrul controlului ulterior, Curtea pronunţându-se în acest sens prin deciziile nr. 42 din 12 aprilie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 23 august 1995, şi nr. 32 din 19 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 23 aprilie 1997.Având în vedere ca în speta nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea practicii jurisdicţionale a Curţii, urmează ca excepţia privind dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 17/1994 să fie respinsă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative, ridicată de Veres Ilona în Dosarul nr. 12.952/1996 al Judecătoriei Braşov.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 octombrie 1998.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Carmen Daniela Manea––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește