DECIZIE Nr. 128*) din 23 octombrie 1996

Notă …
*) Definitivă prin nerecurare.Ioan Deleanu – preşedinteCostica Bulai – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRaul Petrescu – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol, soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi ale art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 69/1994 privind unele măsuri pentru organizarea regiilor autonome de interes local, ale art. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1993 privind unele măsuri pentru restructurarea activităţii regiilor autonome, ale art. 115 din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991, precum şi ale Hotărârii Guvernului nr. 597/1992 privind trecerea sub autoritatea consiliilor locale sau, după caz, judeţene, a regiilor autonome şi societăţilor comerciale cu capital integral de stat, care prestează servicii publice de interes local sau judeţean, invocate de Regia Autonomă „Radet” Deta şi de Bendariu Ioan, reclamanţi în Dosarul nr. 114/CA/1995 al Tribunalului Timiş, Secţia civilă.La apelul nominal se constata lipsa părţilor legal citate.Magistratul-asistent referă asupra cauzei.Preşedintele completului de judecată, constatind cauza în stare de judecată, da cuvintul procurorului care, apreciind ca judecarea cauzei nu depinde de textele atacate ca neconstituţionale, solicita respingerea excepţiilor invocate ca neintemeiate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 2 aprilie 1996, pronunţată în Dosarul nr. 114/CA/1995, Tribunalul Timiş – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi ale art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 69/1994, ale art. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1993, ale art. 115 din Legea nr. 69/1991, precum şi ale Hotărârii Guvernului nr. 597/1992, invocate de Regia Autonomă „Radet” Deta şi de Bendariu Ioan.În fapt, se arata ca reclamanţii Regia Autonomă "Radet" Deta şi Bendariu Ioan au chemat în judecata Consiliul Local al Oraşului Deta, solicitând, în baza Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, anularea Hotărârii nr. 38 din 20 iunie 1996, prin care domnul Bendariu Ioan a fost destituit din funcţia de director al Regiei Autonome "Radet" Deta. În motivarea acţiunii, reclamanţii susţin ca hotărârea este "nelegală şi inoportuna", deoarece Consiliul Local al Oraşului Deta nu avea calitatea de a-l demite pe director.La termenul de judecată din 26 martie 1996, reclamanţii au invocat excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor menţionate.În motivarea excepţiilor se susţine ca art. 4 alin. (1) şi art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 69/1994, aprobată prin Legea nr. 135/1994, precum şi art. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1993 trebuie examinate, sub aspectul constituţionalităţii, în raport cu art. 1 alin. 1, art. 3 alin. 2, art. 4 alin. 2 şi art. 41 alin. 1 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice ca regii autonome şi societăţi comerciale, cu art. 40-44 şi art. 46-50 din Decretul nr. 31/1954 cu privire la persoanele fizice şi juridice, cu art. 2 din Legea privatizării societăţilor comerciale nr. 58/1991, iar apoi, în totalitatea lor, să fie analizate în raport cu prevederile art. 15 alin. (2), ale art. 72 alin. (1) şi alin. (3) lit. o) şi r), precum şi ale art. 150 alin. (1) şi (2) din Constituţie. De asemenea, sunt supuse controlului de constituţionalitate art. 115 din Legea nr. 69/1991 şi Hotărârea Guvernului nr. 597/1992, fără a se arata însă prevederile constituţionale incalcate.Exprimindu-şi opinia, Tribunalul Timiş – Secţia civilă apreciază excepţiile ca neintemeiate, deoarece "exista o sincronizare a dispoziţiilor cuprinse în actele normative publicate succesiv, începând cu Legea nr. 15/1990, Legea nr. 69/1991, Ordonanţa Guvernului nr. 15/1993 şi Ordonanţa Guvernului nr. 69/1994, care nu contravin Constituţiei României”.În vederea soluţionării excepţiilor, au fost solicitate, în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul sau de vedere Guvernul apreciază excepţiile ca neintemeiate, deoarece motivarea acestora "nu se referă concret la prevederile constituţionale care ar fi incalcate, ci consta în aceea ca se pretinde examinarea textelor invocate în raport cu unele dispoziţii din alte legi şi, pe ansamblu, analizarea lor sub aspectul constituţionalităţii".Cît priveşte textele constituţionale pretinse a fi incalcate, considera ca acestea sunt "enunţate la modul general" şi "nu au legătură cu obiectul litigiului aflat pe rolul Tribunalului Timiş, respectiv anularea unei hotărâri a consiliului local, de eliberare din funcţie a directorului Regiei Autonome lt; lt;Radet gt; gt; Deta".În legătură cu Hotărârea Guvernului nr. 597/1992, apreciază că nu poate fi extinsă competenţa materială a Curţii Constituţionale şi asupra hotărîrilor Guvernului.Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA, examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, precum şi dispoziţiile atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1, 3 şi 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se poate pronunţa cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi ale art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 69/1994, ale art. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1993, precum şi ale art. 115 din Legea nr. 69/1991.Cît priveşte neconstituţionalitatea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 597/1992, se retine ca, potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţională este competenţa să se pronunţe, în cadrul controlului ulterior, numai asupra constituţionalităţii legilor şi ordonanţelor emise de Guvern, deci nu şi cu privire la hotărârile acestuia.De asemenea, Curtea, fiind o instanţa de contencios constituţional, nu are calitatea sa judece conformitatea unor acte normative între ele, cum ar fi raportarea dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 69/1995 şi ale art. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1993 la prevederile art. 40-44 şi ale art. 46-50 din Decretul nr. 31/1954 şi la cele ale art. 2 din Legea nr. 58/1991. Atributia Curţii este limitată numai la examinarea conformitatii actelor normative criticate cu prevederile Constituţiei, nu şi în privinta corelării lor cu alte categorii de acte normative.În legătură cu constituţionalitatea art. 4 alin. (1) şi a art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 69/1994 se retine ca dispoziţiile criticate nu infring nici o norma constituţională. Astfel, art. 4 alin. (1) prevede obligaţiile consiliilor judeţene şi locale de a reorganiza regiile autonome de interes local, iar art. 5, ca aceste regii funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară. Dimpotriva, reglementarea criticata da expresie legislativă normei constituţionale cuprinse în art. 119 din Constituţie, care statorniceste principiul autonomiei locale şi pe cel al descentralizării serviciilor publice.Conţinutul art. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1993 este următorul: "Activitatea curenta a regiei autonome este condusă de un director general sau de un director numit de ministerul de resort". Or, Regia Autonomă "Radet" Deta nu este o regie autonomă în subordinea Guvernului.Art. 20 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 69/1991, republicată, prevede expres atributia consiliului local de a numi şi de a elibera din funcţie, în condiţiile legii, pe conducătorii agenţilor economici, deci şi pe cei ai regiilor autonome şi ai instituţiilor publice de interes local, care se afla sub autoritatea sa. Regia Autonomă „Radet” Deta are incontestabil acest statut, fie şi pentru faptul ca însăşi componenta consiliului sau de administraţie a fost aprobată, în temeiul aceluiaşi art. 20 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 69/1991, republicată, de către Consiliul Local al oraşului Deta, prin Hotărârea nr. 58 din 10 decembrie 1992. De altminteri, este de observat ca prevederile citate din Legea nr. 69/1991 nu pot fi considerate ca neconcordante cu principiul autonomiei locale şi cu cel al descentralizării serviciilor publice, consacrat de art. 119 din Constituţie.Referitor la invocarea art. 150 din Constituţie se retine ca, potrivit prevederilor acestuia, legile existente la data adoptării Constituţiei rămân în vigoare în măsura în care nu contravin prevederilor Constituţiei.Critica poate fi reţinută spre examinare doar în ceea ce priveşte art. 115 din Legea nr. 69/1991, cele doua ordonanţe guvernamentale fiind adoptate în anii 1993 şi 1994, deci ulterior adoptării Constituţiei. Cît despre art. 115 din Legea nr. 69/1991, se constată că el a fost modificat prin art. 126 din Legea nr. 24 din 12 aprilie 1996; acesta prevede că defalcarea şi trecerea în proprietatea comunelor, a oraşelor sau a judeţelor a bunurilor şi valorilor de interes local din domeniul public şi privat al statului se fac prin hotărâre a Guvernului, în condiţiile legii patrimoniul public şi privat. Deci, pe de o parte, art. 115 a fost abrogat, iar pe de altă parte, textul ce i-a luat locul (art. 126) nu a fost criticat pentru vreun motiv de neconstituţionalitate. Or, potrivit practicii sale constante, Curtea nu se poate pronunţa asupra constituţionalităţii unui text legal ce nu mai este în vigoare, la data pronunţării prezentei decizii el fiind expres abrogat prin Legea nr. 24/1996.Se mai retine ca deopotrivă neîntemeiată şi critica relativă la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie de către aceleaşi texte cuprinse în cele doua ordonanţe ale Guvernului, nici unul neconţinând dispoziţii retroactive. Nu sunt, de asemenea, incidente în speta nici dispoziţiile art. 150 alin. (2) din Constituţie referitoare la adaptarea vechii legislaţii de către Consiliul Legislativ, acest aspect neavînd nici o relevanta în raport cu atribuţiile stabilite prin Constituţie şi prin Legea nr. 47/1992 pentru Curtea Constituţională.În ceea ce priveşte aplicabilitatea art. 72 alin. (1) şi alin. (3) lit. o) şi r) din Constituţie la Ordonanţa Guvernului nr. 69/1994 şi la Legea nr. 135/1994, prin care aceasta a fost aprobată, din examinarea procesului de adoptare a Legii nr. 135/1994 reiese ca, existind divergenţe între textul votat de fiecare dintre cele două Camere ale Parlamentului, a fost constituită o comisie de mediere al carei raport a fost adoptat, separat, de către Senat şi Camera Deputaţilor în şedinţa din 19 decembrie 1994. Rezultatul voturilor reflecta respectarea dispoziţiilor art. 74 alin. (2) din Constituţie relativ la majoritatea necesară pentru adoptarea legilor organice. Astfel, în Senat au votat „pentru” 92 de senatori din 143, iar în Camera Deputaţilor s-au pronunţat în favoarea raportului 254 de deputaţi din 340, respectiv peste limitele de 72 de senatori şi 171 de deputaţi, cerute de Constituţie pentru adoptarea unei legi organice, asa cum rezultă din Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, nr. 273/1994 şi nr. 274/1994.Având în vedere aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 15 alin. (2), ale art. 72 alin. (1) şi alin. (3) lit. o) şi r), ale art. 150 şi ale art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 24 şi ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi ale art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 69/1994, ale art. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1993, ale art. 115 din Legea nr. 69/1991 şi ale Hotărârii Guvernului nr. 597/1992, invocate de Regia Autonomă „Radet” Deta şi de Bendariu Ioan în Dosarul nr. 114/CA/1995 al Tribunalului Timiş, Secţia civilă.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată în şedinţa publică din 23 octombrie 1996.PREŞEDINTE,prof.univ.dr. Ioan DeleanuMagistrat-asistent,Doina Suliman––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește