DECIZIE nr. 127 din 16 februarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (3) lit. e) şi art. 211 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (3) lit. e) şi art. 211 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Nicolae Docuz în Dosarul nr. 3.513/114/2010 al Tribunalului Buzău – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 401D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 23 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 3.513/114/2010, Tribunalul Buzău – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (3) lit. e) şi art. 211 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.Excepţia a fost ridicată de Nicolae Docuz cu prilejul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ promovate în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Buzău.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât îl lipsesc de dreptul de a beneficia de servicii medicale gratuite în sistemul asigurărilor sociale de stat. Astfel, arată că nu se încadrează în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiei la fondul pentru asigurările sociale de sănătate, dar, totodată, nu realizează niciun venit, fiind înregistrat la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţelor de Muncă Buzău. În situaţia sa, nu poate plăti contribuţia la asigurările sociale de sănătate, iar imposibilitatea de a beneficia de servicii medicale aduce atingere dreptului consacrat de art. 34 alin. (1) şi (2) din Constituţie.Tribunalul Buzău – Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 208 alin. (3) lit. e) şi art. 211 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii potrivit cărora:– Art. 208 alin. (3) lit. e): "(3) Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează ca un sistem unitar, iar obiectivele menţionate la alin. (2) se realizează pe baza următoarelor principii: […]e) participarea obligatorie la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate;"; … – Art. 211 alin. (1): "(1) Sunt asiguraţi, potrivit prezentei legi, toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, precum şi cetăţenii străini şi apatrizii care au solicitat şi obţinut prelungirea dreptului de şedere temporară sau au domiciliul în România şi fac dovada plăţii contribuţiei la fond, în condiţiile prezentei legi. În această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabileşte prin ordin al preşedintelui CNAS cu avizul consiliului de administraţie."Autorul excepţiei consideră că textele de lege criticate aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 34 alin. (1) şi (2) privind dreptul la ocrotirea sănătăţii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii obligaţiei de contribuţie la sistemul de asigurări sociale de sănătate Curtea s-a mai pronunţat în numeroase rânduri. Astfel, prin Decizia nr. 934 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007, Curtea a reţinut că „obligativitatea asigurării şi a contribuţiei la sistemul asigurărilor sociale de sănătate trebuie analizată în legătură cu un alt principiu ce stă la baza acestui sistem, anume cel al solidarităţii. Astfel, datorită solidarităţii celor care contribuie, acest sistem îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţă medicală pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. Astfel, dispoziţiile art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) şi alin. (6) din Legea nr. 95/2006 reprezintă, de fapt, o expresie a prevederilor constituţionale care reglementează ocrotirea sănătăţii şi a celor care consacră obligaţia statului de a asigura protecţia socială a cetăţenilor”.În speţa de faţă, însă, considerentele Curţii din decizia mai sus amintită ar putea constitui temei al admiterii criticii de neconstituţionalitate, de vreme ce autorul excepţiei invocă faptul că, deşi a depus diligenţele în vederea obţinerii unui loc de muncă prin înregistrarea la Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţelor de Muncă Buzău, nefiind astfel în pasivitate faţă de situaţia sa, în mod independent de voinţa sa, nu a dobândit încă niciun loc de muncă. În mod firesc şi constituţional, o astfel de categorie de persoane ar putea beneficia de accesul la sistemul de asigurări sociale de sănătate şi să fie încadrată alături de celelalte categorii de persoane prevăzute de lege care, în mod obiectiv, se află în imposibilitatea de a desfăşura o activitate pentru a putea contribui la fondul de asigurări sociale de sănătate, fiind astfel scutite de la plata acestei contribuţii.Un astfel de demers însă, respectiv completarea legii cu o nouă categorie de persoane exceptată de la plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate, reprezintă o prerogativă exclusivă a legiuitorului, Curtea Constituţională neavând competenţa, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, de a modifica sau a completa textele de lege supuse controlului de constituţionalitate.De asemenea, din perspectiva criticii formulate, Curtea apreciază că art. 208 alin. (3) lit. e) şi art. 211 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 sunt constituţionale, obligaţia de contribui la sistemul asigurărilor sociale de stat neavând per se, aşa cum s-a arătat mai sus, semnificaţia încălcării dreptului la ocrotirea sănătăţii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (3) lit. e) şi art. 211 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Nicolae Docuz în Dosarul nr. 3.513/114/2010 al Tribunalului Buzău – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 februarie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește