DECIZIE nr. 127 din 16 aprilie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. 2 lit. c) şi ale art. 6 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 131/1996, cu modificările şi completările ulterioare



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorVlad Mihai Cercel – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. 2 lit. c) şi ale art. 6 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 131/1996, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Luigi Russo în Dosarul nr. 9.550/2000 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.La apelul nominal se prezintă Garda Financiară Ilfov, prin consilier juridic, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Gărzii Financiare Ilfov solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arata ca dispoziţiile criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională, prin deciziile nr. 6/1997, nr. 8/1997, nr. 93/1997, nr. 160/1998 şi nr. 1/2000, respingând excepţiile ridicate. Prin dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/1996 s-a urmărit protejarea interesului general, respectarea acestora reprezentând o condiţie a îmbunătăţirii mediului de afaceri. De asemenea, prin acestea este asigurat bunul mers al economiei naţionale.Reprezentantul Ministerului Public arata ca asupra dispoziţiilor criticate Curtea Constituţională s-a pronunţat în repetate randuri, de exemplu prin deciziile nr. 596/1997 şi nr. 597/1997, respingând excepţiile de neconstituţionalitate. Dat fiind că nu au intervenit elemente noi de natura a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, solicita respingerea excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 21 decembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 9.550/2000, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. 2 lit. c) şi ale art. 6 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 131/1996, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie invocată de Luigi Russo în cadrul plângerii împotriva procesului-verbal de contravenţie emis de Garda Financiară Ilfov, prin care a fost sancţionat autorul excepţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 5 alin. 2 lit. c) şi art. 6 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 131/1996, cu modificările şi completările ulterioare, contravin prevederilor art. 41 alin. (1) şi (7), art. 134 alin. (2) lit. a) şi ale art. 135 alin. (1) din Constituţie. Prin aplicarea sancţiunilor prevăzute de dispoziţiile criticate „proprietatea nu mai este ocrotită iar dreptul de proprietate nu mai este garantat, operandu-se o confiscare mascată a averii dobândite licit”. Pe de altă parte, „libertatea comerţului presupune tocmai ca fiecare partener să facă încasări şi plati, în numerar sau prin banca, după cum se înţelege cu partenerul contractual”. Prin obligarea agenţilor economici de a face plati în numerar doar în limita sumei de 30.000.000 lei sunt incalcate prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, în ceea ce priveşte obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Aceste dispoziţii legale ar putea funcţiona eficient într-un sistem bancar viabil, ceea ce nu este cazul în prezent. Asadar, statul nu ar putea sa pretindă efectuarea tranzacţiilor prin instrumente bancare, din moment ce sistemul bancar nu funcţionează în asa fel încât să asigure comercianţilor păstrarea tuturor beneficiilor rezultate din activitatea lor. În concluzie, autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia.Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia invocată este neîntemeiată, întrucât, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 6 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996, stabilirea unei amenzi, ca sancţiune contravenţională, se realizează în funcţie de pericolul social abstract al faptei, care este evaluată de legiuitor în funcţie de consecinţele pe care le-ar putea produce. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 5 alin. 2 lit. c) din ordonanţa, „instanţa considera justificată limitarea plafonului de plati în numerar, întrucât prin aceasta nu se încalcă libertatea comerţului, doar se disciplineaza activitatea contabila a agenţilor economici”.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile criticate sunt justificate de apărarea intereselor generale, obligaţie a statului, în conformitate cu prevederile art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie. Aceste interese sunt, în asemenea situaţii, protejate prin întărirea disciplinei financiare şi evitarea evaziunii fiscale. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 6 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996, preşedintele Camerei Deputaţilor arata ca amenda contravenţională a fost stabilită de legiuitor în funcţie de pericolul social al faptei, iar nu „în funcţie de cuantumul plafonului prevăzut de art. 5 alin. (2) lit. c) sau de sumele ce depăşesc acest plafon”, şi ca aplicarea unei amenzi contravenţionale, în condiţiile legii, nu poate fi privită ca o încălcare a prevederilor constituţionale referitoare la proprietate. În sprijinul susţinerilor sale preşedintele Camerei Deputaţilor invoca şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 6/1997, nr. 595/1997, nr. 596/1997, nr. 597/1997, nr. 598/1997, nr. 599/1997, nr. 91/1998 şi nr. 1/2000, prin care au fost respinse excepţii de neconstituţionalitate privind dispoziţiile criticate.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata. În ceea ce priveşte dispoziţiile constituţionale referitoare la proprietate, considera ca acestea nu au legătură cu excepţia de neconstituţionalitate, întrucât suma plătită de comerciant constituie o "sancţiune aplicată pentru nerespectarea dispoziţiilor legale privind plafonul maxim de plati în numerar pe care o persoană juridică le poate efectua zilnic". În continuare Guvernul apreciază ca dispoziţiile criticate sunt justificate de interese generale, în sensul intaririi disciplinei financiar-valutare şi evitării evaziunii fiscale. Aceste interese trebuie aparate, "iar agenţii economici trebuie să se integreze în acest cadru general, în concordanta cu interesul naţional". În ceea ce priveşte sancţiunea amenzii contravenţionale, aceasta este stabilită avându-se în vedere pericolul social al faptei, iar nu alte criterii.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de preşedintele Camerei Deputaţilor şi de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. 2 lit. c) şi ale art. 6 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 31 ianuarie 1996, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 131/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 28 octombrie 1996, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul cuprins:– art. 5 alin. 2 lit. c): "Prin excepţie de la prevederile alineatului precedent, persoanele juridice pot efectua plati în numerar în următoarele cazuri:[…]c) plati către persoane juridice, în limita unui plafon zilnic de maximum 20.000.000 lei."; … – art. 6 alin. 2: "Nerespectarea prevederilor de la art. 5 alin. 2 lit. c) şi alin. 4, 6 şi 7 ale aceluiaşi articol şi de la art. 6 alin. 1, după caz, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei."Prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei în susţinerea acesteia sunt următoarele:– art. 41 alin. (1) şi (7): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.[…](7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma."; … – art. 134 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;";– art. 135 alin. (1): "Statul ocroteşte proprietatea."Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constata ca asupra dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 15/1996, ce prevăd posibilitatea efectuării plăţilor în numerar între persoane juridice în limita unui anumit plafon şi sancţiunea amenzii contravenţionale în cazul depăşirii acestui plafon, dispoziţii conţinute în prezent în art. 5 alin. 2 lit. c) şi, respectiv, în art. 6 alin. 2 din ordonanţa, s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, respingând excepţiile de neconstituţionalitate invocate. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 6 din 16 ianuarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 14 martie 1997, sau Decizia nr. 271 din 19 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 4 decembrie 1997. Prin aceste decizii Curtea a statuat ca dispoziţiile criticate sunt justificate de interese de ordin general, pentru întărirea disciplinei financiar-valutare şi evitarea evaziunii fiscale. În acest sens „statul are obligaţia sa acţioneze pentru apărarea intereselor generale ale societăţii, iar agenţii economici trebuie să se integreze cadrului constituţional, în concordanta cu interesul public la care statul este obligat sa vegheze”. Neintervenind elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţiile pronunţate rămân valabile şi în prezenta cauza.În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei ca instituirea amenzii contravenţionale reprezintă în fapt o "confiscare mascată", Curtea retine ca prevederile art. 41 alin. (7) şi (8) din Constituţie se referă la confiscare, ca sancţiune complementara, penală ori contravenţională, neinterzicand instituirea unei amenzi, ca sancţiune contravenţională principala. Astfel, aceasta sustinere urmează să fie respinsă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. 2 lit. c) şi ale art. 6 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 131/1996, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Luigi Russo în Dosarul nr. 9.550/2000 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 aprilie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Vlad Mihai CercelÎntrucât a încetat calitatea de magistrat-asistent a domnului Vlad Mihai Cercel, în locul sau semnează, în temeiul art. 261 alin. 2 din Codul de procedură civilă,Magistrat-asistent şef,Claudia Miu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește