DECIZIE nr. 127 din 4 iulie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 19/1994 privind stimularea investiţiilor pentru realizarea unor lucrări publice şi construcţii de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 82/1995



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 19/1994 privind stimularea investiţiilor pentru realizarea unor lucrări publice şi construcţii de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 82/1995, excepţie ridicată de Iulian Laurentiu Platica şi Simona Platica în Dosarul nr. 1.202/1996 al Judecătoriei Tulcea.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, Iulian Laurentiu Platica, Simona Platica şi Consiliul Local Tulcea, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca nefondata, deoarece apreciază ca art. 5 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 19/1994 nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, iar art. 43 din Constituţie nu are legătură cu textul criticat.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 8 iunie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 1.202/1996, Judecătoria Tulcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 19/1994 privind stimularea investiţiilor pentru realizarea unor lucrări publice şi construcţii de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 82/1995, excepţie ridicată de Iulian Laurentiu Platica şi Simona Platica într-o cauza civilă având ca obiect obligaţia de a face, formulată de aceştia împotriva Consiliului Local Tulcea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca art. 5 alin. 4, în redactarea prevăzută de Legea nr. 82/1995 prin care a fost aprobată Ordonanţa Guvernului nr. 19/1994, articol potrivit căruia dobânzile stipulate de acest text se vor practica pentru contractele încheiate după publicarea legii în Monitorul Oficial al României, încalcă art. 16 şi 43 din Constituţie, deoarece, pe de o parte, „creează două categorii de cetăţeni, cei care au încheiat contracte în baza unei ordonanţe fără putere de lege şi cei care au încheiat contracte după aprobarea acestei ordonanţe, cu vădită dezavantajare a celor dintâi”, iar pe de altă parte asigura un nivel de trai decent numai pentru unii.Din concluziile scrise, depuse în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, reiese ca aceasta priveşte dispoziţiile alin. 2 al art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 19/1994, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 82/1995. Examinând însă conţinutul acestor dispoziţii, rezultă ca, din eroare, autorii excepţiei s-au referit la textul acestui alineat.Judecătoria Tulcea, exprimandu-şi opinia, apreciază ca dispoziţiile art. 5 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 19/1994 sunt constituţionale, întrucât ele „reprezintă o aplicare a principiului neretroactivitatii legii civile, consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituţie”. Se arata ca modificarea cuantumului dobânzii prin Legea nr. 82/1995 produce efecte numai în privinta contractelor ce urmează a fi încheiate în perioada activităţii sale, potrivit principiului ca actul juridic produce efecte în raport cu legea sub imperiul căreia a luat naştere. În consecinţa, pentru toate persoanele care la un moment determinat încheie un act juridic sau se afla în situaţia de a încheia un astfel de act efectele sunt prevăzute de legea în vigoare, fără nici o discriminare şi cu respectarea principiului egalităţii.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 19/1994, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 82/1995, este neîntemeiată. Se arata ca „modificarea prin Legea nr. 82/1995 a cuantumului unor dobânzi produce efecte numai în privinta contractelor ce urmează a fi încheiate în perioada în care această lege este în vigoare, altfel s-ar încalcă principiul neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie.” Prevederile criticate nu contravin nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, întrucât respectarea principiului egalităţii presupune ca, pentru persoanele care, într-o perioadă determinata, încheie un act juridic sau se afla în situaţia de a încheia un astfel de act, îşi produce efectele legea în vigoare, fără privilegii şi fără discriminări. Se mai arata ca art. 5 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 19/1994, care se referă doar la aplicarea legii în timp, nu are nici o legătură cu conţinutul art. 43 din Constituţie, articol pe care autorul excepţiei îl invoca, de asemenea, în susţinerea neconstitutionalitatii textului criticat.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. 2, art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 19/1994, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 82/1995, dispoziţii care prevăd: „Dobânzile prevăzute în acest articol se vor practica pentru contractele de împrumut sau de vânzare încheiate după data publicării în Monitorul Oficial al României.”Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constata că nu poate fi reţinută susţinerea potrivit căreia art. 5 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 încalcă art. 16 din Constituţie referitor la "Egalitatea în drepturi", întrucât, stabilind ca dobânzile prevăzute de text se aplică contractelor de împrumut sau de vânzare încheiate după data publicării în Monitorul Oficial al României a legii prin care au fost aprobate, creează două categorii de cetăţeni, cei care au încheiat contracte înainte de aprobarea ordonanţei şi cei care au încheiat contracte după aprobarea acesteia, cu vădită dezavantajare a celor dintâi. Respectarea principiului egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţie, potrivit căruia "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege […]", presupune ca, faţă de persoanele care într-o perioadă determinata încheie un act juridic sau se afla în situaţia de a încheia un astfel de act, îşi produce efectele legea în vigoare, fără privilegii şi fără discriminări. În acest fel, în mod egal şi fără discriminări, sunt aplicate şi prevederile criticate în cauza de faţa ca fiind neconstituţionale.Aplicarea dobânzilor prevăzute la art. 5 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 19/1994, în redactarea modificată prin Legea nr. 82/1995, contractelor de împrumut sau de vânzare încheiate anterior publicării acestei legi în Monitorul Oficial al României ar constitui o încălcare a principiului neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile”.În susţinerea neconstitutionalitatii art. 5 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 19/1994 s-a invocat şi încălcarea art. 43 din Constituţie privind „Nivelul de trai”, care dispune: „(1) Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natura să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţa medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asistenţa socială prevăzute de lege." … Curtea constata însă ca raportarea textului de lege criticat la aceste prevederi constituţionale este nerelevanta pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel ca nici acest motiv nu poate fi primit, critica de neconstituţionalitate neavând, practic vreo legătură cu dispoziţia constituţională invocată.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 19/1994 privind stimularea investiţiilor pentru realizarea unor lucrări publice şi construcţii de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 82/1995, excepţie ridicată de Iulian Laurentiu Platica şi Simona Platica în Dosarul nr. 1.202/1996 al Judecătoriei Tulcea.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 iulie 2000.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Ioan MuraruMagistrat-asistent,Doina Suliman––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește