DECIZIE nr. 127 din 3 februarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-19 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-19 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie ridicată de Primarul Municipiului Botoşani, Consiliul Local al Municipiului Botoşani şi Comisia pentru vânzarea spaţiilor comerciale şi de prestări servicii în Dosarul nr. 410/40/2008 al Curţii de Apel Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 410/40/2008, Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-19 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie ridicată de Primarul Municipiului Botoşani, Consiliul Local al Municipiului Botoşani şi Comisia pentru vânzarea spaţiilor comerciale şi de prestări servicii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată că, deşi obiectul reglementării Legii nr. 550/2002 îl constituie spaţiile comerciale proprietate privată a statului, în practica Tribunalului Botoşani şi a Curţii de Apel Suceava, în mod constant, s-a dispus obligarea autorităţilor administraţiei locale la vânzarea spaţiilor comerciale, proprietatea Municipiului Botoşani. În aceste condiţii, autorii înţeleg să supună atenţiei Curţii Constituţionale analiza constituţionalităţii prevederilor Legii nr. 550/2002 sub aspectul înlăturării posibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale. Prin aplicarea normelor criticate se încalcă dreptul de proprietate al autorităţilor publice locale asupra bunurilor din domeniul privat, fapt ce contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (3), art. 120 alin. (1) şi art. 121 din Constituţie. Pe de altă parte, textele legale criticate stabilesc ca modalitate de vânzare negocierea directă pe baza unui raport de evaluare, ori negocierea directă nu asigură indemnizarea vânzătorului la valoarea de piaţă a bunului şi nu îngăduie competiţia între toate persoanele interesate de a cumpăra.Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât dispoziţiile criticate înlătură posibilitatea regiilor autonome de interes local de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea lor, în sensul de a opta sau nu pentru vânzarea acestora, împrejurare ce determină încălcarea prerogativei dispoziţiei, ca atribut ce ţine de esenţa dreptului de proprietate. Mai mult, prevederile Legii nr. 550/2002 reglementează un transfer silit de proprietate, care nu respectă prevederile referitoare la expropriere, consacrate de art. 44 alin. (3) din Constituţie şi de art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Prin urmare, Avocatul Poporului consideră dispoziţiile art. 1-19 din Legea nr. 550/2002 ca fiind neconstituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1-19 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 5 noiembrie 2002.Autorul excepţiei susţine că aceste dispoziţii încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (1)-(3) cu privire la dreptul de proprietate, art. 120 alin. (1) şi art. 121 alin. (2) din Constituţie referitoare la autonomia locală, precum şi art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit art. 1 din Legea nr. 550/2002, aceasta stabileşte cadrul juridic pentru vânzarea spaţiilor comerciale şi a celor de prestări de servicii, proprietate privată a statului, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, denumite în continuare spaţii comerciale sau de prestări de servicii.Autorii excepţiei, Primarul Municipiului Botoşani, Consiliul Local al Municipiului Botoşani şi Comisia pentru vânzarea spaţiilor comerciale şi de prestări servicii, sunt nemulţumiţi de modul în care instanţele de judecată competente au dispus cu privire la aplicarea dispoziţiilor criticate, lărgind sfera bunurilor imobile care fac obiectul Legii nr. 550/2002 asupra bunurilor proprietate privată a unităţilor administrativ-teritoriale.Curtea reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. (1) din lege, consiliile judeţene sau consiliile locale, după caz, aprobă prin hotărâre lista spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii, proprietate privată a statului, care se află în administrarea lor, iar, potrivit art. 5 alin. (3), prefecţii vor veghea ca hotărârea să cuprindă toate spaţiile comerciale sau de prestări de servicii care cad sub incidenţa legii.Prevederile art. 4 lit. a) din lege stabilesc că prin noţiunea de "vânzător" se înţelege consiliul judeţean, consiliul local al comunei, oraşului, municipiului, sectorului municipiului Bucureşti care are în administrare spaţii comerciale sau de prestări de servicii, iar vânzătorul încheie contractele de vânzare-cumpărare care au ca obiect imobilele prevăzute de lege în numele statului.Din analiza textelor legale mai sus menţionate, Curtea constată că se instituie obligaţia autorităţilor locale de a întocmi lista completă a spaţiilor cu destinaţia menţionată şi obligaţia acestora de a scoate la vânzare toate bunurile în cauză. Or, în condiţiile în care bunurile supuse vânzării se află în proprietatea privată a statului, iar nu a unităţilor administrativ-teritoriale, care doar le administrează, Curtea nu poate reţine încălcarea dreptului acestora de a-şi exercită prerogativa dispoziţiei, ca atribut ce ţine de esenţa dreptului de proprietate, şi nici instituirea unui transfer silit de proprietate de natură a contraveni prevederilor referitoare la expropriere consacrate de art. 44 alin. (1) şi (3) din Constituţie şi de art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Pe de altă parte, Curtea reţine că este dreptul statului să hotărască în privinţa modului de vânzare a bunurilor din proprietatea sa privată. Astfel, textele de lege criticate reglementează anumite măsuri strategice de reformă economică menite a accelera procesul de privatizare prin stimularea dezvoltării agenţilor comerciali, statul având obligaţia, în virtutea art. 135 din Constituţie, să asigure crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, protecţia concurenţei loiale, precum şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economică. Mai mult, potrivit art. 15 din lege, sumele obţinute din vânzarea spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii constituie venit la bugetul de stat şi la bugetele locale, urmând a fi utilizate pentru realizarea unor proiecte de interes public.În legătură cu susţinerile potrivit cărora dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 120 din Constituţie, Curtea constată că acestea din urmă consacră principiile de bază ale administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale, şi anume autonomia locală şi descentralizarea serviciilor publice, principii care se regăsesc atât în activitatea fiecărei autorităţi comunale, orăşeneşti sau judeţene, cât şi în raporturile dintre aceste autorităţi. Potrivit principiului obligativităţii respectării legilor prevăzut la art. 1 alin. (5) din Constituţie, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile art. 120 "se referă la principiul autonomiei locale în cadrul organizării administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale, iar nu la existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu" (Decizia nr. 136/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001). Aşa fiind, principiul autonomiei locale nu exclude obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul ţării, recunoscând existenţa unor interese locale specifice, distincte, dar care nu sunt în contradicţie cu interesele naţionale. În acest sens sunt dispoziţiile art. 121 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Consiliile locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe”, precum şi prevederile constituţionale ale art. 138 alin. (4), care stabilesc că „Bugetele locale se elaborează, se aprobă şi se execută în condiţiile legii”.În fine, faţă de critica referitoare la practica instanţelor judecătoreşti privind aplicarea dispoziţiilor art. 1-19 din Legea nr. 550/2002, Curtea constată că acest aspect excedează controlului de constituţionalitate. Astfel, împrejurarea că o instanţă, în procesul de interpretare şi aplicare a legii, extinde obiectul de reglementare al acesteia la situaţii pe care legiuitorul nu le-a prevăzut nu reprezintă o problemă de neconstituţionalitate, de natură să legitimeze competenţa Curţii, ci exclusiv un aspect care ţine de aplicarea legii, în raport cu o anumită situaţie de fapt, hotărârea astfel pronunţată fiind supusă cenzurii instanţelor de control judiciar.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1-19 din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie ridicată de Primarul Municipiului Botoşani, Consiliul Local al Municipiului Botoşani şi Comisia pentru vânzarea spaţiilor comerciale şi de prestări servicii în Dosarul nr. 410/40/2008 al Curţii de Apel Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 februarie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește