DECIZIE nr. 126 din 16 februarie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, prin raportare la dispoziţiile art. 46 şi 48 din Codul fiscal



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, prin raportare la art. 46 şi 48 din Codul fiscal, excepţie ridicată de Mircea Ştefan Pop în Dosarul nr. 6.028/117/2009 al Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 338D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 14 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 6.028/117/2009, Curtea de Apel Cluj – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, prin raportare la art. 46 şi 48 din Codul fiscal.Excepţia a fost ridicată de Mircea Ştefan Pop cu prilejul soluţionării recursurilor formulate împotriva Sentinţei civile nr. 1.037 din 26 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.028/117/2009 al Tribunalului Cluj, având ca obiect anularea Deciziei nr. 85/2009 emise de Casa de Asigurări de Sănătate a Judeţului Cluj.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât "conferă contribuţiilor la fondul de sănătate un caracter de impozit fiscal, şi nu de contribuţie." În acest sens, arată că legea nu prevede un prag maxim al acestor contribuţii, deşi, în sistemul asigurărilor sociale, contribuţia la aceste asigurări trebuie limitată la un prag maxim, cu respectarea efectivă a principiului contributivităţii.Curtea de Apel Cluj – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, dispoziţii potrivit cărora „Contribuţia lunară a persoanei asigurate se stabileşte sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: […] b) veniturilor impozabile realizate de persoane care desfăşoară activităţi independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuţia, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe ţară, lunar;”.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică aceste dispoziţii de lege prin raportare la prevederile art. 46 şi 48 din Codul fiscal referitoare la definirea veniturilor din activităţi independente şi regulile generale de stabilire a venitului net anual din activităţi independente, determinat pe baza contabilităţii în partidă simplă.Autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat contravine următoarelor texte din Constituţie: art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 45 privind libertatea economică şi art. 56 cu referire la sarcinile fiscale.Examinând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia critică inexistenţa unei dispoziţii de lege care să stabilească un maxim al contribuţiei la asigurările sociale de stat. Astfel, în opinia autorului excepţiei, această contribuţie devine un adevărat impozit.Curtea apreciază că această critică este lipsită de temei, neexistând nicio reglementare constituţională care să prevadă necesitatea instituirii unei limite maximale a contribuţiei la asigurările sociale de stat.Cât priveşte încălcarea dreptului de proprietate şi a libertăţii economice, autorul excepţiei nu arată decât că obligaţia de contribuţie afectează aceste drepturi. Or, prin Decizia nr. 476 din 17 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 25 iunie 2007, Curtea a reţinut că „art. 45 din Constituţie […] garantează într-adevăr accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora, condiţionat însă de respectarea cadrului legal. Prin urmare, îndeplinirea obligaţiilor legale ce revin persoanelor care desfăşoară o activitate independentă nu poate fi privită ca o restrângere a liberei iniţiative.”De asemenea, protecţia constituţională a dreptului de proprietate privată nu poate dobândi semnificaţia refuzului cetăţenilor de a contribui la obligaţiile financiare impuse prin lege.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 257 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, prin raportare la art. 46 şi 48 din Codul fiscal, excepţie ridicată de Mircea Ştefan Pop în Dosarul nr. 6.028/117/2009 al Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 februarie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește