DECIZIE nr. 129 din 1 aprilie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, excepţie ridicată de Alexandru Lucian în Dosarul nr. 3.127/2002 al Tribunalului Arges – Secţia civilă.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca nefondata, arătând ca, în conformitate cu Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994, existenta unor organe administrativ-jurisdicţionale nu poate inlatura liberul acces la justiţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 19 iunie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 3.127/2002, Tribunalul Arges – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, excepţie ridicată de Alexandru Lucian.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenta, ca dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât nu prevăd posibilitatea de a se recurge la justiţie pentru rezilierea contractului încheiat cu avocatul angajat, care a încasat onorariul fără să îşi îndeplinească obligaţia contractuală de a-şi presta munca. Textul constituţional invocat de autorul excepţiei în motivarea acesteia este art. 21, care consacra accesul liber la justiţie.Tribunalul Arges – Secţia civilă apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, "întrucât prevederile art. 31 din Legea nr. 51/1995 nu sunt de natura sa aducă nici un fel de atingere drepturilor şi libertăţilor cetăţeanului, cu atât mai puţin accesului liber la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie”. Totodată, se considera ca „onorariul este normal a fi achitat chiar şi în condiţiile în care clientul a pierdut în faţa instanţei, obligaţia avocatului fiind una de diligenta şi nu de rezultat, neputând fi angajata răspunderea avocatului în cazul soluţionării cauzei nefavorabil clientului sau”. Pe de altă parte, referitor la condiţiile prevăzute de textul de lege criticat privind formularea contestaţiilor şi reclamatiilor având ca obiect onorariile, instanţa apreciază ca „este legal să fie soluţionate de forurile competente din cadrul baroului, potrivit legii-cadru ce reglementează aceasta activitate, fără sa aducă vreo încălcare supremaţiei Constituţiei, respectiv fără sa ingradeasca în nici un fel accesul liber la justiţie al cetăţeanului”.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul considera ca excepţia este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, se arata, în esenta, ca dispoziţiile criticate nu încalcă principiul constituţional al liberului acces la justiţie. Astfel, potrivit acestui punct de vedere, "existenta procedurii prealabile instituită de articolul invocat nu conduce la concluzia ca hotărârea definitivă a comisiei permanente, în cazul în care contravine unor prevederi statutare sau altor dispoziţii legale, nu poate fi contestată în faţa instanţelor judecătoreşti". În realitate, "partea interesată poate să solicite instanţelor judecătoreşti efectuarea controlului de legalitate asupra oricărei hotărâri a organismelor Uniunii Avocaţilor şi ale Comisiei permanente".Este evocata, în continuare, jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului apreciază ca excepţia este neîntemeiată, întrucât "dispoziţiile legale invocate sunt constituţionale". Totodată, în acest punct de vedere, s-a precizat ca "avocatul are dreptul, în schimbul prestaţiei sale, la un onorariu. Acest onorariu trebuie achitat, chiar şi în condiţiile în care cauza nu s-a soluţionat în favoarea clientului, activitatea avocatului fiind una de diligenta şi nu una de rezultat".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 51 din 7 iunie 1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, care au următorul cuprins: „Contestaţiile şi reclamaţiile privind onorariile se soluţionează de consiliul baroului. Deciziile consiliului baroului pot fi atacate cu plângere la Comisia permanenta, a carei soluţie este definitivă.”Critica de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, consta, în esenta, în invocarea încălcării dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, potrivit cărora "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept". … Examinând textul de lege criticat pentru neconstituţionalitate, Curtea retine ca prevederile sale reglementează modalitatea de soluţionare a contestaţiilor şi reclamatiilor privind onorariile de avocat pe cale administrativ-jurisdicţională.Aceasta procedura prealabilă nu contravine însă dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, cel interesat având acces liber la justiţie.Astfel, în legătură cu legitimitatea constituţională a procedurilor administrativ-jurisdicţionale, Curtea Constituţională a stabilit prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, ca "este de competenţa exclusiva a legiuitorului de a institui asemenea proceduri destinate, în general, să asigure soluţionarea mai rapida a unor categorii de litigii, descongestionarea instanţelor judecătoreşti de cauzele ce pot fi rezolvate pe aceasta cale, evitarea cheltuielilor de judecată". Totodată, Curtea a stabilit, prin aceeaşi decizie, ca "existenta unor organe administrative de jurisdicţie nu poate să ducă la înlăturarea intervenţiei instanţelor judecătoreşti, în condiţiile stabilite de lege".Mai mult, Curtea a statuat în Decizia nr. 24 din 4 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 20 ianuarie 1998, ca, inclusiv în situaţia în care legea nu prevede în mod expres calea de atac împotriva unui act administrativ, cel interesat se poate adresa instanţei de contencios administrativ în temeiul Legii nr. 29/1990 şi, deci, accesul la justiţie nu este împiedicat.De altfel, dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în cadrul controlului a priori. Astfel, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 15 mai 1995, Curtea a constatat, printre altele, ca dispoziţiile art. 27 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 (având conţinut identic cu cel al actualului art. 31 din legea republicată) „sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că cei interesaţi au acces la justiţie în condiţiile legii”.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, excepţie ridicată de Alexandru Lucian în Dosarul nr. 3.127/2002 al Tribunalului Arges – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 aprilie 2003.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Costica BulaiMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește