DECIZIE nr. 126 din 16 aprilie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, precum şi ale art. 317, 318, 381-391 şi 399-401 din Codul de procedură civilă



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, precum şi ale art. 317, 318, 381-391 şi 399-401 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Dan Nicolae Scalschi în Dosarul nr. 7.976/2001 al Judecătoriei Sibiu.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 27 noiembrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 7.976/2001, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, precum şi ale art. 317, 318, 381-391 şi 399-401 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Dan Nicolae Scalschi într-o cauza având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 43 din Constituţie "prin aceea că nu fac nici o distincţie între buna-credinţa şi reaua-credinţa, la neachitarea chiriei cu toate consecinţele ce decurg din aceasta". Totodată autorul excepţiei solicita modificarea art. 14 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 în următorul sens: „c) chiriaşul nu a achitat chiria, cu rea-credinţa, cel puţin 3 luni consecutive în executarea contractului de închiriere”.Judecătoria Sibiu apreciază ca excepţia este neîntemeiată, deoarece "introducerea în art. 14 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a formulării cu reacredinta ar crea situaţii defavorabile pentru proprietari, atât pe plan material cat şi pe plan probatoriu”.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor arata ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, întrucât „nu se susţine cu argumente juridice neconstituţionalitatea reglementărilor criticate faţă de art. 43 din Legea fundamentală”.Guvernul apreciază ca "nu exista o motivare a excepţiei faţă de textul constituţional invocat" şi ca "în fapt, sub aparenta unei excepţii de neconstituţionalitate, se solicita completarea art. 14 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999„, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, pe de o parte, dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe (aprobată cu modificări prin Legea nr. 241/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001) şi, pe de altă parte, dispoziţiile art. 317, 318, 381-391 şi 399-401 din Codul de procedură civilă.Dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 prevăd: „(1) La expirarea termenului de închiriere stabilit conform prezentei ordonanţe de urgenţă chiriaşul are dreptul la reînnoirea contractului, pentru aceeaşi perioadă, dacă părţile nu modifica prin acord expres durata închirierii.(2) Proprietarul poate refuza reînnoirea contractului de închiriere numai pentru următoarele motive: […] … c) chiriaşul nu a achitat chiria cel puţin 3 luni consecutive în executarea contractului de închiriere;". … Textele din Codul de procedură civilă, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, reglementează contestaţia în anulare (art. 317 şi 318), cazurile în care se poate exercita executarea silită (art. 381-391), respectiv contestaţia la executare (art. 399-401).Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauza având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare. Titlul executoriu împotriva căruia a fost formulată contestaţia îl constituie o sentinta judecătorească prin care s-a dispus rezilierea contractului de închiriere dintre reclamanta şi autorul excepţiei, precum şi evacuarea acestuia din urma, ca urmare a neplatii chiriei o perioadă mai mare de 3 luni.1. Analizând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, referitoare la reînnoirea contractului de închiriere, şi ale art. 317 şi 318 din Codul de procedură civilă, care reglementează contestaţia în anulare, Curtea constata ca aceasta este inadmisibila. Potrivit dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 144 lit. c), Curtea Constituţională „hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor”. În aplicarea acestor dispoziţii, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, prevede: „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei.” Rezultă ca în cadrul controlului constituţionalităţii legilor, prevăzut de dispoziţiile art. 144 lit. c) din Constituţie, sesizarea instanţei de contencios constituţional, în vederea declanşării controlului, poate fi facuta numai pe calea ridicării excepţiei de neconstituţionalitate în faţa instanţei judecătoreşti, cu condiţia ca soluţionarea cauzei sa depindă de legea sau ordonanţa ori dispoziţia dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa criticata ca neconstitutionala.În soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei de judecată, şi anume a contestaţiei la executare formulate de autorul excepţiei, nu au relevanta dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 şi ale art. 317 şi 318 din Codul de procedură civilă. Astfel fiind, sub acest aspect excepţia este inadmisibila.2. Asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 381-391 din Codul de procedură civilă, care stabilesc când se poate exercita executarea silită, şi ale art. 399-401 din acelaşi cod, care reglementează contestaţiile asupra executării silite, Curtea retine că nu pot fi primite criticile formulate de autorul excepţiei, deoarece textele de lege nu conţin dispoziţii prin care să fie incalcate prevederile art. 43 din Constituţie, referitoare la nivelul de trai. Asa fiind, cu referire la art. 381-391 şi 399-401 din Codul de procedură civilă, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.3. Curtea nu poate retine nici susţinerile autorului excepţiei privind completarea art. 14 alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, deoarece, potrivit competentei sale înscrise în art. 144 din Constituţie şi în Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională verifica, în cadrul controlului de constituţionalitate a legilor, conformitatea acestora cu dispoziţiile constituţionale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1 – 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi alin. (2) lit. c) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 şi ale art. 317-318 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Dan Nicolae Scalschi în Dosarul nr. 7.976/2001 al Judecătoriei Sibiu.2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 381-391 şi 399-401 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 aprilie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu─────────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește